Plângere contravenţională. Decizia nr. 857/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 857/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 857/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 857/2015
Ședința publică de la 15 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător E. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – CESTRIN, cu sediul în București, sector 6, ..401 A, împotriva sentinței civile nr.342/13.05.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent N. A., cu domiciliul în ., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru intimatul petent în baza împuternicirii avocațiale nr.6546/2015, depusă astăzi la dosarul cauzei, lipsă fiind apelanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen. motivat, scutit de plata taxei de timbru, s-a depus întâmpinare, după care:
Față de susținerea apărătorului intimatului petent că, nu mai are alte cereri de formulat sau explicații de dat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Avocat D. M., având cuvântul arată că, procesul verbal de contravenție are natura juridică a unui act administrativ, fiind considerat act autentic, iar nu un înscris sub semnătură privată, întrucât este emis de un agent constatator în exercitarea atribuțiilor sale, astfel că absența semnăturii sale olografe conduce la nulitatea actului.
În concluzie, avocat D. M., solicită respingerea apelului ca nefondat, cu plata cheltuielilor de judecată și depune în acest sens la dosar dovada achitării onorariului de avocat.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța în temeiul art.394 NCPC, declară închise dezbaterile și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin sub nr._ /2014 din 24 februarie 2015 petentul N. A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 28.01.2015 încheiat de C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – CESTRIN și înlăturarea sancțiunilor aplicate.
În motivarea plângerii petentul a arătat că din interpretarea dispozițiilor art.9 alin.3 teza finală din OG.15/2002 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2012 rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze o prescripție specială a răspunderii contravenționale pentru săvârșirea faptei prev. de art.8 alin.1 din OG.2/2001 distinct de cea reglementată de dispoz. art.13 din OG.2/2001 stabilind în mod expres un termen limită de 30 de zile în care agentul constatator trebuie să întocmească și să comunice contravenientului procesul verbal de contravenție.
A mai arătat petentul că procesul verbal a fost comunicat la aproape 3 luni față de momentul constatării pretinsei contravenții, 23 octombrie 2014, astfel că solicită să se constate tardivitatea sancționării.
S-a mai solicitat să se constate nulitatea absolută a actului sancționator în raport de dispozițiile art.17 din OG.2/2001. În acest sens se arată că prin Decizia nr.6 din 16.02.2015 emisă de I.C.C.J București s-a stabilit cu caracter obligatoriu în aplicarea și interpretarea art.17 din OG.2/2001 rap. la art.4 pct.1-4 și art.7 din Legea 455/2001 privind generarea informatică și aplicarea semnăturii electronice pe documentul constatator, în sensul că sunt lovite de nulitate absolută procesele verbale de contravenție prev. de art.8 alin.1 și întocmite conform art.9 alin.1 lit. a), alin. 2 și alin. 3 din OG.15/2002 care sunt transmise pe suport de hârtie fără semnătura olografă a agentului constatator, intimata încercând să justifice că se poate acoperi obligația imperativă a prevederilor legale în materie contravențională cu o reglementare în materia transmisiilor de date și de documente în format electronic.
Cum procesul verbal a fost comunicat în formă materială scrisă pe suport de hârtie și o amprentă ștampilată greu lizibilă se poate lesne constata că după generarea informatică și înainte de expediere documentul a fost tipărit, moment în care agentul constatator avea obligația să-l verifice și să-l semneze pentru conformitate.
Dispozițiile art. 16 din OG.2/2001 nu face nici o excepție de la obligația semnării procesului verbal de către agentul constatator.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea plângerii arătând că procesul verbal de constatare a contravenției îndeplinește toate condițiile prevăzute de OG.15/2002 coroborat cu OG.2/2001.
Se mai susține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.9 alin. 2 și 3 din OG.15/2002 în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind constatată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de MAI.
Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art.19 din OG.2/2001 reiese că procesul verbal este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Procesul verbal contestat conține mențiune expresă că a fost generat și semnat electronic.
Se mai solicită să se constate că petentul a interpretat greșit art.9 alin.3 din OG.15/2002 apreciind că răspunderea contravențională ar fi prescrisă. Astfel, art.9 alin.3 paragraf ultim prevede că procesul verbal se întocmește și se va comunica contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se poate încheia alte procese verbale de contravenție pentru încălcarea prevederilor art.8 alin.1.
