Plângere contravenţională. Decizia nr. 502/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 502/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 502/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.502
Ședința publică din data de 04 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: D. N. G.
Judecător: E. B. Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta-petentă M. S., cu domiciliul procesual ales în Tulcea, ., ., ., J. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2549/01.10.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDETULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., judet Tulcea.
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 28.05.2015, sustinerile in apel ale partii prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea dată, care face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 21.05.2014, sub nr._, petenta contestatoare M. S. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. DE POLITIE JUDEȚEAN TULCEA, anularea procesului verbal . nr._ emis de intimat la data de 06.05.2014, prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 765 lei, precum și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pentru 90 de zile (fila 16).
Prin sentința civilă nr.2549/01.10.2015 Judecătoria Tulcea a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de contravenție . nr._ emis de intimat la data de 06.05.2014, contestatoarea a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 765 lei și cu avertisment, și i s-a aplicat măsura complementară a reținerii permisului de conducere pentru 90 de zile, reținându-se în fapt că la aceeași dată, ora 13:52, a condus autoturismul marca MERCEDEScu numărul de înmatriculare B-_ pe DN 22A, iar al km 10+700 m, a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI_, circulând cu viteza de 152 km/h, contravenția fiind prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată de art.102 alin.3 lit.e) din OUG nr.195/2002. De asemenea, petenta nu avea asupra sa documentele prevăzute de lege, fiind încălcate astfel prevederile art.147 pct.1 din H.G. nr. 1391/2006.
În cauză, petenta a contestat procesul-verbal în ceea ce privește reținerea în sarcina a contravenției privind depășirea limitei de viteză maximă, prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Referitor la nulitatea absolută a procesului-verbal pentru consemnarea în cuprinsul acestuia ca fiind încheiat la data de 05.05.2014, invocată de petentă, instanța de fond a constatat că în procesul-verbal contestat a fost inserată ca dată a săvârșirii faptelor reținute în sarcina petentei ca fiind 06.05.2014 (fila 16). De asemenea, la rubrica privind data întocmirii procesului-verbal s-a consemnat în mod corect data de 06.05.2014, iar nu 05.05.2014, astfel cum în mod eronat susține petenta.
Cu privire la nulitatea procesului-verbal invocată pentru motivul că la rublica ”alte mențiuni” nu s-a consemnat nimic de către agentul constatator, instanța de fond a reținut faptul că acesta nu este un motiv de nulitate absolută, ci poate constitui motiv de nulitate relativă în condițiile în care petenta face dovada privind vătămarea produsă.
Prima instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța de fond a arătat că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentei a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, acesta fiind dispozitivul destinat măsurării vitezei (aparatul radar), a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Între procesul-verbal și probele depuse de intimat în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. Astfel, se reține că în planșa fotografică depusă la dosar se poate observa, la timpul 13:52:41 (fotografia 3, fila 21), cum autoturismul marca MERCEDEScu numărul de înmatriculare B-_ a fost surprins de aparatul radar cu o viteză mare pentru sectorul de drum respectiv, de 152 km/h, astfel cum se poate observa și în înregistrarea video.
Având în vedere faptul că petenta circula pe un drum național, respectiv DN 22A cu o viteză de 152 km/h, iar potrivit art.49 alin.4 din OUG nr.195/2002, limita de viteză stabilită de lege pentru această categorie de drum este de 90 km/h, constată faptul că petenta a depășit cu mai mult de 50 km/h limita maximă, respectiv cu 62 km/h, astfel că în mod legal, s-a dispus măsura complementară a reținerii permisului de conducere pentru 90 zile, iar amenda a fost aplicată în cuantumul prevăzut de lege.
A mai arătat prima instanță că, raportat la datele speței, nu este judicios a presupune că petenta a circulat cu mai puțin de 152 km/h, această posibilitate fiind pur ipotetică în lipsa unor probe sau măcar a unor indicii concrete că aparatul de măsură a fost afectat de eroare.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța de fond a reținut că fapta comisă de petentă constituie contravenția reținută în sarcina sa.
Se constată, totodată, că celelalte motivele invocate de petentă în cererea introductivă nu susțin plângerea contravențională formulată întrucât nu se raportează la faptele reținute în sarcina de către agentul constatator, ci la locul unde a fost oprită, traficul existent în zonă, menționând faptul că a fost oprită a doua oară la interval de câteva minute, acestea neconstituind motive de netemeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat în cauză.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale prima instanța constată că potrivit art. 98 alin. 4 din același act normativ, clasa a IV-a reprezintă o sancțiune de la 9 la 20 puncte-amendă, fiind aplicată în cuantumul apropiat de cel minim, respectiv 10 puncte amendă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel petenta M. S., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat apelanta că la instanța de fond a fost admisă proba cu înscrisuri, dar din încheierea de ședință din 30.09.2014 reiese că s-a încuviințat și proba cu înregistrarea video, neexistând concordanță în admiterea probatoriului și trăgând concluzia că înregistrarea video a fost administrată fără a fi admisă.
