Plângere contravenţională. Decizia nr. 901/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 901/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 901/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.901
Ședința publică din data de 20 octombrie 2015
Completul compus din:
Președinte: V. A.
Judecător: M. L. Șurculescu
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul intimat G. NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL GENERAL prin Comisariatul Județean Tulcea, cu sediul procesual ales în Tulcea, .. 5, județul Tulcea, impotriva sentintei civile nr.1878/15.06.2015 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul-petent P.F.A. M. I. V., cu domiciliul în . Bradului, județul V..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat cons.jur. C. Meltiade M. in calitate de reprezentant al apelantei, in baza imputernicirii existente la dosar, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care, Reprezentantul apelantei depune la dosar, în copie, un set de înscrisuri, respectiv Certificat de înregistrare ., nr._, Declarația olografă a petentului datată 28.05.2014, Certificat constatator emis în data de 16.07.2013 și Declarația nr._/15.07.2013, solicitând ca funcție de aceste înscrisuri să se aprecieze asupra gravității faptei.
Față de sustinerea reprezentantului apelantei ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in apel.
Reprezentantul apelantei, având cuvântul în apel, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, motivând că instanța de fond nu a apreciat gravitatea săvârșirii faptei și nici în prezent nu există autorizația legală.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 30.05.2014, sub nr._, M. V. a formulat plângere contravențională, în contradictoriu cu intimatul G. NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL GENERAL prin Comisariatul Județean Tulcea, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 28.05.2014, solicitând anularea acestuia. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Prin sentința civilă nr. 4098/10.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Focșani a admis excepția de necompetență teritorială invocată de intimat și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 24.11.2014 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.1878/15.06.2015 Judecătoria Tulcea a respins excepția lipsei calității procesuale active, ca nefondată, a admis în parte plângerea contravențională și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 20.000 lei aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 28.05.2014, cu sancțiunea avertismentului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 28.05.2014, P.F.A. M. I. V. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 20.000 lei, reținându-se în sarcina sa că la data de 27.05.2014, ora 16:00, în municipiul Tulcea, în autoutilitara cu numărul de înmatriculare_ staționată în incinta fostului service auto al A.C.R. s-au identificat deșeuri feroase (șpan), iar conducătorul auto M. V. nu a putut face dovada provenienței deșeurilor feroase pe care le transporta, nu a prezentat autorizația de mediu și formularele de încărcare/descărcare deșeuri nepericuloase, conform prevederilor din H.G. nr. 1061/2008. Fapta descrisă a fost încadrată în prevederile art. 21 din H.G. nr. 1061/2008 și sancționată în baza art. 21 și art. 25 alin. 2 lit. b) din același act normativ.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de fond a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
A arătat prima instanță că faptul că petentul (în condițiile în care transporta șpan feros) nu a avut cunoștință de dispozițiile legale în vigoare, nu constituie un argument pentru înlăturarea răspunderii contravenționale.
Prin urmare, instanța de fond a concluzionat că fapta reținută în procesul-verbal de contravenție contestat a existat și a fost comisă de petent.
Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de fond a reținut că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru acesta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice o amendă. În cazul faptelor cu un grad redus de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului.
Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Fără a se contesta atingerea abstractă adusă valorii sociale protejate de lege, instanța va avea în vedere faptul că petentul nu a negat expres comiterea faptei, invocând în principal alte aspecte legate de necunoașterea legii și posibilitățile sale financiare; pe de altă parte, petentul se află la prima abatere de acest gen, neexistând la dosar vreo probă depusă de intimată din care să rezulte caracterul agravant al faptei comise de natură a justifica aplicarea amenzii în cuantumul său maxim.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a apreciat că aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru a contribui la îndreptarea conduitei petentului, exercitând un rol educativ și punitiv asupra acestuia, pentru a nu se repeta comiterea contravenției.
A mai arătat prima instanță că față de aplicarea sancțiunii avertismentului în materia contravențiilor de natura celei în cauză sunt necesare următoarele precizări: actul cadru în materia contravențiilor, O.G. nr. 2/2001, prevede în mod principal în cuprinsul art. 2, că stabilirea și sancționarea contravențiilor se face prin legi, ordonanțe, hotărâri ale Guvernului și hotărâri ale autorităților administrațiilor publice locale sau județene, enumerarea fiind limitativă.
