Plângere contravenţională. Decizia nr. 840/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 840/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 840/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 840/2015
Ședința publică de la 14 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Judecător:L. D. P.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul - intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA-SERVICIUL RUTIER, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 245/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – petent C. D., cu domiciliul ales la av. G. M. din Tulcea, ., .. A, ., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 30 septembrie 2015, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la această dată, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 27.06.2014 sub nr._, petentul C. D. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA – SERVICIUL RUTIER, anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 06.06.2014.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că, în seara zilei de 26 iunie 2014, in jurul orei 21:00, s-a deplasat cu prietenii săi in autoturismul proprietate personală la o petrecere organizată de un cunoscut pe . Tulcea. La sosirea la destinație, a constatat că făcuse pană la una din roți, astfel că a lăsat mașina acolo, a doua zi urmând a se ocupa de problema tehnică ivită.
Arată că în jurul orei 4 dimineața, au plecat de la petrecere, ca simpli pietoni, având in vedere că locuia in apropiere, iar la intersectia cu . un incident cu agenții de ordine publică care, confundând-i probabil cu altcineva, i-au somat cu pistolul să se oprească, astfel că s-au oprit.
Învederează petentul că, fără să fie identificați, fără să li se spună ce li se impută, au fost agresați fizic, iar prietenului său i s-a pus pistolul la tâmplă. Arată că a fost incătușat, după mai multe lovituri ce i-au fost aplicate, fără nicio explicație, fiind practic imobilizat fără niciun motiv. Crede că agenții de ordine publică au chemat un echipaj de politie rutieră, deși evident incidentul nu era rutier, ei fiind pietoni, fiindcă acesta a venit foarte repede la locul incidentului.
Mai arată petentul că, deși a explicat agentului constatator că este pieton, nu conducător auto, că de circa 7 ore autoturismul său se afla parcat, nefolosit, lângă locuința gazdei petrecerii, au fost conduși la Serviciul Ambulanță al mun. Tulcea și, cu toate că au arătat și dovedit că petentul nu era la volanul unei mașini, ci pieton, a fost obligat să sufle in aparatul etilotest, lucru pe care l-a făcut. Ulterior, s-au deplasat la sediul politiei, unde i s-a întocmit petentului procesul verbal de contravenție la care el a avut obiecțiuni, arătând că a fost pieton supus testării alcoolscop ca si cum m-aș fi aflat la volan.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 245 din data de 03 februarie 2015 a admis plângerea contravențională, formulată de petentul C. D., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 26.06.2014 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA-SERVICIUL RUTIER, a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit de intimat la data de 26.06.2014, ca netemeinic și a obligat intimatul la plata către petent a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei constând în onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de contravenție nr. CP nr._ întocmit de intimat la data de 06.06.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 765 lei, 510 lei și cu sancțiunea avertismentului, fiind aplicată și sancțiunea complementară privind suspendarea dreptului de a conduce pentru 120 de zile (90zile +30 zile), reținându-se că, la data de 26.06.2014, în jurul orei 03:40, pe . Tulcea, petentul a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_, în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, fapt atestat de aparatul Drager Arub-0419 care la poziția_ a indicat valoarea de 0,33 mg/l alcool pur în aerul expirat; de asemenea, nu a oprit la semnalul regulamentar al polițistului și nu a avut asupra sa documentele prevăzute de lege, faptele sale fiind prevăzute de art. 102 alin.3 lit. a), art.31 lit. a) și b) din OUG nr.195/2002 și art.147 pct.1 din HG nr.1391/2006, și sancționate de art. 102 alin.3 lit. a), art.100 alin.3 lit. f), respectiv art.101 alin.1 pct.18 din din OUG nr.195/2002 (fila 19).
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, fără a opera vreun caz de nulitate absolută.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, s-a reținut, în prealabil, că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care nu contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului, în măsura în care contestatorului i se asigură de către instanța de judecată condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.
