Partaj judiciar. Decizia nr. 30/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 30/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 30/2015
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: R. A. V.
JUDECĂTOR: C. D. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenții pârâți C. Ș., V. M. I., V. A. M., V. O., toți cu domiciliul procesual ales la Z. C. în C., ., jud.C. și Z. C. cu domiciliul în C., ., jud.C., împotriva sentinței civile nr.1336/30.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. V. și C. G., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av.F. A. în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 24 aprilie 2015, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil în limitele admiterii contestației în anulare, instanța reține că analiza acestuia se face sub imperiul dispozițiilor vechiului Cod de procedură civilă, constatându-se următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 27.12.2012 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._, reclamanții C. V. și C. G., în contradictoriu cu pârâții C. Ș., V. M., V. A. M., V. O. și Z. C., au solicitat partajul averii succesorale privind bunurile rămase la decesul defunctului C. I., respectiv stabilirea masei bunurilor de împărțit, a cotelor ce li se cuvin în calitate de copărtași și lichidarea stării de indiviziune, prin individualizarea, atribuirea și predarea efectivă a bunurilor ce li se cuvin, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză. În concret, au solicitat ieșirea din indiviziune asupra bunului imobil situat în intravilanul municipiului Tulcea reprezentat de casa de locuit și terenul aferent în suprafață de 986mp situat în Tulcea, ..2. Totodată, reclamanții au solicitat a se constata un pasiv succesoral constând în contravaloarea lucrărilor de reparații și îmbunătățiri pe care le-au făcut la imobilul supus partajării.
În aceeași cauză, pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat admiterea în parte a acțiunii în sensul de a partaja averea succsorală rămasă după defunctul C. I., cu respingerea însă a capetelor de cerere privind atribuirea și predarea efectivă către reclamanți a bunurilor ce compun masa succsorală și constatarea unui pasiv succesoral.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea, prin sentința civilă nr.1336 din 30 aprilie 2014 a admis în parte atât cererea având ca obiect partaj judiciar, cât și cererea reconvențională formulată de pârâți.
A constat că părțile dețin în coproprietate în cote de 4/16 reclamantul-pârât C. V., 4/16 reclamantul-pârât C. G., 4/16 pârâtul-reclamant C. G., 1/16 pârâta-reclamantă V. M., 1/16 pârâta-reclamantă V. A.-M., 1/16 pârâtul-reclamant V. O. și 1/16 pârâta-reclamantă Z. C., imobilul teren in suprafață de 986 mp situat în intravilanul Municipiului Tulcea, .. 2 și imobilul casă de locuit (construcții bătrânești).
De asemenea, a dispuns ieșirea din indiviziune prin atribuirea imobilului teren in suprafață de 986 mp situat în intravilanul Municipiului Tulcea, .. 2 și a imobilului casă de locuit (construcții bătrânești) către reclamantul C. V., ambele imobile având o valoare de circulație de 91.000 lei, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul tehnic judiciar L. G. V. și a obligat reclamantul la plata sultei în cuantum de 68.250 lei, care se va achita, potrivit cotelor, astfel:22.750 lei reclamantului C. G.; 22.750 lei pârâtului C. Ș.;5.690 lei pârâtei V. M.;5.690 lei pârâtei V. A. M.;5.690 lei pârâtului V. O.;5.690 lei pârâtei Z. C..
Totodată, a obligat pârâtul C. Ș. la plata către reclamantul C. V. a sumei de 750 lei reprezentând cheltuieli de judecată, iar pe pârâții V. M., V. A. M., V. O. și Z. C. la plata a câte 187,5 lei către același reclamant.
Împotriva aceste sentințe civile, în termen legal au formulat recurs pârâții
C. Ș., V. M. I., V. O., V. A. M. și Z. C., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Au arătat recurenții că reclamanții au început să locuiască în imobilul litigios după decesul lui Chermaneanu I., aspect recunoscut prin interogatoriul luat acestora.Aceștia, pentru a-și spori gradul de confort, fără să înștiințeze și fără să ceară acordul, au început să aducă o . modificări, începând cu desființarea magaziilor din spatele curții (în urma cu trei ani); în anul 2010 în curtea imobilului au construit un garaj și un grup sanitar; în luna august 2012 lucrările de extindere aduse imobilului se aflau la roșu constând in construirea unei bucătării, bai, hol, beci, pod; geamurile termopan au fost montate doar la încăperile în care locuiesc reclamanții, de asemenea, zugrăvelile au fost efectuate tot la aceleași încăperi.Corpul de casa este alcătuit din 4 camere de locuit, holuri, având două intrări separate, fiind comod partajabil în natură.