Potrivit art.13 alin.1 din OG.2/2001 aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Fapta a fost săvârșită la data de 23 octombrie 2014, iar amenda a fost aplicată la data de 28 ianuarie 2015 când a fost întocmit procesul verbal de contravenție, adică în interiorul termenului de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei așa cum prevede art.13 alin.1 din OG. 2/2001.
Procesul verbal a fost comunicat contravenientului la data de 6 februarie 2015 la un interval mai mic de o lună de la aplicarea sancțiunii, respectând dispoz. art.14 alin.1 din OG.2/2001. Se mai susține că legiuitorul prin apariția Legii nr.144/2012 pentru modificarea OG.15/2002 a intenționat să impună ca în intervalul de 30 de zile de la data constatării contravenției să nu se poată încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 30 de zile.
Cu privire la Decizia nr.6/2015 a I.C.C.J. București intimata apreciază că ea nu poate fi aplicată întrucât nu a fost publicată încă în Monitorul Oficial.
Soluționând cauza, Judecătoria Măcin prin sentința civilă nr. 342/13.05.2015, a admis plângerea, a dispus anularea procesului-verbal de contravenție contestat și a obligat intimata la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Din procesul verbal de contravenție contestat rezultă că la data de 23 octombrie 2014, ora 14,09 vehiculul categoria B cu nr._ aparținând petentului circula pe DN 22 KM. 283+400, fără a deține rovinietă valabilă, faptă ce constituie contravenție prev. de art.8 alin.1 din OG.15/2002 și pentru care în baza art.8 alin.2 din același act normativ i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 750 lei.
Potrivit art.8 alin.1 din OG.15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Raportând fapta în sarcina petentului din procesul verbal la dispozițiile normative arătate anterior, instanța a constatat că fapta reținută în sarcina petentului întrunește elementele constitutive ale contravenției stabilită de organul constatator prin procesul verbal contestat.
Astfel, prin planșele foto se face dovada că autovehiculul proprietatea petentului a circulat pe 23 octombrie 2014 fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit art.14 alin.1 din OG.2/2001, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, iar potrivit alin. 2 prescripția sancțiunii contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
Pe de altă parte, potrivit art.13 alin.1 din OG 2/2001, care constituie legea cadru, aplicarea amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În același timp, cu privire la prescriere, mai trebuie reținut că potrivit art.9 alin.3 din OG 15/2002, modificat prin Lg.144/2012, în cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).
Cum OG 2/2001 este legea cadru care reglementează regimul juridic al contravențiilor, alte legi care sancționează diferite fapte ce constituie contravenții, dar care nu au reglementări speciale cu privire la anumite norme fac trimitere la legea cadru.
În cazul în care însă anumite norme de drept sunt reglementate de legi speciale, sunt aplicabile aceste norme care sunt prioritare cadrului general.
În speță, cu privire la prescripție, trebuie observat că OG 2/2001 reglementează cadrul general, în sensul că la art.13 alin.1 se prevede că aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În situația de față OG 15/2002 modificată prin Lg.144/2012 este lege specială care reglementează aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România și contravențiile pentru neplata acestor tarife.
Prin modificarea adusă la OG 15/2002 prin Lg.144/2012, legiuitorul a simțit nevoia să deroge de la cadrul general prevăzut de art.13 alin.1 din OG 2/2001, care impune un termen maxim de 6 luni de la data săvârșirii contravenției în care se putea întocmi un alt proces verbal de contravenție, impunând ca în cazul contravențiilor prevăzute de OG 15/2002 prin art.9 alin.3 teza finală să se întocmească și să comunice procesul verbal în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției.
În concluzie, prin lege specială, respectiv art.9 alin.3 din OG 15/2002 modificat prin Lg.144/2012, termenul general de 6 luni de întocmire a procesului verbal este înlocuit cu un termen mult mai scurt de 30 de zile, iar consecința nerespectării acestui termen este chiar prescripția răspunderii contravenționale, din moment ce sancțiunea contravențională, corolar al răspunderii, nu mai poate fi aplicată.
Față de motivele expuse anterior, avându-se în vedere că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată în ziua de 05.03.2014, iar procesul verbal s-a întocmit la 04.08.2014, cu depășirea termenului de 30 de zile prev. de art.9 alin.3 din OG 15/2002 modificată, instanța a reținut că la data întocmirii actului administrativ atacat, răspunderea contravențională a petentului era prescrisă.
