Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 847/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 847/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 847/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 847/2015
Ședința publică de la 15 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta reclamantă U. A. TERITORIALĂ TULCEA-DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU,PRIN PRIMAR, cu sediul ales la cabinet avocat T. G., Tulcea, ..54, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr.769/18.03.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât H. C. E., cu domiciliul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru, nu s-a depus întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată, iar apelanta a solicitat judecata cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 13.11.2014 sub nr._ reclamanta U. A. Teritorială - Direcția Întreținere și Administrare Patrimoniu, prin Primar, a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâtul H. C. E., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 3.925 lei reprezentând prejudiciul adus prin neexecutarea obligațiilor contractuale, plata majorărilor de întârziere de 2 % pe lună calculate de la data introducerii acțiunii până la data plății efective, rezilierea contractului și evacuarea pârâtului din imobil, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 769/18.03.2015, Judecătoria Tulcea a admis excepția lipsei de interes a reclamantei în privința debitului de 2.412 lei, invocată din oficiu și în parte acțiunea dispunând obligarea pârâtului la plata sumei de 1.518 lei către reclamantă, reprezentând debit datorat în baza contractului de închiriere nr. 203/23.12.1998 și la plata majorărilor de întârziere aferente debitului principal, în cuantum de 0,07 % pe zi de întârziere, calculate de la data introducerii acțiunii, 13.11.2013, până la data plății efective.
Instanța a respins cererea reclamantei în privința debitului în cuantum de 2.412 lei, ca fiind lipsită de interes și pe cele privind rezilierea contractului și evacuarea pârâtului din imobil, ca fiind rămase fără obiect.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de închiriere nr. 203/23.12.1998 încheiat cu Direcția Întreținere și Administrare Patrimoniu din cadrul Consiliului Local Tulcea, pârâtul H. C. E. a preluat în chirie imobilul situat în Tulcea, ., cu destinația de locuință.
Contratul a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea de reînnoire, iar prețul chiriei a fost stabilit la suma de 3968 lei vechi lunar, cu mențiunea la art. II din contract, că neplata în termen a chiriei atrage o majorare de 0,5 % asupra sumei datorate pentru fiecare zi de întârziere.
A mai reținut instanța că din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă rezultă că pârâtul a acumulat un debit reprezentând rate lunare neachitate și penalități de întârziere în cuantumul precizat în cererea de chemare în judecată.
Prin adresa nr. 2610/11.02.2015 reclamanta a arătat că pârâtul figurează în evidențele sale cu un debit în valoare de 3.930 lei din care 1.768 lei reprezentând debit restant și 2.162 lei majorări de întârziere. Debitul restant în valoare de 3.930 lei se compune din suma de 2.412 lei reprezentând datorii acumulate până la data de 30.09.2011 și 1.518 lei datorii acumulate ulterior acestei date.
S-a menționat totodată că pârâtul a fost evacuat din imobil în luna octombrie 2011.
Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes a reclamantei, invocată din oficiu, potrivit art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a constatat că pentru suma de 2.412 lei cu titlul de „chirii locuința proprietate de stat” Serviciul Impozite și Taxe din cadrul Primăriei Municipiului Tulcea a emis titluri executorii fiscale pe numele pârâtului H. C. E. pentru debitele aferente perioadei până la data de 30.09.2011, inclusiv, valoarea totală a acestor debite rezultând din conținutul adresei nr. 2610/11.02.2015 emisă de reclamantă.
Sub acest aspect, instanța a avut în vedere că una din condițiile de exercitare a acțiunii civile, potrivit art. 32 alin. 1 lit. d din Codul de procedură civilă, este și justificarea unui interes, respectiv urmărirea unui folos practic de către cel care inițiază acțiunea, iar interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Raportat la împrejurările cauzei, instanța de fond a constatat că în condițiile existenței unor titluri executorii emise pe numele pârâtului în conformitate cu prevederile art. 141 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, reclamanta nu mai justifică nici un interes pentru obținerea unei hotărâri judecătorești pentru aceleași sume.
Instanța a reținut că titlurile executorii emise și depuse în copie la dosar sunt valabile, au fost comunicate în mod legal pârâtului, nu există dovada anulării sau contestării acestora, fiind emise și somații pe numele celui în cauză, iar reclamanta le poate pune în executare pentru recuperarea sumelor datorate și, ca atare, a considerat că cererea acesteia în privința debitului în cuantum de 2.412 lei pentru care există titluri executorii, este lipsită de interes.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.” și având în vedere că încheierea contractului ce face obiectul cauzei este anterioară datei de 1.10.2011, a considerat că raportului juridic îi sunt aplicabile prevederile Codului civil din 1864.
A mai reținut prima instanță că potrivit dispozițiile art. 969 din Codului civil din 1864 „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, fiind consacrat astfel principiul forței obligatorii a contractului.
A considerat judecătorul fondului că prin neexecutarea obligațiilor de plată a prețului chiriei, în condițiile în care reclamanta a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor sale corelative, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale a pârâtului H. C. E. atât în ce privește debitul principal cât și majorările de întârziere.