Cu referire la probatoriile administrate la fondul cauzei, recurenții au solicitat să se aibă în vedere răspunsul reclamantului Chermaneanu V. la întrebarea nr. 19 din interogatoriu, în sensul că este de acord cu admiterea cererii reconvenționale, respectiv ca instanța să atribuie în natura, către pârâți cotele ce li se cuvin din moștenire.
De asemenea, să se aibă în vedere răspunsul reclamantul C. G. la interogatoriu, respectiv că: zugrăvelile efectuate și geamurile termopan montate au vizat numai încăperile pe care le folosesc în mod exclusiv (întrebările nr. 8 și nr. 9); imobilul din litigiu este comod partajabil în natură (întrebarea nr. 11); că nu deține autorizație în referire la lucrările majore efectuate, respectiv de modernizare, demolare, extindere (întrebarea nr.14); lucrările de extindere, modernizare, demolare au fost efectuate pentru sporirea gradului de confort (întrebarea nr.17); este de acord cu admiterea cererii reconvenționale în sensul ca instanța să atribuie în natura, către pârâți, cotele ce li se cuvin din moștenire (întrebarea nr. 20).
Astfel, au învederat recurenții că, în raport de manifestarea de voința exprimată de către reclamanți prin răspunsul la interogatoriu (întrebarea nr. 19 și 20)instanța de fond putea atribui în natură imobilul din litigiu, în raport de cotele ce se cuvin fiecăreia dintre părți.
Referitor la proba testimonială, recurenții au solicitat a se avea în vedere declarația numitei Vilancenu E. care a arătat că: imobilul din litigiu, în prezent, arată diferit față de acum 10 ani astfel cum cunoștea martora pe când locuia în aceasta casa, observând în curtea imobilului un corp nou de casa; pârâții nu au avut cunoștință de modificările efectuate asupra imobilului și nici nu și-au exprimat acordul în acest sens.
Martorii propuși de reclamanți (T. M. și R. M.) au arătat că garajul din curte a fost construit de reclamantul C. G. împreună cu fiica acestuia, iar în aceeași curte se afla un corp nou de casa edificat de reclamanți.
Martorul T. M. a arătat că pârâții și-au exprimat dezacordul în ceea ce privesc lucrările de îmbunătățiri aduse imobilului din litigiu și, totuși, acestea au continuat și după exprimarea dezacordului pârâtului.
Cu referire la declarația martorei R. M. s-a solicitat instanței de fond să constate că este nesinceră și să o înlăture ca atare.
De asemenea, au solicitat recurenții să se înlăture susținerea expertului tehnic imobiliar în sensul că imobilul (compus din cele 3 construcții) nu poate fi partajat în natură, pe motiv că accesul dinspre . realizează printr-un singur culoar de trecere și că din acesta nu se pot crea loturi independente.
Să se constate că, astfel cum rezultă din schițele anexă la raportul de expertiză, accesul în interiorul curții și spre cele 3 construcții se face printr-un singur culoar de trecere, care asigura servitutea de trecere. Prin formarea de loturi ce pot fi partajate comod în natură, se înțelege în mod strict doar partajarea construcțiilor, cu asigurarea și respectarea servituților, nicidecum împărțirea unui culoar, respectiv a unei servituți de trecere în loturi distincte.
In situația in care instanța de control judiciar, va aprecia ca imobilul litigios se poate partaja în natura, urmează ca accesul tuturor părților litigante să se realizeze prin aceeași servitute de trecere.
Recurenții au mai precizat că, din analiza raportului de expertiza tehnică imobiliară se poate lesne observa care sunt lucrările efectuate de reclamanți, felul acestora si cuantumul lor.
De aceea, s-a solicitat instanței de fond să înlăture de la masa partajabilă (pasivul succesoral) lucrările de extindere, de modificare, lucrările voluptoarii și de reparații majore, toate acestea fiind efectuate de reclamanți pentru propriul confort și fără să solicite acordul expres.
Mai mult, pentru lucrările noi de construire (extindere imobil, creându-se astfel, un imobil nou și garaj) nu există nici un fel de titlu de proprietate cu care să se legitimeze, motiv pentru care apare ca inadmisibilă introducerea acestor bunuri la partajarea masei succesorale.
Totodată, recurenții au solicitat să se constate că instanța de fond nu descrie imobilul-construcție pe care îl atribuie reclamanților, respectiv din ce se compune acesta.
