Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 813/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 813/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 813/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 813/2014
Ședința publică de la 12 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: C. D. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU - PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la av.T. G. în T., ..54, jud.T., împotriva sentinței civile nr.2100/23.07.2014 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul pârât N. I., cu domiciliul în T., ., ., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, în cauză nu s-a depus întâmpinare și se solicită judecata chiar și în lipsă, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea formulată la data de 09.01.2014 și înregistră pe rolul Judecătoriei T. cu nr._, reclamanta U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU a chemat în judecată pârâtul N. I. pentru a fi obligat la plata sumei de 4.847 lei, reprezentând prejudiciul pe care l-a adus prin neexecutarea obligațiilor asumate prin Contractul de închiriere nr. 212/2004. De asemenea reclamanta a solicitat să se dispună rezilierea contractului de închiriere și plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, și nu s-a prezentat la instanța deși a fost citat la interogatoriu.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.2100 din 23 iulie 2014 instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, în contradictoriu cu pârâtul N. I..
Astfel, a admis excepția lipsei de interes pentru suma de 1.062,46 lei reprezentând debit restant la data de 20.07.2011, și pentru care reclamanta are titluri executorii.
A respins cererea formulată de reclamantă pentru suma de 1.062,46 lei reprezentând debit restant până la data de 20.07.2011 ca fiind lipsită de interes.
A obligat pârâtul la plata către reclamată a sumei de 2.213 lei reprezentând chirie datorată începând cu data de 20.07.2011 până la data de 12.09.2013.
A respins capătul de cerere privind rezilierea Contractului de închiriere nr. 212/2004, ca nefondat.
A respins cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că între reclamantă în calitate de locator și pârât în calitate de chiriaș, s-a încheiat Contractul de închiriere pentru suprafețe locative destinate închirierii locuințelor sociale nr. 212/04.12.2004, având ca obiect închirierea locuinței situată în mun. T. ., . la data de 01.05.2009.
Conform art. II din contract, chiria lunară aferentă locuinței închiriate a fost stabilită la suma de 20,5 lei, iar neplata la termen a chiriei atrage o penalizare pe fiecare zi de întârziere, fără ca majorarea să poată depăși totalul chiriei restante.
Potrivit art. 969 Cod civil, „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.”
Începând cu anul 2008, pârâtul a început să aibă restanțe la plata chiriei, fapt pentru care reclamanta a emis titluri executorii fiscale despre care a susținut că nu au fost puse în executare.
Astfel, potrivit Titlului executoriu nr._/22.11.2010 în sarcina pârâtului a fost stabilită plata sumei de 512,54 lei reprezentând chirii locuințe până la data de 22.11.2010, iar potrivit Titlului executoriu nr._/20.07.2011 în sarcina pârâtului a fost stabilită plata sumei de 749,92 lei reprezentând chirii locuințe până la data de 20.07.2011.
În cursul anului 2011, pârâtul a achitat în contul chiriei numai suma de 200 lei.
Prin urmare pentru chiria datorată anterior datei de 20.07.2011, în sumă de 1.062,46 lei, reclamanta deține titluri executorii împotriva pârâtului.
Prin Sentință civilă nr. 2929/12 septembrie 2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria T. a admis acțiunea având ca obiect reziliere contract și evacuare, formulată de reclamantul CONSILIUL LOCAL T. - Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu în contradictoriu cu pârâții N. I., N. A. și N. D. P., a dispus rezilierea Contractului de închiriere nr. 212/04.12.2004, încheiat între părți, și evacuarea pârâților din imobilul situat în municipiul T., .. 18) nr. 6, .. 2, județul T..
Prin urmare, reclamanta nu mai poate pretinde pârâtului chirie în baza contractului pentru perioada ulterioară rezilierii contractului.
În aceste condiții, pârâtul datorează cu titlu de chirie în baza contractului, în perioada 20.07.2011 – 12.09.2013, numai suma de 2.213 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamanta A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU.
În motivarea apelului a arătat în ceea ce privește excepția lipsei de interes că în mod nelegal instanța de judecată a admis această excepție, considerând că potrivit art. 33 cod proc.civ. ”Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. ”
Astfel, reclamantul nu mai poate pune în executare, sub nicio formă, în anul 2014, titlurile executorii emise până în anul 2011.
De asemenea, consideră apelanta că în mod nefondat consideră instanța de fond că ”reclamanta deține deja titluri executorii împotriva pârâtei pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu ... nu îi poate aduce niciun folos practic deoarece executarea silită a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei ”.
Apreciază apelanta că în mod netemeinic se consideră că o acțiune în pretenții ar fi inadmisibilă deoarece s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate fi acceptat.
Titlurile executorii și somațiile, emise în cadrul procedurii fiscale, pentru aceste sume, nu mai produc efecte juridice.
Aceste acte juridice sunt golite de conținut și de efecte juridice prin modificările aduse codului de procedură fiscală, începând cu data de 01.09.2011.
Prin modificările aduse codului de procedură fiscală începând cu data de 01.09.2011 organele de executare silită fiscală nu mai pot face niciun act de executare pentru aceste creanțe, astfel încât ele să fie recuperate.
Precizează apelanta că în acest context sumele individualizate până la data de 01.09.2011 prin emiterea actelor de executare silită fiscale, în anul 2014, ar rămâne imposibil de recuperat din lipsa mijloacelor concrete de recuperare a acestor sume pe care executorii fiscali ai Serviciului de Impozite și Taxe Locale nu mai au legal cum să le execute.
