Pretenţii. Hotărâre din 23-12-2015, Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-12-2015 în dosarul nr. 1227/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECZIA CIVILĂ NR. 1227/2015
Ședința publică de la 23 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Judecător: L. D. P.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanții – pârâți B. S. R. și B. C. S., ambii cu domiciliul în Tulcea, ., .. C, ., împotriva sentinței civile nr. 1072/14.04.2015, în contradictoriu cu intimata - reclamantă V. E., cu domiciliul ales la av. T. B. M. din Tulcea, ., ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 noiembrie 2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 09.12.2015 și la această dată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 7.11.2013 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tulcea și precizată ulterior, având ca obiect pretenții, reclamanta V. E., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorului V. D., în contradictoriu cu pârâții B. S. - R. și B. C. – S. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 3.000 lei reprezentând daune materiale și la la plata sumei de 5.000 euro reprezentând daune morale, câte 2.500 euro fiecare, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că în data de 1.10.2013, întorcându-se la domiciliu împreună cu cei doi copii minori, a observat că cele aproximativ 50 de păsări din curte și câinele de pază au fost omorâți de unul dintre cei trei câini ai pârâților, care sărea în mod frecvent gardul despărțitor și pătrundea pe proprietatea reclamantei. S-a mai precizat că scena a fost percepută nemijlocit de copiii săi, cel mai mic suferind un puternic șoc, evenimentul reprezentând o sursă constantă de stres pentru reclamantă și familia acesteia.
În drept au fost invocate prevederile art. 1375 din Codul civil.
Pârâții au depus în termen întâmpinare, prin care au solicitat admiterea în parte a acțiunii, numai cu privire la plata contravalorii celor 50 de pui pe care au apreciat-o ca fiind de 1.500 lei. Pârâții au considerat că daunele morale solicitate au un cuantum excesiv și sunt neîntemeiate.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
În apărare, pârâții au solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantei.
Prin răspunsul la întâmpinări reclamanta a invocat că prin oferta de despăgubire făcută, pârâții și-au recunoscut implicit vinovăția.
Reclamanta a depus la dosar note scrise.
În cauză au fost încuviințate și administrate probele cu interogatoriul reclamantei, martorii M. I., G. V., expertiză zootehnică și înscrisurile aflate la dosar.
Pri sentința civilă nr. 1072 din data de 14 aprilie 2015, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, pârâții B. S. R. și B. C. S. fiind obligați în solidar la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei reprezentând contravaloare prejudiciu material, a sumei de 200 lei reprezentând contravaloare prejudiciu moral, cât și a sumei de 1.400 lei reprezentând cheltuieli de judecată
Totodată, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 2.500 euro cu titlu de daune morale către reclamantul minor V. D..
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în data de 1.10.2013, reclamanta a sesizat organele de poliție din localitatea Somova, jud. Tulcea motivat de faptul că păsările din curte și câinele de pază i-au fost omorâte de câinii pârâților. Ajuns la fața locului, agentul de poliție a constatat că în curtea reclamantei se aflau 50 de păsări moarte și un câine, de asemenea mort, care prezentau urme de mușcături.
În drept, art. 1375 din Codul civil prevede că proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa. Art. 1381 alin. (1) din același cod arată că (1) Orice prejudiciu dă dreptul la reparație.
În probatoriu, prima instanță a reținut relatarile martorilor M. I. și G. V., fotografiile depuse la dosar de către reclamantă, în care sunt evidențiate cadavrele păsărilor și al câinelui de pază, cât și informațiile furnizate prin raportului de expertiză potrivit cu care valoarea păsărilor omorâte este cuprinsă între 475 și 1.000 lei.
Pârâții au estimat aceeași valoare ca fiind de 1.500 lei, cu care reclamanta nu a fost de acord, precizând că înțelege să se prevaleze de concluziile expertului, în sensul că valoarea prejudiciului material este de 1.000 lei. Ca atare, instanța a stabilit că prejudiciul material cauzat reclamantei de animalul pârâților este de 1.000 lei.
Instanța a apreciat că în aceleași circumstanțe reclamanta a suferit și un prejudiciu moral, pentru care a stabilit o reparația de 200 lei.
Instanța a reținut că fișa de examen psihologic depusă la dosar este insuficientă pentru a se stabili că minorul V. D. a fost prejudiciat moral, motiv pentru care, în temeiul art. 1381 alin. (1) din Codul civil a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 2.500 euro cu titlu de daune morale către reclamantul minor V. D..
În baza art. 453 coroborat cu art. 455 din Codul de procedură civilă, instanța a dispus obligarea pârâților în solidar, în calitate de părți care au pierdut procesul, la plata către reclamantă a sumei de 1.400 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat – 1.000 lei, onorariu expert 300 lei și taxă judiciară de timbru, potrivit chitanțelor depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel pârâții B. S. R. și B. C. S., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Au arătat apelanții că, potrivit dispozițiilor art. 453 din Codul de procedură civilă, când cererea a fost admisă în parte, cum este cazul și în speță, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Au mai arătat că, nu în mod greșit instanța de fond nu a obligat numai în parte la plata cheltuielilor, proporțional cu cuantumul prețurilor.