H.G. nr. 1061/2008 face trimitere în art. 27 la legislația în vigoare în materie contravențională, respectiv O.G. nr. 2/2001, care este legea generală în domeniu.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel intimatul G. NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL GENERAL prin Comisariatul Județean Tulcea, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel, a arătat apelanta că avertismentul nu este suficient pentru a se îndrepta conduita petentului, în sensul că nici acesta nu a produs probe din care să rezulte că și-a scos autorizație de mediu și că a întocmit formulare de încărcare-descărcare deșeuri, în timpul procesului nu a adus nici un înscris.
Susține apelanta că instanța de fond nu a ținut cont în aprecierea gravității faptei că P.F.A. M. V. nu deținea autorizație de mediu, că a fugit de la fața locului din cauză că autoutilitara conținea și acele deșeuri periculoase (faptă care este considerată infracțiune), nu avea voie să le colecteze și nici să le dețină și fiind periculoase nu se știe ce a făcut cu acestea. Mai mult, comisarii G.N.M. au fost destul de indulgenți când au aplicat amenda întrucât petentului i s-a aplicat amendă numai pentru că acesta nu deținea formulare de încărcare descărcare deșeuri.
În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate se constată ca apelul formulat este fondat pentru următoarele considerente:
Apelantul a criticat soluția instanței de fond, arătând in esență că sub aspectul individualizării, instanța de fond a dat dovada de multa clementa, dispunând înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de fond a reținut că „orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru acesta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice o amendă. În cazul faptelor cu un grad redus de pericol social, scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului.”
Sustinerea instantei de fond este pertinenta si se analizeaza de la caz la caz. In cauza dedusa judecații insa, intimatul nu numai ca a invocat motive ce nu il pot exonera de raspunderea contravenționala (necunosterea legii, dar si starea materiala precara a familiei sale), dar a si perseverat in conduita sa, aspect care creeaza convingerea instantei de control judiciar ca sanctiunea avertismentului nu este suficienta pentru corijarea comportamentului sau.
Astfel, desi acesta a fost sanctionat contraventional la data de 27.05.2014 cu amenda in cuantum de 20.000 lei, pana la data de 04.08.2015 petentul nu a intreprins niciun demers in scopul intrarii in legalitate, cu atat mai mult cu cat, dupa cum s-a sustinut, activitatea comerciala prestata de acesta ii asigura traiul zilnic al sau si al familiei sale (f.27 dosar apel).
Retinand considerentele expuse, instanta opiniaza in sensul ca sanctiunea cu avertismentul nu este suficienta, astfel incat se impune aplicarea unei amenzi contraventionale.
Relativ insa la cuantumul amenzii contraventionale, se retine ca limitele sanctiunii sunt de la 10.000 lei la 20.000 lei, organul constatator aplicand limita maxima, respectiv amenda in cuantum de 20.000. Sub acest aspect, retinand si faptul ca intimatul se afla la prima abatere, instanta apreciaza ca aplicarea unei amenzi in cuantum de 10.000 lei este suficienta pentru prevenirea savarsirii unor fapte de aceeasi natura.
Pentru toate aceste considerente urmează a se admite apelul și a se schimba in parte hotararea atacata sub aspectul individualizarii sanctiunii in sensul ca se inlocuieste sanctiunea amenzii in suma de 20.000 lei cu sanctiunea amenzii in cuantum de 10.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de către apelantul intimat G. NAȚIONALĂ DE MEDIU – COMISARIATUL GENERAL prin Comisariatul Județean Tulcea, cu sediul procesual ales în Tulcea, .. 5, județul Tulcea, impotriva sentintei civile nr.1878/15.06.2015 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul-petent P.F.A. M. I. V., cu domiciliul în . Bradului, județul V..
Schimba in parte hotararea atacata sub aspectul individualizarii sanctiunii in sensul ca inlocuieste sanctiunea amenzii in suma de 20.000 lei cu sanctiunea amenzii in cuantum de 10.000 lei.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica din 20.10.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. A. M. L. Șurculescu P. L.
Jud.fond.I.S.
Red.jud.Ș.M.L./18.11.2015.
Tehnored.gref.P.L./19.11.2015/4ex.
.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 908/2015. Tribunalul... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
