Plângere contravenţională. Decizia nr. 624/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 624/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 5663/327/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 624
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurenta-petentă S.C. G. S.N.C. prin administrator G. C., cu sediu în loc. N., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1263 din data de 02 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională” în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, ., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. M. P. pentru recurenta-petentă, în temeiul împuternicirii avocațiale nr._/2013 depus la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Față de declarația părții prezente, prin reprezentant că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Av. M. P., având cuvântul pentru recurenta petentă, arată că, la instanța de fond deși la primul termen de judecată s-a depus o cerere de amânare a cauzei, instanța a trecut peste această cerere și dispus din oficiu audierea martorilor.
Martorii audiați au fost intimidați de către instanța de judecată, care a respins orice întrebare pusă de către petentă.
Situația reținută de către prima instanță nu corespunde adevărului, având în vedere că Biserică M. nu a prestat pentru societate niciun fel de activitate, ci doar a desfășurat muncă ocazională la persoana fizică G. C., așa cum și martorul a declarat.
Instanța de fond a luat în considerarea notele intimatului depuse la dosar.
Având în vedere că prima instanță a încălcat dreptul la apărare, reprezentantul recurentului solicită în principal admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probelor.
În subsidiar, reprezentantul recurentului solicită să se constate nulitatea procesului verbal de contravenție și netemeinicia acestuia, să se admită recursul și să se modifice hotărârea atacată în sensul admiterii plângerii și să se anuleze procesul verbal de contravenție.
De asemenea, având în vedere cuantumul ridicat al amenzii, reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea hotărârea atacate și înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 cod procedură civilă declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
Sub nr._ din 13.08.2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea plângerea formulată de către petenta S.C. „G.” S.N.C. N., prin administrator G. C. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 9582 din 03 august 2012, încheiat de intimatul I. T. de Muncă Tulcea, prin care petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.
În motivarea plângerii petenta a arătat, în esență, că nu a săvârșit contravenția reținute în sarcina sa de către agentul constatator, întrucât numita Biserică M. nu a fost niciodată salariata sa.
S-au atașat plângerii înscrisuri.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, arătând, în esență, că procesul-verbal este temeinic și legal întocmit.
Din oficiu instanța a dispus audierea martorilor Biserică M. și C. A. M..
Prin sentința civilă nr. 1263 din 02.04.2013 a Judecătoriei Tulcea a fost respinsă ca nefondată plângerea contravențională formulată de petenta S.C „G.” S.R.L.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 9582 din 03 august 2012, încheiat de I. T. de Muncă Tulcea, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 de lei întrucât a primit-o la muncă pe numita Biserică M. fără a încheia cu aceasta un contract de muncă în formă scrisă, faptă ce întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 260 alin.1 lit. e din Lg.53/2003.
A arătat judecătorul fondului că potrivit art.16 din Legea nr. 53/2003 contractul individual de muncă se încheie în formă scrisă, în baza consimțământului părților. Obligația de încheiere a contractului individual revine angajatorului, iar neîndeplinirea acestei obligații constituie contravenție potrivit art. 260 alin.1 lit. e din același act normativ și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei, pentru fiecare persoană primită la muncă fără încheierea unui contract.
A considerat prima instanță că situația de fapt reținută de către agentul constatator este confirmată de declarațiile date în fața acestuia de către numitele C. A. M. și Biserică M. și consemnate în conținutul fișelor de identificare înaintate la dosarul cauzei de către intimată. Astfel, C. A. M. a declarat agentului constatator că lucrează în folosul petentei din data 18 iulie 2010 și că își desfășoară activitatea împreună cu numitele Biserică M. și I. M., iar Bisercă M. a precizat cu aceeași ocazie că lucrează în folosul petentei din data de 21 iunie 2012 cu durata timpului de muncă de 8 ore/zi fără a semna un contract individual de muncă.
Instanța de fond a apreciat că depozițiile pe care persoanele mai sus arătate le-au făcut în fața instanței în calitate de martori, în sensul că cele relatate în fața agentului constatator nu corespund adevărului și că deși au semnat declarațiile, nu au citit conținutul acestora, au fost făcute pro causa, doar cu intenția de a o exonera pe petentă de răspunderea contravențională, astfel încât acestea au fost înlăturate ca nesincere
Prima instanță a considerat că fără dubiu, petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzută. de art. 276 alin. 1 lit. e din Lg. 273/2003 pentru care agentul constatator a făcut o corectă individualizare a sancțiunii în raport de criteriile stabilite în acest sens de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Împotriva acestei sentințe petenta S.C. „G.” S.N.C. N. a formulat recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică aceasta fiind rezultatul unei atitudini părtinitoare și extrem de subiective pe care prima instanță a avut-o față de cauza dedusă judecății sale.
Consideră recurenta-petentă că instanța a efectuat o cercetare judecătorească eminamente împotriva sa fapt relevat de modul discreționar și neserios în are au fost admise probele, de modul cum au fost ascultați martorii și de comentariile disprețuitoare făcute de judecător la adresa sa.
