Pretenţii. Decizia nr. 454/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 454/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 5496/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 454/2013
Ședința publică de la 12 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.798/04.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul pârât M. G. cu domiciliul în com.M. B., ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și timbrat, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._, reclamanta S. Județean de Urgență Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul M. G., a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 740,22 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare achitate de C.A.S. Tulcea.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că în perioada 15.08 - 17.08.2009 numita C. A. L. a fost internată în secția de chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Tulcea, urmare a unui accident rutier cauzat de către pârât, urmând ca reclamanta să recupereze cheltuielile de la persoana vinovată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 alin. 1 și 2 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art. 1349, 1357, 1531 Noul Cod Civil.
Prin sentința civilă nr. 798 din 4 martie 2013, Judecătoria Tulcea a respins acțiunea formulată reclamanta S. JUDETEAN DE URGENTA TULCEA, cu sediul în Tulcea ., jud. Tulcea contradictoriu cu pârâtul M. G. cu domiciliul în com M. B., ., ca nefondată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată reclamanta la plata sumei de 200 lei către pârât, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În perioada 15.08 - 17.08.2009 numita C. A. L. a fost internată în secția de chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Tulcea, ca urmare a unui accident rutier în care a fost implicat pârâtul, care conducea un vehicul cu tracțiunea animală.
Actele premergătoare întreprinse de către organele de urmărire penală au stabilit că accidentarea minorei s-a datorat culpei exclusive a acesteia (a se vedea rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 24.02.2009 pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria Tulcea în dosarul 3511/P/2009 – atașat, fila 1).
În sensul celor arătate, s-a reținut că minora în vârstă de 6 ani C. A. L. staționa neregulamentar pe partea carosabilă, împreună cu mai mulți copii, iar la un moment dat s-a desprins de grup și s-a angajat în traversarea drumului printr-un loc nemarcat, fără să se asigure.
Situația de fapt expusă rezultă din procesul verbal de constatare din 15.08.2009 (fila 3 - 6 dosarul atașat), coroborat cu declarația olografă a pârâtului (fila 9, 11 dosarul atașat), depoziția martorului ocular M. V. (fila 12 dosarul atașat), schița accidentului și planșa fotografică (fila 14, 15-17 dosarul atașat).
În drept, nu era întrunită cerința legală a existenței vreunei culpe a pârâtului în producerea accidentului ce a cauzat internarea minorei, deci nu puteau fi aplicabile prevederile art. 313 alin. 1 și 2 din Legea Nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art. 1349, 1357, 1531 Noul Cod Civil.
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamata S. Județean de urgență Tulcea, criticând hotărârea ca nelegală și netemeinică din următoarele considerente:
Reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisul reprezentând cheltuielile de spitalizare; pârâtul M. G. este autorul accidentării numitei C. A. L., iar instanța a reținut în mod greșit faptul că, pârâtul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de spitalizare, efectuate pentru tratarea victimei sale, atâta timp cât nu s-a dovedit vinovăția sa.
S-a mai arătat că, disp. art. 313 alin. 1 și 2 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, au rolul de a legifera în mod expres faptul că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane sunt responsabile pentru repararea prejudiciului cauzat furnizorului de servicii medicale, indiferent dacă fapta este săvârșită cu vinovăție sau din culpă, dacă s-au depus sau nu plângere penală, dacă s-a început sau nu urmărirea penală ori dacă părțile s-au împăcat.
In consecință, s-a solicitat admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de spitalizare, în cuantum de 740,22 lei actualizată până la data plății efective.
Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele de critică formulate, tribunalul consideră că recursul este nefondat.
Astfel, din documentele existente la dosarul cauzei, a rezultat că minora C. A. L. în vârstă de 6 ani a fost victima unui accident de circulație produs la data de 15 august 2009, fiind accidentată de un vehicul cu tracțiune animală, condus de pârâtul M. G..
Din referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale nr._ din 8 decembrie 2009, al I.P.J. Tulcea – Serviciul Rutier, precum și rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 24.02.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, rezultă că accidentul s-a datorat culpei exclusive a minorei și nu pârâtului M. G., astfel încât acesta din urmă nu a cauzat din culpa sa prejudiciul solicitat de reclamantă reprezentând cheltuielile de asistență medicală acordate minorei.
Prin urmare, în mod corect s-a reținut că în speță nu pot fi aplicabile prevederile art. 313 alin.1 și 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, întrucât așa cum am arătat, accidentarea minorei nu s-a produs prin fapta săvârșită de pârât ci datorită culpei exclusive a minorei care fără să se asigure, s-a angajat în traversarea drumului printr-un loc nemarcat și s-a lovit de vehiculul cu tracțiune animală condus de numitul M. G..
In raport de aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 și 2 Cod proc. civ., va fi respins recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 798/04.03.2013, pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. G., cu domiciliul în com. M. B., ., având ca obiect pretenții, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. B. E. B. L. R.
Conf.art.261 Cod proc. civ.pt.jud.transfer.,
Semnează președintele instanței
V. A.
02.07.2013
Red.jud.V
Tehnored.DS/Ex.2
02.07.2013
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 204/2013. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 819/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