Prin interdicția instituită de lege, începând cu 01.09.2011, de a considera aceste creanțe născute din raporturi juridice ca fiind creanțe fiscale, nici sumele individualizate în actele fiscale nu mai comportă regimul juridic al creanțelor fiscale.
Astfel, arată în continuare apelanta că prin soluția injustă a instanței de judecată, aceste sume individualizate în somațiile și titlurile executorii depuse la dosar (sume reprezentând creanțe până în 2011) nu vor mai fi recuperate în niciun fel.
Pe calea executării silite fiscale nu sunt susceptibile de executare deoarece legiuitorul a interzis expres să mai fie considerate creanțe fiscale.
Pe calea executării silite civile, arată apelanta că s-a adresat unui executor judecătoresc și acesta solicită un titlu executoriu valabil la data încuviințări executării silite, titlu pe care instanța de judecată îl consideră ca fiind lipsit de interes.
Pentru aceste motive, apelanta reclamantă a solicitat admiterea acestui motiv de apel și a se dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 1062,46 lei reprezentând debit până la data de 30.09.2011.
Intimatul pârât N. I. nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei de interes a acțiunii reclamantului, pentru pretențiile anterioare datei de 20.07.2011 ridică problema existenței în speță, a unui titlu executoriu care să-l îndreptățească pe acesta să pășească la executarea silită.
Art. 372 Cod procedură civilă (act normativ în vigoare la data mai sus arătată) definește titlul executoriu ca fiind hotărâre judecătorească, precum și orice înscris care, potrivit legii, poate fi pus în executare.
În cauză, între părți a intervenit contractul de închiriere nr. 312/2009, având ca obiect locuința situată în T., . .. 2.
Ca preț al închirierii, pârâtul-intimat și-a asumat obligația achitării unei chirii în valoare de 205.000 ROL lunar.
S-a stipulat în contract că întârzierile la plata chiriei atrag o penalizare zilnică conform normelor legale în vigoare privind veniturile la bugetul local.
Tribunalul reține, că pentru recuperarea sumelor de bani datorate de către pârâtul-intimat cu titlu de chirie, convenția părților nu are nici funcția de titlu executoriu în sensul art. 372 din Vechiul Cod de procedură civilă, și nici aceea de titlu de creanță fiscală definit de art. 110 alin. 3 din Codul de procedură fiscală ca fiind actul juridic unilateral prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează creanța fiscală.
În aceste condiții, în mod greșit a concluzionat judecătorul fondului că apelanta-reclamată deține deja un titlu executoriu pentru sumele anterioare datei de 20.07.2011.
Cum convenția părților nu este un titlu de creanță care în conformitate cu dispozițiile art. 141 alin. 2 Cod procedură fiscală să devină titlu executoriu prin expirare termenului de plată a chiriei, executarea silită pentru recuperarea sumelor de bani datorate de către intimatul-pârât cu acest titlu s-a declanșat cu încălcarea prevederilor art. 372 din vechiul Cod de procedură civilă care arată că executare silită se va efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
Tribunalul apreciază că titlul executoriu emis de către organul de executare este doar un act de executare și nu un titlu executoriu care să asigure legalitatea declanșării sau continuării procedurii executării silite reglementate de Codul de procedură fiscală.
Împrejurarea că până la acest moment actele de executare nu au fost anulate în cadrul unei contestații la executare, nu echivalează cu o lipsă de interes a acțiunii apelantei-reclamante de a i se recunoaște dreptul de creanță printr-o hotărâre judecătorească în temeiul căreia să se pornească executarea silită, în eventualitatea în care debitorul nu și-ar îndeplini obligația de plată de bunăvoie cu atât mai mult cu cât calea contestației la executare nu-i este accesibilă apelantei-reclamante, întrucât aceasta nu are calitatea de persoană interesată în sensul art. 172 din codul de procedură fiscală.
O opinie contrară ar nesocoti nu doar dispozițiile art. 33 din codul de procedură civilă cu privire la interes ca și cerință de exercitare a acțiunii civile, ci și a art. 6 C.E.D.O., interzicând apelantei-reclamante dreptul la un proces asupra fondului
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul va admite apelul și va anula sentința atacată doar în ce privește soluționarea excepției lipsi de interes pe care o va respinge ca neîntemeiată.
Pe fond, având în vedere situația de fapt reținută și poziția procesuală a pârâtului, care nu a înțeles să producă probe din care să rezulte îndeplinirea obligației de plată a chiriei în condițiile stabilite prin contract și dispozițiile art. 969 din vechiul cod civil (act normativ în vigoare la data încheierii convenției), tribunalul apreciază că soluția ce se impune în cauză este de obligare a pârâtului la plata către reclamant și a sumei de 750 lei, debit restant la data de 20.07.2011, conform actelor de executare existente la dosar.
Vor fi păstrate celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU - PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la av. T. G. în T., ..54, județul T., împotriva sentinței civile nr.2100/23.07.2014 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul pârât N. I., cu domiciliul în municipiul T., ., ., județul T., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
Anulează în parte sentința civilă nr. 2100/23.07.2014 a Judecătoriei T. numai în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei de interes și, judecând procesul sub acest aspect, cu evocarea fondului
Respinge excepția lipsei de interes cu privire la debitul restant la data de 20.07.2011, ca nefondată.
Obligă pârâtul și la plata către reclamantă a sumei de 750 lei cu titlu de debit restant la data de 20.07.2011.
Păstrează celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 decembrie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
S. G. C. D. A. L. R.
Jud. fond. A.S.
Redactat jud. S.G./22.12.2014
Tehnoredactat gref. L.R./G.R./06.01.2015/4 ex.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 273/2014. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 800/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