Susține recurenta-petentă că la primul termen a depus o cerere pentru angajare apărător, însă instanța nu a luat în considerare această cerere și a dispus din oficiu audierea martorilor C. A. M. și Biserică M., care au fost însă intimidați de instanță care a respins orice întrebare pe care a pus-o judecătorul împiedicându-l să își facă apărarea și să își susțină plângerea contravențională
Arată recurenta-petentă că judecătorul instanței de fond a vorbit martorilor pe un ton ridicat și a repetat de mai multe ori că vor fi acuzați de mărturie mincinoasă, iar redactarea declarațiilor acestora a fost trunchiată și plină de eclipse.
Susține recurenta-petentă că situația de fapt reținută de prima instanță nu corespunde adevărului, deoarece Biserică M. nu a prestat pentru societate nici un fel de activitate, ci doar a desfășurat munca ocazională în grădină, astfel cum procedează toți sătenii care își câștigă existența zilnică, însă neavând pregătire, aceasta a mărturisit sincer că într-adevăr lucrează la G. persona, nu G. firma.
Precizează recurenta-petentă că la data efectuării controlului, aceasta nu presta nici un fel de muncă în magazin, doar stătea și aștepta să se oprească ploaia, și având în vedere că la muncă se afla și C. A. M., magazinul fiind mic, situația financiară nefiind tocmai bună, iar volumul de muncă era mic, nu putea să aibă la muncă două persoane în același timp, astfel încât consideră că procesul-verbal nu este rezultatul unei constatări reale a agentului care l-a încheiat.
Arată în continuare recurenta-petentă că procesul-verbal de contravenție în cuprinsul său nu menționează starea de fapt și nu se arată ce anume face Biserică M. în magazin, iar agentul constatator nu a constatat nimic în mod nemijlocit și mai mult, cel care a încheiat procesul-verbal nu știe nimic concret din ce a făcu sau nu a făcut el în societate, cât și în afară, și nu se poate lua în considerare că oricine stă în magazin, trebuie să presteze munca pentru societate, în speță Biserică M. se adăpostea de ploaie.
În final, se arată de către recurenta-petentă că în procesul-verbal de contravenție nu s-a descris fapta săvârșită de contravenient în concret, ci s-a copiat în întregime textul legal care descrie contravenția în generalitatea sa, acesta fiind lovit de nulitate absolută și consideră că este posibil ca instanța de judecată să fi dat crezare notelor depuse de intimată la dosar.
Intimatul I. T. de Muncă Tulcea a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului formulat și menținerea actelor atacate ca legale.
Examinând recursul formulat se contată că acesta este nefondat pentru cele ce urmează:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr. 9582 din 03.08.2012 întocmit de I. T. d Muncă Tulcea, S.C. „G.” S.N.C. N. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 10.000 lei întrucât a primit-o la muncă pe numita Biserică M. fără a încheia cu acesta un contract de muncă în formă scrisă, faptă ce întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art. 260 alin. l lit. e din Legea nr. 53/2003.
Conform art.16 din Legea nr. 53/2003 contractul individual de muncă se încheie în formă scrisă, în baza consimțământului părților. Obligația de încheiere a contractului individual revine angajatorului, iar neîndeplinirea acestei obligații constituie contravenție potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din același act normativ și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei, pentru fiecare persoană primită la muncă fără încheierea unui contract.
Susținerile recurentei legate de modalitatea de administrare a probatoriului în fața instanței de fond nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute în condițiile în care, anterior, în fața agentului constatator martorele au dat cu totul alte declarații.
Astfel, numita C. A. M. a declarat agentului constatator că lucrează în folosul recurentei din data de 18.07.2010 și că își desfășoară activitatea împreună cu numitele Biserică M. și I. M., iar Biserică M. a precizat cu aceeași ocazie că lucrează în folosul recurentei din data de 21.06.2012, cu durata timpului de muncă de 8 ore/zi, fără a semna un contract individual de muncă.
În aceste coordonate apar ca fiind judicioase observațiile instanței de fond potrivit cărora depozițiile persoanelor mai sus arătate făcute în fața sa, nu corespund adevărului, urmând a fi înlăturate.
Se cuvine a fi observat că plecând de la premise exacte, instanța de fond a ajuns la o concluzie corectă prin valorificarea întregului material probator administrat în cauză.
În raport de toate aceste considerente, urmează a instanța să respingă recursul ca nefondat și să mențină hotărârea atacată, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge recursul civil formulat de recurenta-petentă S.C. G. S.N.C. prin administrator G. C., cu sediu în loc. N., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1263 din data de 02 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „plângere contravențională” în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCĂ TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea, ., jud. Tulcea, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința puică de la data de 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. D. P. R. A. V. Ș. R.
GREFIER,
D. B.
Jud. fond S.G.
Redactat jud. R.A.V./ 01.10.2013
Tehnoredactat gref. G.R. /18.10.2013/2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 7/2013. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 905/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