În concluzie, apelanții au solicitat admiterea apelului, anularea în parte a hotărârii și micșorarea cuantumului cheltuielilor de judecată.
Intimata Vasilciuc E. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată pendinte, reclamanta-intimată V. E., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorului V. D. în vârstă de 10 ani, a solicitat obligarea apelanților-pârâți B. S. - R. și B. C. – S., la plata sumei de 3.000 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 5.000 euro reprezentând daune morale, cât și a cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 8.10.2014, reclamanta-intimată a precizat că înțelege să solicite daune morale în cuantum de 2.500 euro pentru sine și 2.500 euro pentru fiul său minor.
În privința cheltuielilor de judecată, tribunalul reține că, în conformitate cu chitanța nr. 26/3.10.2013 emisă de C.. IND. T. B. M., aflată la fila 100 din dosarul primei instanțe, intimata-reclamantă a efectuat cheltuieli în cuantum de 1.000 lei reprezentând onorariu apărător.
De asemenea, conform chitanței nr._/1/10.1.2014 emisă de CEC BANK, aflată la fila 73 din dosar, a achitat suma de 300 lei reprezentând onorariu expert.
Cu privire la taxa judiciară de timbru, se constată că intimata-reclamantă a făcut dovada achitării unei taxe de timbru în sumă de 100 de lei conform chitanței . nr._/2013 emisă de Primăria municipiului Tulcea. De asemenea, prin Încheierea din data de 16. 01.2014, a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de intimata-reclamantă, care a fost scutită de la plata taxei de timbru în cuantum de 1.255 lei aferentă cererii de chemare în judecată.
Prin hotărârea apelată, prima instanță a admis cererea de chemare în judecată în parte, obligând pârâții la plata în solidar a sumei de 1.000 lei reprezentând contravaloare prejudiciu material, a sumei de 200 lei reprezentând contravaloare prejudiciu moral.
Totodată, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 2.500 euro cu titlu de daune morale către reclamantul minor V. D..
Cu privire la cheltuielile de judecată, s-a hotărât obligarea apelanților pârâți la plata sumei de 1.400 lei reprezentând cuantumul integral al cheltuielilor de judecată, 1.000 lei reprezintând onorariu avocat, 300 lei onorariu expert și 100 lei taxă judiciară de timbru.
Aceasta, deși cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial iar, potrivit art. 453 alin. 2 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Ca atare, tribunalul găsește întemeiat apelul promovat, pe care-l va admite cu consecința reducerii cheltuielilor de judecată, apelanții-pârâții urmând să plătească, în solidar, intimatei - reclamantei, suma de 900 lei în loc de 1.400 lei.
Tribunalul reține că sintagma ,,măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată” nu relevă în mod necesar o proporționalitate directă între pretențiile admise și cheltuielile cuvenite. Aceasta, în condițiile în care cheltuielile precum onorariul apărătorului sau cel al expertului desemnat au un caracter indivizibil.
În consecință, măsura în care se decide reducerea cheltuielilor efectuate în primul ciclu procesual este determinată de culpa procesuală a părților implicate, de complexitatea cauzei, dar și de nevoia respectării dreptului la apărare care implică dreptul de a beneficia de asitența unui specialist al dreptului indiferent de importanța drepturilor pretinse.
Văzând și prevederile art. 453 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dată fiind admiterea apelulului promovat, tribunalul va obliga intimata - reclamantă să plătească apelanților - pârâți suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel, din care suma de 500 lei reprezintă oorariul apărător conform chitanței nr. 83/2015 emisă de CA P., iar 50 lei taxa judiciară de timbru plătită conform chitaței TLXWA nr._/28.10.2015 emisă de Primăria municipiului Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții – pârâți B. S. R. și B. C. S., ambii cu domiciliul în Tulcea, ., .. C, ., împotriva sentinței civile nr. 1072/14.04.2015, în contradictoriu cu intimata - reclamantă V. E., cu domiciliul ales la av. T. B. M. din Tulcea, ., ., ., jud. Tulcea, având ca obiect pretenții.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul reducerii cheltuielilor de judecată și obligă apelanții - pârâți să plătească intimatei - reclamantei în solidar, suma de 900 lei în loc de 1400 lei.
Obligă intimata - reclamantă să plătească apelanților - pârâți suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 decembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. N. L. D. P. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.D.N.P.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. N.L./06.01.2016
Tehnored.gref.B.F.V./06.01.2016/5 ex.
.. apelant/1 ex. intimat
| ← Validare poprire. Decizia nr. 1212/2015. Tribunalul TULCEA | Partaj judiciar. Decizia nr. 30/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