În același timp, potrivit art.14 alin.2 din OG 2/2001, prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța investită cu soluționarea plângerii contravenționale.
Pe de altă parte, potrivit Deciziei nr.6 din 16.02.2015 pronunțată de I.C.C.J. și publicată în Monitorul Oficial din 25 martie 2015 s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispoz. art.17 din OG. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor aprobată cu modificările și completările prin Legea 180/2002 cu modificările și completările ulterioare raportat la art.4 pct.1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele verbale de constatare și sancționarea contravențiilor prev. de art.8 alin.1 din OG.15/2002 încheiate potrivit art.9 alin.1 lit. a), alin. 2 și 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Potrivit acestei, decizii procesele verbale contravenționale emise în temeiul OG.15/2002 sunt generate și semnate electronic, fiind transmise contravenienților nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport de hârtie prin intermediul serviciilor poștale. Unui astfel de proces verbal nu i se poate asocia o semnătură electronică.
Avându-se în vedere forma de emitere și de comunicare a procesului verbal semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie.
În caz contrar, actul nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, de regulă, este specifică actelor administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă.
Pe de altă parte, art.17 din OG.2/2001 reglementează un caz de nulitate absolută a procesului verbal determinat de lipsa unui element procedural esențial.
Nu se poate aprecia că prin imprimarea procesului verbal pe suport de hârtie și comunicarea persoanei sancționate contravențional în această formă impusă de art.27 din OG.2/2001, având mențiunea că a fost semnat cu semnătura electronică extinsă și indicarea certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare, se poate acoperi nulitatea absolută, întrucât, de principiu, o astfel nu nulitate nu poate fi înlăturată, elementul lipsă fiind considerat de lege esențial.
Prin utilizarea argumentelor de interpretare logică și sistematică a prevederilor din OG.2/2001 și a celor cuprinse în Legea nr. 445/2001 voința legiuitorului a fost aceea ca procesul verbal de constatare și sancționare contravențională să fie comunicată persoanei sancționate pe suport de hârtie. În aceste condiții, există o incompatibilitate logică și juridică între suportul pe care actul scris este comunicat persoanei sancționate și semnătură electronică extinsă, pretins a fi aplicată pe acel act pentru asigurarea autenticității sale.
Dacă legiuitorul ar fi dorit să prevadă o atare posibilitate prin care să valideze practica administrativă și în privința proceselor verbale încheiate în condițiile art.9 alin.3 din OG.15/2002 de personalul împuternicit din cadrul CNADR –ului ar fi prevăzut în cuprinsul acestui act normativ o soluție similară modificărilor aduse prin OUG.40/2014 prevederilor art.43 alin.6 din OG.92/2003.
Cum Decizia I.C.C.J. este obligatorie potrivit art.517 alin.4 din C.pr.civilă concluziile intimatei nu pot fi primite.
În baza art.453 C.pr.civilă intimata C.N.A.D.N.R. SA – CESTRIN București a fost obligă să plătească petentului suma de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – CESTRIN care a critict-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Arată apelanta că Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica - CESTRIN întocmește Procesele Verbale de Constatare a Contravențiilor accesând baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise Conducere si înmatriculări Vehicule, baza de date ce conține numele proprietarilor autovehiculelor, în urma declarațiilor acestora si cuprind numele, adesea si datele tehnice ale fiecărui proprietar si autovehicul.
Din interpretarea OG 2/2001, art. 34, Procesul Verbal contestat în cauză a fost întocmit respectând condițiile de forma impuse, la data constatării contravenției, pentru autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ neexistând rovinieta valabila.
Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica - CESTRIN, întocmește, prin angajații acestuia procesele verbale de constatare a contravențiilor in funcție de datele furnizate, neavând competente să verifice în alte sisteme informatice, înregistrarea altor mențiuni si/sau acte legale, astfel că, din punct de vedere al întocmirii si comunicării actului administrativ de sancționare, s-a procedat respectând legislația in vigoare.