Mai arată că deși nu a contestat nici verbal și nici în scris omologarea aparatului radar și verificarea metrologică a acestuia, în motivarea hotărârii instanța de fond s-a pronunțat cu privire la aceste aspecte, cu toate că nu s-a pronunțat pe motivele plângerii și nici pe motivele invocate în răspunsul la întâmpinare.
S-a mai arătat că nu este vizibil numărul de înmatriculare la planșa nr.9, contrar paragrafului 3.5.1. din N.M.L. 021-05 din 23.11.2005; existau încă două autovehicule în planșa nr.9 și 8, fiind încălcate disp. art.3.3.3. din N.M.L. 021-05. Consideră apelanta că au fost încălcate disp. art.6 alin.1 din CEDO, procesul său de fond fiind inechitabil.
În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul nefondat.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
În favoarea intimatului deci operează o prezumție instituită de dreptul civil privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu și în limitele competențelor sale, dar prezumția are un caracter relativ, fiind susceptibilă de a fi combătută cu proba contrară.
Din documentația aflată la dosar rezultă că apelanta a condus autovehiculul cu o viteză de 152 km/h, viteză de deplasare constatată prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic conform art. 109 al. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Instanța de fond a analizat și legalitatea mijloacelor tehnice folosite, sub aspectul realizării de către un agent calificat, atestat în domeniu, mijlocele tehnice utilizate fiind verificate metrologic, aspecte esențiale pe care instanța le-a rezolvat, înlăturând orice dubii cu privire la modul de constatare a contravenției reținute în sarcina apelantei.
În mod corect prima instanță a analizat procesul-verbal de contravenție atât sub aspectul legalității întocmirii acestuia, neexistând motive de nulitate absolută care să conducă automat la nulitatea actului, dar și sub aspectul celorlalte condiții de nelegalitate, inclusiv cele referitoare la respectarea condițiilor impuse de lege privind utilizarea aparatelor de înregistrare a vitezelor de circulație reprezentând elemente care să conducă la vreun motiv de nelegalitate a procesului verbal de contravenție.
Pe baza tuturor probelor administrate în cauză, probe specifice aplicației în domeniul expres al contravențiilor ce vizează încălcarea legislației rutiere, instanța de fond a reținut corect situația de fapt, neexistând nici un motiv care să pună la îndoială fapta săvârșită de petenta-apelantă care nu a putut demonstra o altă situație de fapt decât cea constatată.
Într-o astfel de contravenție proba cu martori nu este relevantă și de aceea instanța nu audiază martori cu privire la înregistrarea vitezei de deplasare, aceasta putându-se stabili doar prin mijloace tehnice omologate conform art. 109 al. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cum este cazul și în speță.
De aceea instanța de fond s-a aplecat suficient de mult în a analiza legalitatea înregistrării vitezei de deplasare a vehiculului condus de apelantă, care ar fi putut constitui singurul motiv capabil să afecteze temeinicia situației de fapt constatate, dar nu s-au identificat elemente care să conducă la ideea că viteza de deplasare a fost eronat stabilită.
Toate susținerile petentei-apelante atât în plângere, cât și în apel, sunt neîntemeiate, neconcludente, nefiind în măsură să demonstreze o altă situație de fapt decât cea constatată, aspectele relevate fiind minore în raport cu specificul contravenției și care oricum au fost analizate suficient de prima instanță.
Din înregistrarea video a faptei săvârșite rezultă toate elementele necesare pentru identificarea atât a vehiculului, cât și a vitezei de deplasare și cum nu s-a dovedit vreo nelegalitate cu privire la operațiunea de înregistrare, în mod corect prima instanță a respins plângerea ca nefondată.
Față de aceste considerente, se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelanta-petentă M. S., cu domiciliul procesual ales în Tulcea, ., ., ., J. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2549/01.10.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDETULUI TULCEA, cu sediul în Tulcea, ., judet Tulcea, ca nefondat.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din data de 04 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
E. B. D. N. G.
In temeiul art.426 al.4 C.pr.civ. pt.
jud. in C.O. semnează președintele
completului
Grefier,
P. L.
Jud. fond L.M.G
Redactat jud. E.B./03.07.2015
Tehnoredactat gref. P.L./G.R./09.07.2015/4 ex.
.>
| ← Cereri. Decizia nr. 42/2015. Tribunalul TULCEA | Fond funciar. Decizia nr. 505/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