Relativ la capătul de cerere privind rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâtului, acestea au rămas fără obiect urmare evacuării sale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel reclamanta U. A. Teritorială - Direcția Întreținere și Administrare Patrimoniu, prin Primar, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată apelanta-reclamantă că instanța de fond a admis excepția lipsei de interes și a constatat faptul că existând somații și titluri executorii pentru debitele calculate până la anul 2011, reclamantul nu mai are interes a solicita aceste sume și consideră că soluția instanței este nelegală, invocând în acest sens dispozițiile art. 33 Cod procedură civilă.
Învederează apelanta-reclamantă că nu mai poate pune în executare, sub nicio formă, titlurile executorii emise până în anul 2011, iar prin modificările aduse codului de procedură fiscală începând cu data de 01.09.2011, organele de executare silită fiscală nu mai pot face niciun act de executare pentru aceste creanțe, astfel încât ele să fie recuperate.
În acest context, consideră apelanta-reclamantă că sumele individualizate până la 01.09.2011 prin emiterea actelor de executare silită, în anul 2014, ar rămâne imposibil de recuperat din lipsa mijloacelor concrete de recuperare a acestor sume pe care executorii fiscali ai Serviciului de Impozite și Taxe Locale nu mai au legal cum să le execute.
Prin interdicția instituită de lege, începând cu 01.09.2011, de a considera aceste creanțe născute din raporturi juridice ca fiind creanțe fiscale, nici sumele individualizate în actele fiscale nu mai comportă regimul juridic al creanțelor fiscale,
Învederează faptul că împrejurarea că actele de executare nu au fost anulate în cadrul unei contestații la executare nu echivalează cu o lipsă de interes a acțiunii sale de a i se recunoaște dreptul de creanță printr-o hotărâre judecătorească, în temeiul căreia să pornească executarea silită în eventualitatea în care debitorul nu și-ar îndeplini obligația de plată de bunăvoie, cu atât mai mult cu cât calea contestației la executare nu-i este accesibilă apelantei-reclamante, întrucât că nu avea calitate de persoană interesată în sensul art. 172 Cod procedură fiscală
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Apelanta-reclamantă a criticat soluția instanței de fond sub aspectul modului de soluționare a excepției lipsei de interes si a invocat în susținerea motivelor de apel dispozițiile art. 33 Cod procedură civilă, potrivit cărora „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.”
Acest text constituie o excepție de la regula potrivit căreia interesul trebuie să fie născut și actual și permite promovarea unei cereri pentru care inițiatorul acesteia trebuie să justifice un interes, dar acesta nu este născut și actual fie pentru ca nu a avut loc încălcarea dreptului, fie dreptul este afectat de o condiție sau un termen suspensiv care nu s-a împlinit. Condiția esențială pentru promovarea unei astfel de acțiuni este aceea de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a se produce o pagubă iminentă care nu s-ar mai putea repara.
Apelanta-reclamantă nu a justificat nici un interes ca o condiție premisă a formulării unei acțiuni preventive în condițiile art.33 teza a II a Codului de procedură civilă, întrucât aceasta deține deja un titlu executoriu emis în temeiul dispozițiilor Codului de procedură fiscală.
Conform art. 112, alin. 2 din O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul fiscal, republicată, colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz.
Apelanta-reclamantă a apreciat ca până la data de 01.10.2011, sumele datorate de către pârât sunt creanțe fiscale, motiv pentru care a emis somații și titluri executorii în cadrul dosarului de executare silita nr. 2007-_/27.07.2007.
În cauză, apelanta deține deja titluri executorii împotriva intimatului pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu, respectiv o hotărâre judecătoreasca, cu privire la aceeași sumă de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silită a intimatului-pârât se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei.
Prin urmare, în mod corect a apreciat judecătorul fondului că prezenta acțiune este lipsită de interes pentru suma de 2.412 lei, până la data de 30.09.2011 reprezentând debit restant pentru care au fost emise deja titluri executorii.
O acțiune în pretenții având același obiect este inadmisibilă întrucât s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate fi acceptat.
Instanța nu poate analiza în cadrul unei acțiuni de drept comun natura juridica a creanțelor pentru care au fost emise deja titluri executorii, acestea putând fi contestate potrivit dispozițiilor legale în temeiul cărora au fost emise.
Atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acesta își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare.
Instanța nu poate reține decât că, la acest moment, apelanta deține mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silita, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor O.G. nr. 92/2003.
Pentru aceste considerente, urmează a respinge apelul declarat de către apelanta-reclamantă U. A. teritorială Tulcea Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu, prin Primar, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta-reclamantă U. A. TERITORIALĂ TULCEA-DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul ales la cabinet avocat T. G., Tulcea, ..54, județul Tulcea, împotriva sentinței civile nr.769/18.03.2015, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât H. C. E., cu domiciliul în municipiul Tulcea, ., județul Tulcea, având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 octombrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. E. N. N. M.
Jud. fond G.N.
Redactat jud. D.N./28.10.2015
Tehnoredactat gref. N.M./G.R./03.11.2015/4 ex.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 804/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
