Plângere contravenţională. Decizia nr. 530/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 530/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 530/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 530/2015
Ședința publică de la 05 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. N.
Judecător D. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul petent S. N., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.343/06.02.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în București, sector 6, ..401 A, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat personal apelantul petent, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, timbrat cu taxă de timbru în sumă de 20 lei, s-a depus și s-a comunicat întâmpinarea, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau explicații de dat în completarea cercetării judecătorești instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Având cuvântul apelantul solicită admiterea apelului formulat în sensul admiterii plângerii și anularea procesului verbal de contravenție.
Instanța în temeiul art.394 NCPC declară închise dezbaterile și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 23.07.2014 sub nr._, petentul S. N. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 02.06.2014, ca fiind netemeinic.
În motivare, petentul a arătat – în esență – că nu poate fi subiect activ al contravenției reținute în sarcina sa întrucât nu circulă pe perioada iernii cu autoturismul individualizat în procesul-verbal. Petentul arată, totodată, că în luna decembrie 2013 i-a fost furat numărul de înmatriculare din față al autovehiculului.
La data de 29.08.2014, intimata a formulat întâmpinare, solicitând instanței de judecată respingerea plângerii contravenționale, ca nefondată și menținerea procesului-verbal contestat, ca legal și temeinic.
În motivare, intimata a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate și temeinicie impuse de legiuitor, identificarea contravenientului realizându-se pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
În dovedire, au fost anexate – în fotocopie – proba foto obținută cu sistemul SIEGMCR, autorizația de control a agentului constatator, certificat calificat pentru semnătura electronică (filele 12-16).
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001, Ordinul M.T.I. nr. 769/2010.
La data de 16.09.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare, învederând instanței de judecată faptul că înregistrarea video nu scoate în evidență forma și culoarea mașinii.
Soluționând cauza Judecătoria Tulcea prin sentința civila nr. 343/06.02.2015 a respins plângerea ca nefondata.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001, care constituie dreptul comun în materie contravențională, “Instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării”.
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din data de 02.06.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 750 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, sancționată de art. 8 alin. (2) din același act normativ.
În cuprinsul actului de constatare a contravenției s-a reținut că în data de 24.12.2013, ora 16:01, vehiculul categoria B cu nr. de înmatriculare_ aparținând lui S. N. a circulat pe DN 22A km1+138m localitatea Cataloi, jud. Tulcea fără a deține rovinietă valabilă.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal contestat din punct de vedere al legalității, prima instanța a reținut că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele, calitatea si semnătura agentului constatator (semnătura electronică, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și H.G. nr. 1259/2001), numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită si data comiterii acesteia.
Instanța a mai reținut că petentul nu a contestat legalitatea, ci doar temeinicia procesului-verbal întocmit, susținând că autovehiculul înregistrat cu sistemul SIEGMCR nu este același cu cel pe care îl deține în proprietate.
În ceea ce privește temeinicia actului contestat, instanța a reținut în cauză incidența art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă, respectiv să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Astfel, sarcina instanței de judecată rămâne aceea de a asigura proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului (sancționarea faptelor antisociale) și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Instanța a avut în vedere și cauza I. P. c. României (28 iunie 2011) prin care Curtea a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează. Potrivit Convenției, rolul Curții este de a stabili dacă întreaga procedură, incluzând modul în care proba a fost obținută, este echitabilă (a se vedea Doorson c. Țărilor de Jos, 26 martie 1996, par. 67; V. Mechelen și alții c. Țărilor de Jos, 23 aprilie 1997, par. 50).
Prin prisma celor anterior expuse, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, responsabilitatea modalității efective în care acesta înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale cade exclusiv în sarcina sa. Astfel, instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
Prin urmare, în raport de planșa foto efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei (filele 15-16) și întrucât petentul nu a făcut – prin probe – dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în sarcina sa, instanța a apreciat, dincolo de orice îndoială, că în cauză a fost făcută dovada situației de fapt reținute de agentul constatator.
Sub acest aspect, s-a apreciat că simplele afirmații ale petentului – nesusținute de probe – în sensul că autovehiculul înregistrat cu ajutorul Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei nu este același cu cel pe care îl deține în proprietate, respectiv că numărul de înmatriculare din față al autovehiculului său a fost furat în luna decembrie 2013, nu pot constitui aspecte de natură să înlăture ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Totodată, prin prisma dispozițiilor art. 394 alin. (3) C.proc.civ., potrivit cărora după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luate în seamă, instanța nu va analiza relevanța probatorie a înscrisurilor depuse de către petent în data de 04.02.2015.