Susținerea petentului potrivit căreia lipsește semnătură agentului constatator si astfel procesul verbal este nul, semnătură electronica nefiind menționata in OG nr.2/2001 este neîntemeiata si nu poate fi luata in considerare ca motiv de nulitate a procesului verbal. Astfel, art. 17 din OG nr.2/2001 sancționează lipsa semnăturii agentului constatator. Dar, după cum se poate observa, legiuitorul a vorbit doar despre “semnătură”, astfel încât chiar daca nu se menționează expres despre semnătură electronica se poate constatata că nu se menționează nici faptul ca semnătură ar fi olografă. Totodată. semnătură electronica este o modalitate reglementata de lege, astfel încât nu se poate considera ca nelegală o asemenea semnătură pe procesul verbal contravențional. Coroborând acest aspect cu certificatul calificat al agentului constatator rezultă că procesul verbal este legal semnat nefiind nul.
Mai mult, potrivit art. 4 din Legea 455/2001 privind semnătură electronica, înscrisă în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice si funcționale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar, iar potrivit art. 5 din aceeași lege înscrisul în formă electronica, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, este asimilat, în ceea ce privește condițiile si efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
Astfel, in înțelesul art. 4.4., semnătură electronica extinsa reprezintă acea semnătură electronica care îndeplinește cumulativ următoarele condiții: a) este legata in mod unic de semnatar: b) asigura identitatea semnatarului; c) este creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este legata de datele în forma electronica, la care se raportează, în așa fel încât orice modificare ulterioara a acestora este identificabilă.
Prin urmare, dispozițiile legale se aplică înscrisurilor generate în formă electronică, iar înscrisul semnat electronic este asimilat cu privire la condiții, altele decât semnătura, si efecte înscrisului sub semnătură privată. Semnătura este o condiție a înscrisului, dar nu se poate susține ca semnătură este validată de însăși semnătură în această situație. Astfel, semnătură electronica este un element independent de înscris, fie ca este sub semnătură privata sau autentica, fie ca este o simpla declarație pe propria răspundere.
Semnătura electronica reprezintă așadar forma digitala a semnăturii olografe, având aceiași funcționalitate si aplicabilitate ca si semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului si atestare, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul verbal corespund întru-totul stării de fapt si de drept celor reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate si temeinicie.
Nici o dispoziție legală nu interzice ca semnătură electronică să poată fi aplicată pe înscrisuri autentice. Se realizează o confuzie între generarea unui înscris în formă electronică si materializarea pe suport de hârtie a acestor date si informații astfel generate.
De asemenea, contravenientului nu i se comunică originalul înscrisului, care este generat electronic, ci o copie, conform art. 25 alin. 1 din O.G. 2/2001 procesul verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie contravenientului.
Pentru persoana căreia i se adresează, înscrisul in forma electronică poate fi citit tot informatic, sau în mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat si semnat electronic, fără îndoială înscrisul electronic poate dobândi o existentă fizică, palpabilă, pe suport de hârtie si destinat a fi citit cu ochiul liber.
Astfel, un înscris care are asociată o semnătură electronică extinsă, cum este si procesul verbal contestat, nu își pierde valabilitatea prin imprimare pe suport de hârtie, deoarece întotdeauna un asemenea act va fi disponibil si accesibil să fie citit în format electronic, unde se va putea vizualiza si semnătura electronică.
Prin urmare, nu este necesar ca pe forma scrisă a procesului verbal de constatare a contravenției, care in forma electronică are atașata semnătură electronică a agentului constatator, să existe și semnătura olografă a acestuia.
Procesul verbal de contravenție este un înscris generat și semnat în formă electronică, cu respectarea prevederilor legale în materie, iar sub aspectul naturii lor juridice legea privind semnătură electronica trebuie interpretată sistematic, art. 6 si art. 7 din acest act normative prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în forma electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică.
Ca argument suplimentar, chiar dacă ar fi fost concepută sa fie aplicată în raporturile dintre privați, privați - autoritate și numai în format electronic, semnarea electronică a proceselor verbale de contravenție de către agentul constatator valorează totuși asumare celor consemnate în acestea.
In plus, O.G. nr. 2/2001 nu stabilește ce fel de semnătură se aplică pe procesele verbale de contravenție, olografă sau electronică, lăsând astfel posibilitatea aplicării si a semnăturii electronice.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control a rovinietei SIEGMCR, iar proprietarul/utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației si Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și C.N.A.D.N.R. S.A., astfel că, încheierea lui se face în lipsa martorului, conform art. 9, alin .(2) si (3) - OG 15/2002.
