Plângere contravenţională. Decizia nr. 908/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 908/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 908/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.908
Ședința publică din data de 20 octombrie 2015
Completul compus din:
Președinte: V. A.
Judecător: M. L. Șurculescu
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta-petenta S.C. V. S.R.L., cu sediul în ., parcela 3, . 5, construcție C6, (J_, RO_) prin av. M. O., cu sediul profesional în B., Calea Călărașilor, nr.77, ., jud. B., impotriva sentintei civile nr.320/05.05.2015 pronuntata de Judecatoria Măcin in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER 2 C., cu sediul procesual ales în mun. C., ., nr.2, .. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av.M. O. in calitate de aparator al apelantei, in baza imputernicirii avocatiale existente la dosar, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si legal timbrat, după care,
Față de sustinerea aparatorului apelantei ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in apel.
Apărătorul apelantei, având cuvântul în apel, arată că în cauză nu există o contravenție așa cum o definește legiuitorul. Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și în rejudecare a se anula procesul verbal de contravenție și a fi exonerată petenta și de la plata amenzii, iar în subsidiar acordarea sancțiunii cu avertismentul conform prevederilor O.G. nr.2/2001.
A susținut apărătorul apelantei că însăși instanța de fond a constatat că fapta a fost săvârșită de către conducătorul auto și nu de către firmă, iar pe de altă parte conducătorul auto nu a găsit un refugiu. Mai arată că și în situația în care instanța de fond a precizat că societatea este vinovată de săvârșirea contravenției, instanța de apel poate cenzura actul de control al agentului constatator. Mai mult, societatea petentă a luat toate măsurile necesare în sensul că a instruit conducătorul auto și acesta a semnat. Solicită a se constata că în cauză nu există vinovăție, iar fapta nu a fost săvârșită de societate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
P. plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin sub nr._ din 12.11.2014, petenta .. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 14.10.2014 de I. de S. Pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR București.
P. sentința civilă nr.320/05.05.2015 Judecătoria Măcin a admis în parte plângerea contravențională și a redus cuantumul amenzii contravenționale de la suma de 6000 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._/14.10.2014, la suma de 3000 lei.
Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
P. procesul-verbal de constatarea a contravenției . nr._ din 14.10.2014 încheiat de I. de S. pentru Control în Transportul Rutier – ISCTR București i-a fost aplicată petentei o amendă contravențională în sumă de 6.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. art. 8 alin.2 pct 4 din O.G. nr.37/2007.
În fapt, s-a reținut că în data de 14.10.2014, fiind verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu nr. de înmatriculare_, s-a constatat că se efectua transport rutier contra cost de mărfuri, iar conducătorul auto a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute dar mai puțin o oră și 30 minute.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
A apreciat prima instanță că susținerea petentei în sensul că nu a fost descrisă de către agentul constatator fapta, nefiind indicat în ce a constat verificarea, locul și modalitatea în care s-a făcut descărcarea cartelei tahograf, cui aparține dispozitivul TACHO SCAN în care s-a făcut descărcarea cartelei și dacă dispozitivul este omologat sau/și calibrat și nu rezultă care este timpul minim și respectiv maxim de odihnă, este eronată, în condițiile în care la solicitarea instanței agentul constatator a depus la dosar înscrisurile respective care reprezintă de fapt probe și nu mențiuni prevăzute de art.16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului -art. 34- rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În speță instanța de fond a reținut că petenta nu a negat săvârșirea faptei contravenționale, ci a invocat nedescrierea faptei de către intimat, acest aspect fiind lămurit în cuprinsul prezentei sentințe precum și că societatea nu are culpă în săvârșirea contravenției, conducătorul auto fiind instruit, conform fișei postului, să respecte timpii de odihnă.
Și apărarea petentei în sensul că întreaga vină îi aparține conducătorului auto, a apreciat prima instanță că nu are relevanță asupra subiectului contravenției în condițiile în care potrivit O.G. nr. 37/2007 vinovat de săvârșirea contravenției este operatorul de transport rutier, în speță, petenta. Și art. 10 alin.3 din Regulamentul(CE) nr. 561/2006 stipulează faptul că o întreprindere de transport răspunde pentru încălcările comise de către conducătorii auto ai întreprinderii.
De menționat este și faptul că numitul C. V., conducătorul auto audiat în cauză în calitate de martor nu neagă săvârșirea faptei însă motivează faptul că se afla pe centura Bucureștiului și nu a găsit nici un refugiu liber pentru a putea să oprească, motivare care însă nu înlătură răspunderea societății pentru fapta contravențională comisă.