In raport de considerentele anterior expuse și întrucât fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, iar obligația de plată a rovinietei revine, potrivit art. 6 din același act normativ, persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români (…), prima instanta a respins – ca nefondată – plângerea contravențională aflată pe rol, cu consecința menținerii procesului-verbal . nr._ din data de 02.06.2014, ca legal și temeinic.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel petentul S. N. criticând-o ca nelegala si netemeinica susținând in esența ca prima instanța a reținut in mod greșit ca se face vinovat de savarsirea contravenției reținute in sarcina sa in condițiile in care nu a circulat cu autovehiculul așa cum sustine intimata, iar mai mult probele depuse de aceasta la dosarul cauzei, respectiv planșele fotografice cu autovehiculul in discuție nu sunt concludente in acest sens.
Examinând hotărârea atacata in raport de motivele invocate precum si din oficiu conform art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001 Tribunalul constata apelul ca fondat.
Unul din motivele care determina nulitatea absoluta a procesului-verbal de contravenție este lipsa semnăturii, motiv pe care instanța il va analiza cu precădere, admiterea acestuia făcând de prisos analizarea celorlalte motive de nelegalitate a hotararii atacate.
Instanța reține că potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Potrivit prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, înscrisurile în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Din examinarea dispozițiilor Legii nr. 455/2001, rezultă că un înscris în formă electronică purtând o semnătură electronică extinsă este asimilat, în sistem electronic, unui înscris sub semnătură privată, însă acesta este destinat folosirii strict în sistemul electronic.
Prin urmare, semnătura electronică este specifică înscrisurilor generate și utilizate în sistem electronic, fapt enunțat încă din cuprinsul art. 1 din Legea nr. 455/2001, potrivit căruia "prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice".
Cât privește contravențiile prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, privind fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă, ce pot fi constatate și prin mijloace tehnice omologate, acestora le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, act normativ care obligă la semnarea procesului-verbal de contravenție, sub sancțiunea nulității absolute.
Procesul-verbal de contravenție, emis în temeiul O.G. nr. 15/2002, deși este generat și semnat electronic, a fost transmis petentului nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport de hârtie, prin intermediul serviciilor poștale.
Față de această situație, instanța reține faptul că, odată ce informațiile sunt create și certificate prin semnătură electronică în mediul electronic, acestea sunt destinate utilizării lor exclusiv în mediul electronic, astfel că este nelegală transpunerea lor pe hârtie pentru a fi transmise către persoana sancționată contravențional fără a purta semnătura agentului constatator.
O.G. nr. 2/2001 este anterioară Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, astfel că este de la sine înțeles că prevederile primului act normativ nu se referă la semnarea electronică a proceselor-verbale contravenționale de către agentul constatator.
Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate, în ceea ce privește condițiile și efectele, înscrisurilor sub semnătură privată.
Pe de altă parte, actul autentic este acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către notar sau funcționarul public competent. În schimb, actul sub semnătură privată este actul întocmit de persoane în raporturile civile dintre acestea, iar nu de un funcționar abilitat de lege cu încheierea unor acte de constatare și de sancționare a contravențiilor. Procesul-verbal are natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, și totodată este un act autentic, astfel că nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 455/2001 referitoare la semnătura electronică, aceasta fiind aplicabilă doar înscrisurilor sub semnătură privată, așa cum mai sus s-a arătat.
Nici o dispoziție a Legii nr. 455/2001 și niciun alt act normativ nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții sau unui alt act autentic. O atare dispoziție expresă ar fi necesar să existe, pentru legala întocmire a procesului-verbal de contravenție sub semnătură electronică, câtă vreme semnătura electronică se poate aplica doar înscrisurilor sub semnătură privată, ca regulă de la care nu se prevede nicio excepție.
De altfel, pe parcursul soluționării prezentei cauze, prin Decizia nr. 6/2015 Î.C.C.J. a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, a stabilit că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. 1 lit. a), alin. 2 și alin. 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Deși, potrivit art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe doar de la data publicării deciziei în M.O. al României, Partea I, se va da eficiență deciziei susmenționate, aceasta neavand caracter normativ pentru a produce efecte doar pentru viitor, ci da doar o interpretare a dispozitiilor legale aplicabile.
Așadar, pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator din cuprinsul procesului-verbal contestat, instanța va reține că nu s-a constatat contravenția în condiții de legalitate, fapt pentru care va admite apelul si va schimba in tot hotărârea atacata, in sensul ca va admite plângerea contravenționala si va anula procesul verbal de contravenție contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul civil formulat de apelantul petent S. N., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.343/06.02.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în București, sector 6, ..401 A, având ca obiect plângere contravențională.
Schimbă hotărârea atacată în sensul că admite plângerea și anulează procesul-verbal de contravenție.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. N. D. N. N. M.
Pentru judecător E. N. aflat în CO
potrivit art.426 alin 4 NCPC, semnează Președintele instanței
R. A. V.
Jud.fond AMR
Tehnored.jud.EN/28.06.2015.
Gref.NM/4 ex./.>
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 517/2015. Tribunalul TULCEA | Cereri. Decizia nr. 42/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