Este incorectă plasarea în timp a OG 2/2001 si a Legii 455/2001, prevederile legale nu se anulează între ele ci întregesc cadrul legal aplicabil fiecărui tip de contravenție si act sancționare în parte. Dezvoltarea tehnologiei, introducerea sistemul SIEGMCR a dezvoltat și sistemul de semnătură electronică, așa cum a fost el detaliat mai sus, fiind acceptat, implementat si utilizat în mod legal pentru simplificarea procedurilor care asigură îndeplinirea corectă a termenelor de întocmire si comunicare a proceselor verbale de constatare a contravențiilor. Mai mult, legiuitorul a decis si permis utilizarea acestui tip de semnătură, asumat de către CETRIN - S.A. în baza legii și nu a unor decizii aleatorii.
Potrivit art. 517 alin 4 C. “dezlegarea dată problemelor de drept judecate, este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în MO al României, Partea I”. Publicarea deciziilor pe pagina de internet a ICCJ si/sau comunicarea lor de către Ministerul Public nu pot fi considerate ca momente de la care să producă efecte juridice, deoarece legiuitorul nu a prevăzut în mod expres acest lucru si, mai mult, nici unul dintre procedeele mai sus amintite nu au in prezent în Dreptul român valoarea juridică a actului comunicării sau publicării.
Orice act juridic, inclusiv deciziile ICCJ se aplică destinatarilor numai pentru viitor - ex nunc, nu și pentru trecut - ex tunc. Efectul ex nunc al deciziilor ICCJ constituie o aplicare a principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept. Pe cale de consecința, efectele deciziei ICCJ nu pot viza decât actele, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile implicate în activitatea de întocmire și comunicare a procesului verbal de contravenție si a înștiințării de plată, neputând să reprezinte o lege mai favorabilă.
Pe de alta parte, hotărârile ICCJ date in RIL nu pot fi considerate acte normative cu putere de lege, in înțelesul dispozițiilor OG 2/2001 sau a Legii 455 și, din perspectiva faptului ca nu reglementează relații de apărare socială, nu instituie reguli de conduită și norme de incriminare sau care se referă la răspunderea contravenționala, la temeiurile și limitele acesteia, ci reflectă doar o interpretare a unor asemenea prevederi cuprinse în acte normative elaborate si adoptate conform procedurii de tehnică legislativă aplicabilă în materie.
Recursul în interesul legii este o Cale extraordinară de atac prin care se învestește înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării asupra unor probleme de drept ce au fost soluționate diferit de către instanțele judecătorești.
Deciziile ICCJ trebuie să se rezume strict la interpretarea legii, instanța suprema neputând completa, modifica sau abroga norme cuprinse in lege. In caz contrar se încalcă principiul separației si echilibrului puterilor in Stat, consacrat explicit de dispozițiile art. 1 alin ( 4 ) din Constituție, deoarece instanța ar depăși limitele puterii judecătorești si s-ar manifesta ca o autoritate legiuitoare.
In ceea ce privește cheltuielile de judecata, C.N.A.D.N.R.- CESTRIN- S.A. nu poate fi învinuită pentru întocmirea proceselor verbale de constatare a contravențiilor, comunicarea acestora și îndeplinirea tuturor obligațiilor legale pentru a susține legalitatea si temeinicia acestora, având în vedere ca instituția este abilitată în acest scop, petentul fiind parte în cauza dedusa judecății, datorită neîndeplinirii culpabile a unor obligații legale, astfel, aflându-se în situația de a figura ca și proprietar ce a circulat pe drumurile naționale fără a avea rovinieta valabilă, astfel că apelanta nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere motivele arătate solicită admiterea apelului, și schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii și menținerii procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal
Examinând hotărârea apelată în raport de motivul invocat precum și din oficiu, în temeiul art. 34 alin. 2) din O.G. nr. 2/2001, tribunalul constată apelul ca fiind nefondat.
Unul din motivele invocate de petentul intimata prin plângerea cu care a investit prima instanța este nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție pentru lipsa semnăturii.
Cu privire la acest aspect prima instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută cu motivarea ca semnătura electronică este prevăzuta de Legea nr. 455/2001.
