Fond funciar. Decizia nr. 505/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 505/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 505/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.505
Ședința publică din data de 05 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: D. N. G.
Judecător: E. B. Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanții-reclamanți S. G., H. V., și A. I., toti cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocatură S. A. E. din Tulcea, ., ., judetul Tulcea, impotriva sentintei civile nr.3361/05.12.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect fond funciar, in contradictoriu cu intimatele-pârâte C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENULUI SOMOVA, PRIN PRIMAR, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., judetul Tulcea și A. M., domiciliată în ..
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 28.05.2015, sustinerile in apel ale partilor prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea dată, care face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 13.03.2014 sub nr._, reclamanții: S. G., H. V., și A. I. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENULUI SOMOVA ,PRIN PRIMAR, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR TULCEA și A. M., nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr.4486/19.03.1993, în ceea ce privește beneficiarul dreptului de proprietate, precum și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților și a pârâtei A. M. atât pentru terenul în suprafață de 8,8 ha situat în extravilanul comunei Somova, cât și pentru terenul în suprafață de 1631 mp situat în intravilanul satului Parcheș, . proprietatea reclamanților și a pârâtei A. M..
Prin sentința civilă nr.3361/05.12.2014 Judecătoria Tulcea a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.1392/20.03.1991 – A. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu care s-a înscris în CAP împreună cu soțul său, A. P., decedat în 1988, menționând că a predat la CAP Parcheș suprafața de 10 ha teren arabil.
Prin HCJ nr.841/31.07.1991, s-au validat propunerile Comisiei comunale Somova, consemnate în anexele 2a, 2b, 3, 9a, 11, 13, 14c și 10, cu o suprafață totală de 3895,02 ha teren.
În acest context a fost emis titlul de proprietate nr.4486/19.03.1993, pe numele A. M. pentru suprafața de 8 ha teren extravilan situată în satul Parcheș, .> A arătat prima instanță că, verificând normele legale aplicabile la momentul emiterii titlului de proprietate, rezultă în mod evident că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, se putea face numai la cerere, de către persoanele îndreptățite.
Legiuitorul a reglementat și situația în care există mai mulți moștenitori, instituind obligativitatea ca fiecare dintre aceștia să semneze cererea de reconstituire.
A apreciat prima instanță că întrucât cererea de reconstituire a fost formulată și semnată doar de pârâta A. M. – titlul de proprietate a fost emis în mod corect, doar pe numele acesteia.
Chiar și dacă reclamanții ar fi convenit împreună cu pârâta ca reconstituirea să se facă pe numele tuturor – această convenție verbală nu putea să-și producă efectele, tocmai datorită faptului că, fiecare dintre moștenitori trebuia să-și exteriorizeze manifestarea de voință, prin semnarea cererii de reconstituire (care putea fi formulată unitar sau separat).
S-a mai arătat că neprocedând de această manieră, reclamanții nu sunt îndreptățiți la dreptul de proprietate asupra terenului reconstituit prin titlul de proprietate nr. 4486/19.03.1993.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanții S. G., H. V., și A. I., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
S-a arătat de către apelanți că instanța de fond nu a făcut referire în motivarea hotărârii despre obligativitatea Comisiei de verificare a calității de moștenitor al fostului proprietar, membru cooperator, calitate care se stabilește potrivit dispozițiilor art.13 alin.1 din Legea nr.18/1991, pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii. Ori cum aceste înscrisuri au fost cunoscute pârâtei, cum succesiunea era dezbătută, consideră că nu sunt aplicabile dispozițiile al.2 cu privire la repunerea în termen pentru că doar acei moștenitori care nu își pot dovedi calitatea sunt repuși în termenul de acceptare a succesiunii, ceilalți fiind deja acceptanți, cum este și cazul de față, iar titlul de proprietate trebuia emis în beneficiul tuturor moștenitorilor acceptanți, aceștia urmând să procedeze potrivit dreptului comun.