Instanța a reținut astfel că petentul a efectuat dovada contrară situației reținute în cuprinsul procesului verbal menționat, relevante fiind declarațiile martorilor oculari D. P. R. și P. C. C. (filele 56, 84) care au arătat faptul că la petrecere petentul a consumat alcool, însă la momentul sosirii agenților de ordine publică, în jurul orei 04:00 din 26.06.2014, petentul era simplu pieton, nefiind la volanul autoturismului marca VW cu nr. de înmatriculare_, arătând că se întorceau de la o petrecere, cu atât mai mult cu cât în seara în care ajunseseră la prietenul comun mașina reclamantului făcuse pană la una dintre roți, iar dimineața a lăsat mașina la locul respectiv, plecând spre casă ca pietoni. De asemenea, în seara respectivă, petentul nu a oprit de către vreun echipaj de poliție, în acest sens fiind și declarația martorului P. C. C. care a arătat faptul că în cursul zilei de 25.06.2014 nu a avut loc nicio urmărire a mașinii petentului de către vreo mașină a poliției, menționând că a fost împreună cu petentul din ziua anterioară incidentului, din jurul orei 14:00 și nu au fost opriți anterior de poliție.
Din probele administrate nemijlocit în fața instanței a reieșit că, având în vedere declarațiile martorilor D. P. R. și P. C. C., relevante în cauză, în momentul sosirii agentului constatator M. E., petentul fusese oprit mai înainte de agenții de poliție comunitară, astfel că agentul constatator care a fost audiat și în fața instanței, (fără a presta jurământul, nefiind de religie creștină), nu a perceput evenimentul prin propriile simțuri întrucât acesta nu l-a surprins pe petent la volanul mașinii sale, deși agentul a declarat în sensul că, atunci când a ajuns pe . întâlnit cu petentul care s-ar fi aflat la volanul autoturismului său marca VW.
Prin urmare, declarația agentului constatator M. E. a fost înlăturată, fiind neverosimilă, aceasta nefiind conformă cu adevărul, față de declarațiile celorlalți martori audiați de instanță în mod nemijlocit, sub prestare de jurământ.
Astfel, din probele administrate în fața instanței nu a rezultat că petentul ar fi comis contravențiile prevăzute de art. 102 alin.3 lit. a), art.31 lit. a) și b) din OUG nr.195/2002, și în aceste condiții, având în vedere nesăvârșirea contravențiilor menționate, nu se poate reține în sarcina petentului nici fapta prevăzută de art.147 pct.1 din HG nr.1391/2006, aceasta fiind aplicabilă doar conducătorului de autovehicul sau de tramvai.
Pentru considerentele expuse, plângerea a fost admisă, iar procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit de intimat la data de 26.06.2014, a fost anulat ca netemeinic, petentul fiind exonerat de sancțiunile aplicate.
În temeiul art. 453 alin.1 N.C.proc.civ., partea care cade în pretenții a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, astfel că, având în vedere culpa procesuală a intimatului, a fost obligat acesta la plata către petent a cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelantul că, istanța de fond a reținut, exclusiv în baza celor două declarații de martor, date de către D. P. R. și P. C. C. în fața instanței, că petentul nu a săvârșit contravențiile pentru care a fost sancționat și că agentul constatator nu a perceput evenimentul cu propriile simțuri, declarația agentului constatator M. E. fiind înlăturată, apreciind instanța că acesta ar fi neverosimilă, nefiind dată sub prestare de jurământ, față de declarațiile celorlalți martori audiați de instanță, sub prestare de jurământ.
Din toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că cele două persoane audiate în calitate de martor, respectiv D. P. R. și P. C. C., nu se aflau la locul faptei în data de 26.06.2014, în jurul orei 03,40, împreună cu petentul în autoturism aflându-se numitul M. E. și numita B. luliana T.. Astfel, cei doi pretinși martori oculari, nefiind prezenți la locul faptei, nu puteau face dovada că petentul nu a condus autoturismul la data și ora reținute in procesul - .verbal și nu a săvârșit contravențiile pentru care a fost sancționat. Mai mult decât atât, apreciază apelantul că nu declarația agentului constatator este neverosimilă, așa cum a reținut instanța de judecată, ci declarațiile celor doi martori, care nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar, cu atât mai puțin cu declarația numitei B. luliana T., care se afla în autoturism cu petentul, percepând în mod direct desfășurarea evenimentelor, declarație din care rezultă că petentul a condus autoturismul în data de 26.06.2014, în jurul orei 03,40, după ce în prealabil consumase alcool, că a refuzat să oprească la semnalele polițiștilor și că a opus rezistență, fiind necesară intervenția mai multor forțe de ordine și încătușarea potentului.