Astfel, s-a arătat că, prin cererea reconvențională formulată coroborată cu concluziile pe fondul cauzei s-a solicitat instanței să partajeze averea succesorală privind bunurile ramase de pe urma defunctului Chermaneanu I., constând in imobilul-teren in suprafața de 986 mp. situat in Tulcea, .. 2 și imobilul-casă de locuit (construcții bătrânești) de la aceeași adresa conform cotelor succesorale ce se cuvin, să sisteze starea de indiviziune existentă între părți, să atribuie în natură, către pârâți imobilul-construcție anexă bătrânească C2. în suprafață de 36.21 mp. și cota de teren aferentă.
In atare situație, reclamantul Chermaneanu V. ar fi rămas cu casa bătrâneasca C1 compusa din 4 camere si beci și garaj C3 aflat la stradă, fiecare dintre aceste imobile având intrări separate, respectându-se, astfel, disp. art. 673 indice 9 C. proc. civ..
De asemenea, în motivarea hotărârii, instanța de fond nu face niciun fel de mențiune cu referire la extinderea pe care reclamantul Chermaneanu V. a efectuat-o asupra imobilelor-construcții bătrânești cu excepția anexelor bătrânești-C2.
Construcțiile bătrânești C1 și C3 fiecare dintre acestea au suferit extinderi efectuate de Chermaneanu V.. Aceasta presupune că în situația în care instanța de fond a atribuit în natură toate construcțiile bătrânești: CI, C2 și C3 către reclamantul Chermaneanu V., acesta le va deține în proprietate și posesie împreună și cu extinderile aferente.
Cu privire la natura juridică a lucrărilor efectuate de către reclamanți enumerate în cuprinsul acțiunii introductive, recurenții au precizat că prin intermediul acestora a fost schimbată în totalitate configurația interioară și exterioară a imobilului, astfel ca reclamanții au procedat la modificarea imobilului.
Toate aceste lucrări au fost realizate de reclamanți fără acordullor, aceștia nerespectând regula unanimității impusă de teoria și practica judiciară în materia dreptului de proprietate pe cote-părți.
Cele doua principii în jurul cărora se conturează regimul juridic al coproprietății și anume: niciunul dintre coproprietari nu are un drept exclusiv asupra unei părți materiale determinată din bunul aflat în coproprietate, însă fiecare coproprietar are un drept exclusiv numai asupra unei cote-parți ideale, abstracte, matematice din dreptul de proprietate asupra acelui bun, reglementează drepturile si obligațiile coproprietarilor atât asupra bunului în materialitatea sa, cât și asupra cotei-părți ideale, abstracte, matematice din dreptul de proprietate.
Astfel, în ceea ce privește actele materiale, acestea constau în acte de posesie, folosința și dispoziție materiala asupra bunului comun.Posesia permite fiecărui coproprietar să exercite stăpânirea materiala a bunului simultan și concurent cu ceilalți copărtași.Folosința materiala a bunului deținut în coproprietate poate fi exercitată de fiecare coproprietar, insa cu respectarea următoarelor reguli: acesta să nu schimbe destinația și modul de utilizare a bunului; să nu împiedice exercițiul simultan și concurent al folosinței celorlalți copărtași.Dispoziția materiala asupra bunului comun poate fi exercitată numai dacă exista consimțământul tuturor coproprietarilor, un copărtaș neputând să efectueze lucrări de transformare, renovare sau orice alta lucrare fără acordul celorlalți coproprietari.
Din perspectiva dreptului civil, este general cunoscut faptul ca actul de administrare reprezintă acel act juridic prin care se realizează o normală punere în valoare a bunului, iar actul de conservare este acel act care are ca scop preîntâmpinarea pierderii unui bun. Or, în cauza dedusă judecații nu este o atare situație.
Având în vedere ca prin intermediul lucrărilor efectuate s-a adus o modificare însemnată bunului imobil deținut în coproprietate, acestea nu pot fi calificate ca având natura juridica a unor acte de administrare sau conservare, întrucât nu au avut ca finalitate o punere în valoare a bunului ori preîntâmpinarea pierderii acestuia, ci au condus la o veritabila modificare a configurației imobilului pentru sporirea gradului de confort al reclamanților.
Bunul imobil litigios este folosit în exclusivitate de reclamanți, astfel că lucrările efectuate de aceștia au fost făcute pentru sporirea gradului lor de confort și numai în imobilul-construcție pe care îl ocupă în mod exclusiv.