Cu toate acestea, a arătat prima instanță că a avut în vedere prevederile art. 5 alin.5 din OG nr.2/2001 potrivit cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciind că în speța de față aceste dispoziții au fost încălcate, sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 6.000 lei aplicată petentei fiind prea mare față de gradul de pericol social al faptei săvârșite de acesta, în condițiile în care timpul maxim de conducere a fost depășit cu doar 30 minute.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel petenta .., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat apelanta-petentă că nu poate fi reținută motivarea instanței de fond, respectiv că și „conducătorul auto audiat în cauză în calitate de martor, nu neagă săvârșirea faptei, însă motivează că se afla pe Centura București și nu a găsit refugiu liber, motivare care nu înlătură răspunderea societății pentru fapta contravențională comisă”. Astfel, a apreciat apelanta că însăși instanța de fond a constatat că fapta a fost săvârșită de conducătorul auto și nu de firmă.
A mai arătat apelanta că din probatoriul administrat în cauză rezultă că potrivit fișei postului și audierii ca martor a conducătorului auto, acesta a fost instruit și cunoștea atribuțiile ce-i reveneau. Sub acest aspect a considerat apelanta că nu i se poate imputa firmei vinovăția, elementul esențial al contravenției.
Consideră apelanta că instanța va trebui să aprecieze vinovăția firmei raportat la instruirea conducătorului auto și nu la aplicarea strictă a textului de lege, întrucât nu s-ar mai găsi raționamentul pentru care legiuitorul a statuat controlul legalității actelor întocmite de agentul constatator, de către instanța de judecată care va aprecia, după caz, vinovăția firmei.
A mai susținut apelanta că a dovedit faptul că firma nu are culpă, șoferul cunoscându-și atribuțiile și fiind instruit asupra respectării timpului de conducere, potrivit fișei postului anexată la dosar.
În subsidiar, a solicitat apelanta aplicarea sancțiunii avertismentului având în vedere că petenta este la prima abatere și a instruit conducătorul auto conform fișei postului depusă la dosar.
În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul nefondat.
P. procesul verbal de contravenție ce face obiectul cauzei, apelanta .. a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei prev.de art. 8 alin. 2 pct. 4 din O.G. nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicarea regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora.
Potrivit dispozițiilor legale sus-menționate, reprezintă o încălcare gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) Nr. 561/2006, ale Regulamentului CEE nr. 3821/85 și, după caz, ale Acrodului AETR și consitituie contravenție „depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă, cu mai mult de 30 minute, dar mai puțin de o oră și 30 de minute.
P. probele administrate în cauză, inclusiv declarația conducătorului auto C. V., s-a dovedit săvârșirea faptei contravenționale, societatea apelantă invocând însă lipsa culpei sale, conducătorul auto fiind instruit, conform fișei postului, cu privire la respectarea timpilor de conducere și de odihnă, potrivit dispozițiilor legale.
In acest sens, prin art. 9 din ordonanță, sunt reglementate situațiile în care răspunderea contravențională și deci sancțiunea se aplică întreprinzătorului/operatorului de transport rutier sau conducătorului auto vinovat de săvârșirea faptei.
Astfel, pentru faptele prevăzute la art. 8 alin. 2 pct. 1 – 11 și 16, sancțiunea este amenda de la 3000 la 6000 lei și se aplică întreprinzătorului/operatorului de transport rutier.
P. urmare, răspunderea contravențională este stabilită în mod expres în sarcina operatorului de transport, în cazul contravenției prev. de art. 8 alin. 2 pct. 4 din ordonanță, nefiind relevantă susținerea apelantei în sensul că întreaga culpă aparține conducătorului auto C. V., societatea având posibilitatea de a-și recupera paguba printr-o eventuală acțiune în regres ulterioară.
In ceea ce privește solicitarea privind înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, se reține că instanța de fond a realizat o corectă individualizarea sancțiunii, în raport de criteriile prev. de art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și de gradul de pericol social al faptei, procedând la reducerea sancțiunii amenzii la minimul special prevăzut de lege.
Sancțiunea avertismentului nu poate fi aplicată în cauză și datorită faptului că petenta, prin același conducător auto, a mai fost înregistrată și cu alte încălcări ale obligațiilor prevăzute de O.G. nr. 37/2007 în perioada 16.09. – 14.10.2014, fiind sancționată chiar prin avertismente verbale, ceea ce denotă cel puțin lipsa de responsabilitate pentru siguranța celorlalți participanți la trafic.
In raport de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod proc. civ. se va respinge apelul formulat ca nefondat și se va păstra hotărârea instanței de fond ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelanta-petenta S.C. V. S.R.L., cu sediul în ., . 5, construcție C6, (J_, RO_) prin av. M. O., cu sediul profesional în B., Calea Călărașilor, nr. 77, ., jud. B., impotriva sentintei civile nr. 320/05.05.2015, pronuntata de Judecatoria Măcin in dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER 2 C., cu sediul procesual ales în mun. C., ., nr. 2, .. C., ca nefondat.
Păstrează hotărârea atacată ca temeinică și legală.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. A. M. L. Șurculescu P. L.
16.11.2015
Red.jud.VA
Tehnored.PL/DS/Ex. 4
20.11.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 888/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 901/2015. Tribunalul... → |
|---|