A mai menționat apelantul că declația agentului constatator, dată în fața instanței, se coroborează cu toate celelalte probe din dosar, instanța de judecată înlăturând în mod greșit această probă, când, așa cum a arătat, trebuia să înlăture declarațiile celor doi martori, care nu au fost prezenți la locul faptei, declarații care nu sunt în concordanță cu desfășurarea evenimentelor și nici o altă probă din dosar.
S-a mai arătat că, petentul a fost sancționat pentru fapta de a fi condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, pentru aceea că nu a oprit la semnalul regulamentar al polițistului și nu a avut asupra sa documentele prevăzute de lege. Prima faptă nu este de natură a fi constatată prin propriile simțuri ale unui agent constatator, ci numai prin intermediul unui mijloc tehnic, cum de altfel a și fost constatată, iar celelalte două fapte au fost percepute direct de către agentul constatator, acesta percepând cum petentul a refuzat să oprească la semnalul regulamentar, iar cu ocazia controlului efectuat, petentul neavând asupra sa documentele obligatorii pe care toți conducătorii auto sunt obligați de lege să le aibă asupra lor.
Astfel, consideră apelantul că motivarea instanței nu poate fi primită, că declarațiile martorilor D. P. R. și P. C. C. nu sunt verosimile și că acestea nu fac dovada că petentul nu a săvârșit contravențiile reținute în sarcina sa, acestea fiind corect și legal constatate de către agentul rutier.
In concluzie, apelantul a solicitat admiterea apelului și modificarea hotărârii pronunțate, în sensul respingerii plângerii petentului și în sensul înlăturării obligației stabilite în sarcina intimatei de plată a cheltuielilor de judecată către petent.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimatul C. D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Instanța a încuviințat pentru intimat proba testimonială, apreciindu-se că aceste dovezi sunt pertinente, concludente și utile pentru stabilirea situației de fapt și soluționarea cauzei.
Analizând cauza, în raport de critica formulată în apel și de probatoriul administrat la fond și în apel, se rețin următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 26.06.2014 s-a reținut că, la data de 26.06.2014, ora 03:40, petentul C. D. a condus autovehiculul VW cu număr_ pe .. Tulcea în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, fiind testat cu aparatul Drager și rezultând o concentrație de 0,33 mg/l alcool pur în aerul expirat. S-a mai reținut că petentul nu a oprit la semnalul regulamentar al Poliției și nu avea asupra sa niciun document, în sarcina petentului fiind reținute săvârșirea a trei contravenții prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002, dintre care primele două au fost sancționate cu amendă, iar cea de-a treia cu avertisment.
Petentului i-a fost reținut totodată permisul de conducere, aplicându-i-se și pedeapsa complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile + 30 zile.
Petentul a semnat procesul-verbal de contravenție și a precizat cu prilejul întocmirii acestuia că „anterior testării nu am condus”.
În cuprinsul plângerii contravenționale petentul a susținut că, în dimineața zilei respective, în jurul orei 4:00, se întorcea cu niște prieteni de la o petrecere, ca simpli pietoni având în vedere că locuiau în apropiere, iar la intersecția străzilor Primăverii cu Păcii au fost opriți de agenții de ordine publică, agenți care i-au confundat probabil cu altcineva și ulterior i-au agresat.
Probatoriul administrat în fața instanței de fond a confirmat situația de fapt susținută de petent.
Ulterior, acest probatoriu a fost readministrat și de instanța de apel în fața căreia au fost reaudiați nemijlocit doi dintre cei patru martori care au declarat și în fața primei instanțe.