Totodată, recurenții au criticat hotărârea atacată și din perspectiva cheltuielilor de judecată, învederând că, au solicitat obligarea reclamanților la pata cheltuielilor de judecata ocazionate, conf. disp. art. 274 alin. 1 Cod proc. civ, însă după cum se poate constata, instanța de fond, în funcție de totalul cheltuielilor de judecată suportate și de obiectul cererii de chemare în judecată, fără niciun fel de altă explicație mai concisă i-a obligat numai pe pârâți la plata cheltuielilor de judecata către reclamantul Chermaneanu V..
Prin Decizia civilă nr. 237 din 05 noiembrie 2014, Tribunalul Tulcea a decis respingerea recursului ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare C. Ș., V. M.-I., V. O., V. A.-M. și Z. C., în contradictoriu cu C. V. și C. G., prin decizia civilă nr. 3 din 30 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, ce a fost admisă în parte în sensul anulării în parte a deciziei civile nr.237/05.11.2014 a Tribunalului Tulcea în ceea ce privește motivul de casare referitor la cheltuielile de judecată în fond, neanalizat de instanța de recurs.
Tribunalul examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare ce vizează cheltuielile de judecată, reține următoarele:
Partajul judiciar face parte din categoria litigiilor a căror rezolvare profită tuturor părților, motiv pentru care cheltuielile de judecată se suportă de către moștenitori în funcție de cota ce se cuvine fiecăruia din masa succesorală.
În cauză, totalul cheltuielilor de judecată se ridică la suma de 6.111 1ei (taxe de timbru,, onorariu avocați și onorariu expertiză) din care reclamanții C. V. și C. G., precum și pârâtul C. Ș. trebuie să suporte câte 1.527 lei fiecare, reprezentând echivalentul cotei de 4/16 fiecare din masa succesorală, iar restul de 1.530 lei urmează a se suporta în mod egal de către ceilalți pârâți (câte 382 lei fiecare).
Se constată că instanța de fond în mod greșit a obligat pârâții V. M., V. A. M., V. O. și Z. C. la plata a unor sume cu titlu de cheltuieli de judecată ce depășesc cota de 1/16 din masa bunurilor ce au făcut obiectul partajului. Astfel, primii trei pârâți au efectuat cheltuieli de judecată în valoare de 300 lei fiecare (onorariu apărător), împrejurare în raport de care aceștia au obligația de a suporta doar diferența până la 382 lei, respectiv câte 82 de lei fiecare.
Pârâta Z. C. a suportat cheltuieli de judecată în cuantum de 550 de lei (300 de lei onorariu apărător și 250 de lei onorariu expertiză), astfel, că aceasta este îndreptățită la recuperarea sumei ce depășește 382 lei, respectiv 168 de lei, sumă la care va fi obligat reclamantul C. G. care nu a efectuat cheltuieli de judecată.
Pârâtul Chermănenu Ș. a efectuat cheltuieli de judecată în sumă de 300 de lei (onorariu apărător), cu 1.227 lei mai puțin decât echivalentul cotei sale din activul succesoral, însă cuantumul cheltuielilor la care acesta a fost obligat prin sentința recurată nu poate fi modificat, având în vedere principiul neagravării situației în propria cale de atac.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul va admite recursul, urmând a modifica în parte sentința civilă nr. 1336/30.04.2014 a Judecătoriei Tulcea doar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, în sensul că va obliga pârâtul C. Ș. la plata către reclamantul C. V. a sumei de 750 lei cheltuieli de judecată, iar pârâții V. M., V. A. M. și V. O. la plata a câte 82 lei fiecare către același reclamant. Totodată, reclamantul C. G. va fi obligat la plata sumei de 168 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta Z. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Rejudecând recursul în limitele admiterii contestației în anulare,
Admite recursul formulat de recurenții pârâți C. Ș., V. M. I., V. A. M., V. O., toți cu domiciliul procesual ales la Z. C. în municipiul C., ., județul C. și Z. C., cu domiciliul în C., ., județul C., împotriva sentinței civile nr. 1336/30.04.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. V. și C. G., ambii cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av. F. A. în Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect partaj judiciar.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1336/30.04.2014 a Judecătoriei Tulcea doar în ceea ce privește cheltuielile de judecată în sensul că obligă pârâtul C. Ș. la plata către reclamantul C. V. a sumei de 750 lei cheltuieli de judecată, iar pârâții V. M., V. A. M. și V. O. la plata a câte 82 lei fiecare către același reclamant.
Obligă reclamantul C. G. la plata sumei de 168 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta Z. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,Grefier,
S. G. R. A. V. L. R.
C. D. A.
Redactat jud. S.G./25.05.2015
Tehnoredactat gref L.R./G.R./27.05.2015/9 ex.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 23-12-2015, Tribunalul TULCEA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 189/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