S-a menționat că instanța de fond nu a precizat în motivarea hotărârii cum a dat curs pârâta A. M. etapelor prevăzute de lege în vederea atribuirii în proprietate a terenului aferent locuinței și nici care este acea cerere cu care a deschis procedura atribuirii. Arată că cererea formulată de A. M. la data de 20.03.1991 privește doar reconstituirea terenului cu care parata s-a înscris în C.A.P. referindu-se astfel doar la terenul extravilan pe care dorea să-l lucreze.
O altă critică adusă hotărârii apelate se referă la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat distinct pe suprafața de teren extravilan expusă în titlul de proprietate ce face obiectul cauzei și pe imobilul casă și teren din intravilanul comunei Somova, întrucât titlul de proprietate cuprinde și terenul din intravilan și cel din extravilan.
Au mai arătat apelanții că pârâtei A. M. i-a fost reconstituită o suprafață de teren mai mare decât cea la care ar fi avut dreptul în calitatea sa de succesoare a lui A. P., dar instanța de fond nu a avut în vedere acest aspect și se aduce astfel un mare prejudiciu tuturor reclamanților, neputând beneficia de dreptul lor de proprietate în calitate de succesori.
În termen legal, intimatul C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR TULCEA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul nefondat.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 8 din Legea nr. 18/1991 în forma inițială cât și art. 8 alin. 1 – 3 din Legea nr. 18/1991 în vigoare la momentul emiterii titlului de proprietate contestat, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea dreptului de proprietate, în condițiile prezentei legi.
Conform alineatului 2, de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în C.A.P. sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către acestea, precum și în condițiile legii civile, moștenitorii acestora membri cooperatori care nu au adus pământ în cooperative și alte persoane anume stabilite.
Conform alin. 3, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate pentru fiecare persoană îndreptățită.
Așa cum rezultă din art. 13 din H.G. nr. 131/1991 privind aprobarea Regulamentului pentru procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate precum și punerea în posesie a proprietarilor se face conform art. 8 din lege, iar potrivit art. 12 stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere formulată de fiecare persoană îndreptățită și atunci când sunt mai mulți moștenitori, cererea se poate face și în comun dar semnată de fiecare dintre ei.
De aceea, titlul de proprietate emis în cauză s-a emis pe numele numitei A. M., ținând seama de faptul că doar ea a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, depunând cerere scrisă și semnată personal în acest sens.
Nici existența vreunei convenții verbale dintre părți și nici existența certificatului de moștenitor, cu indicarea tuturor moștenitorilor nu ducea de plano la înregistrarea din oficiu a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate pentru alți moștenitori în lipsa unor cereri exprese cu semnătură, din partea acestora.
Cum reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 se face numai la cerere, către persoanele îndreptățite și cum doar pârâta A. M. a depus o astfel de cerere, în mod corect titlul de proprietate a fost emis doar pe numele acesteia, astfel că nu sunt motive de nulitate absolută care să afecteze legalitatea titlului de proprietate emis.
Cum criticile formulate de apelanți nu sunt întemeiate, ele bazându-se pe dispozițiile legale generale prevăzute de Codul civil și nu pe dispozițiile legii speciale în materia fondului funciar, și cum hotărârea instanței de fond este temeinică, legală, se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelanții-reclamanți S. G., H. V., și A. I., toti cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocatură S. A. E. din Tulcea, ., ., judetul Tulcea, impotriva sentintei civile nr.3361/05.12.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect fond funciar, in contradictoriu cu intimatele-pârâte C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENULUI SOMOVA, PRIN PRIMAR, cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., judetul Tulcea și A. M., domiciliată în ., judetul Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. N. G. E. B. P. L.
30.06.2015
Red.jud.EB
Tehnored. PL/DS/Ex. 8
30.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 502/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 840/2015. Tribunalul... → |
|---|