Coroborând întreg probatoriul administrat atât în fața instanței de fond, cât și în apel, tribunalul reține următoarea situație de fapt:
La data de 26.06.2014, în jurul orei 4:00 dimineața, petentul însoțit de un grup de prieteni printre care se aflau și martorii P. C. C., D. P. R. și numitul M. E., se întorceau spre casă de la o petrecere care avusese loc pe ., într-un imobil unde participaseră la un grătar. Astfel, în timp ce circulau pe . pietoni, după cca. 100 m de la plecare, o mașină marca Volkswagen de culoare neagră a oprit în fața lor. Din mașină au coborât doi polițiști care i-au legitimat pe pietoni și, întrucât petentul nu a vrut să prezinte actele la control, a fost luat la bătaie, pus la pământ, imobilizat și i s-au pus cătușele, ulterior fiind introdus în mașina respectivă. Polițiștii i-au reproșat petentului că ar fi traficant de droguri, iar numitul M. E. a fost amenințat cu un pistol la cap și introdus și el în mașină. Ulterior, la fața locului au mai sosit două mașini de poliție, una de la poliția locală și alta de la cea rutieră, martorii prezenți rămânând la fața locului până la plecarea celor trei mașini. Toți participanții la petrecere consumaseră băuturi alcoolice.
A doua zi, petentul însoțit de martorul D. P. R. s-a prezentat la Serviciul medico-legal, loc în care s-a întâlnit cu lucrătorii de poliție care și-au cerut scuze pentru faptul că ar fi făcut o confuzie între petent și un traficant de droguri.
Cei doi martori au mai relatat faptul că, petentul nu a fost surprins de polițisti în timp ce conducea și nici nu a avut loc vreo urmărire a mașinii petentului de către poliție.
Potrivit acelorași declarații ale martorilor, petentul a condus autoturismul său personal marca Volkswagen cu număr de înmatriculare_ cu o zi înainte de petrecere între locuința sa și locuința prietenului comun zis „Ș.” de pe . avut loc petrecerea iar a doua zi, la plecare, a lăsat autoturismul acolo, acesta având și pană pe partea stângă față.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, rezultă că, în momentul sosirii agentului constatator M. E., petentul fusese oprit mai înainte de agenții de poliție comunitară, astfel că acesta, care a fost audiat și de prima instanță, nu a perceput evenimentul prin propriile simțuri, declarația sa fiind corect înlăturată întrucât nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate nemijlocit de instanță.
În ceea ce privește susținerea organului constatator cuprinsă în întâmpinare și în raportul agentului principal M. E. în sensul că autoturismul petentului ar fi fost urmărit în trafic în timp ce conducea autoturismul VW cu nr._ dinspre localitatea M. spre Tulcea, fără a opri la semnalul specific de oprire, acustic și luminos efectuat, aceasta nu poate fi reținută de instanță întrucât nu a rezultat din probatoriul administrat și, mai mult decât atât, este o susținere care nu a fost inserată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
Important de precizat este și faptul că instanța nu poate reține nici declarația martorei B. I. dată în fața organelor de poliție, în condițiile în care martorii audiați și reaudiați nemijlocit de instanță au relatat o situație de fapt contrară, iar martorii M. E. și martora menționată nu au putut fi audiați de instanță, neprezentându-se la convocările emise.
În raport de toate aceste aspecte, instanța de apel concluzionează că, deși situația de fapt conturată de probatoriul administrat nemijlocit nu a reușit să înlăture întru totul constatările inserate în procesul-verbal de contravenție, totuși aceasta creează o puternică îndoială asupra existenței faptei contravenționale reținută prin actul de autoritate contestat, îndoială care profită contravenientului potrivit principiului de drept „in dubio pro reo”.
Pe cale de consecință, făcând aplicarea acestui principiu, rezultă că existența faptei contravenționale este incertă, situație care face să nu mai fie întrunite toate elementele prevăzute de lege ca obligatorii pentru atragerea răspunderii contravenționale.
Față de toate aceste aspecte, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar în baza art. 480 alin. (1) Noul Cod de procedură civilă, apelul formulat va fi respins ca nefondat, păstrându-se sentința atacată.
În temeiul art. 453 alin.1 N.C.proc.civ apelantul va fi obligat să plătească în favoarea intimatului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelantul - intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TULCEA-SERVICIUL RUTIER, cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 245/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – petent C. D., cu domiciliul ales la av. G. M. din Tulcea, ., .. A, ., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Obligă apelantul să plătească în favoarea intimatului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. N. L. D. P. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.L.M.G.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. PLD/13.11.2015
Tehnored.gref.B.F.V./gref. LAI /16.11.2015/4 ex.
.. apelant/1 ex. intimat
| ← Fond funciar. Decizia nr. 505/2015. Tribunalul TULCEA | Partaj judiciar. Decizia nr. 830/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