Astfel, tribunalul reține că potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă
Conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Potrivit prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, înscrisurile în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
Din examinarea dispozițiilor Legii nr. 455/2001, rezultă că un înscris în formă electronică purtând o semnătură electronică extinsă este asimilat, în sistem electronic, unui înscris sub semnătură privată, însă acesta este destinat folosirii strict în sistemul electronic.
Prin urmare, semnătura electronică este specifică înscrisurilor generate și utilizate în sistem electronic, fapt enunțat încă din cuprinsul art. 1 din Legea nr. 455/2001, potrivit căruia "prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice".
Cât privește contravențiile prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, privind fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă, ce pot fi constatate și prin mijloace tehnice omologate, acestora le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, act normativ care obligă la semnarea procesului-verbal de contravenție, sub sancțiunea nulității absolute.
Procesul-verbal de contravenție, emis în temeiul O.G. nr. 15/2002, deși este generat și semnat electronic, a fost transmis petentului nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport de hârtie, prin intermediul serviciilor poștale.
Față de această situație, instanța reține faptul că, odată ce informațiile sunt create și certificate prin semnătură electronică în mediul electronic, acestea sunt destinate utilizării lor exclusiv în mediul electronic, astfel că este nelegală transpunerea lor pe hârtie pentru a fi transmise către persoana sancționată contravențional fără a purta semnătura agentului constatator.
O.G. nr. 2/2001 este anterioară Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, astfel că este de la sine înțeles că prevederile primului act normativ nu se referă la semnarea electronică a proceselor-verbale contravenționale de către agentul constatator.
Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate, în ceea ce privește condițiile și efectele, înscrisurilor sub semnătură privată.
Pe de altă parte, actul autentic este acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către notar sau funcționarul public competent. În schimb, actul sub semnătură privată este actul întocmit de persoane în raporturile civile dintre acestea, iar nu de un funcționar abilitat de lege cu încheierea unor acte de constatare și de sancționare a contravențiilor. Procesul-verbal are natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, și totodată este un act autentic, astfel că nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 455/2001 referitoare la semnătura electronică, aceasta fiind aplicabilă doar înscrisurilor sub semnătură privată, așa cum mai sus s-a arătat.
Nici o dispoziție a Legii nr. 455/2001 și niciun alt act normativ nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții sau unui alt act autentic. O atare dispoziție expresă ar fi necesar să existe, pentru legala întocmire a procesului-verbal de contravenție sub semnătură electronică, câtă vreme semnătura electronică se poate aplica doar înscrisurilor sub semnătură privată, ca regulă de la care nu se prevede nicio excepție.
De altfel, pe parcursul soluționării prezentei cauze, prin Decizia nr. 6/2015 Î.C.C.J. a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, a stabilit că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. 1 lit. a), alin. 2 și alin. 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Deși, potrivit art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe doar de la data publicării deciziei în M.O. al României, Partea I, se va da eficiență deciziei susmenționate, aceasta neavând caracter normativ pentru a produce efecte doar pentru viitor, ci da doar o interpretare a dispozitiilor legale aplicabile.
Așadar, pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator din cuprinsul procesului-verbal contestat, instanța va reține că nu s-a constatat contravenția în condiții de legalitate, procesul –verbal de contravenție fiind lovit de nulitate absoluta, fapt pentru care va respinge apelul ca nefondat.
Totodată, va obliga apelantul aflat in culpa procesuala, la plata sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat, către intimata patenta.
Cât privește cererea petentului intimat de acordare a celuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, instanța o va respinge ca nefondată motivat de împrejurarea că petentul a depus în dovedirea achitării către apărătorul său a sumei de 500 lei, cu titlu de onorariu avocat, o chitanță emisă de D. M. A. P.F.A., chitanță, care are menționat și numele cabinetului de avocatură dar care, de asemenea nu indică numărului dosarului și în baza cărui contract de asistență juridică a fost emisă.
Prin urmare, în raport de aceste considerente, în temeiul art. 480 c.proc.civ. apelul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul civil formulat de apelanta intimată C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – CESTRIN, cu sediul în București, sector 6, ..401 A, împotriva sentinței civile nr.342/13.05.2015, pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul petent N. A., cu domiciliul în ., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Respinge cererea intimatului de acordarea cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința în de la 15 Octombrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. E. N. N. M.
Jud. fond AD
Tehnored.jud.EN/28.10.2015
Gref.NM/4 ex./.>
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 15-10-2015,... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 888/2015.... → |
|---|
