Plângere contravenţională. Decizia nr. 345/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 345/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 345/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA CIVILĂ nr.345
Ședința publică din data de 28 aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte: M. L. Șurculescu
Judecător: V. A.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G.– prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA cu sediul procesual ales în Tulcea, . Bis, jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.614/17.12.2014 pronuntata de Judecatoria B. in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul I. S. F., cu domiciliul în B., ., județul Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimatul, lipsă fiind reprezentantul apelantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Intimatul depune la dosar, în copie, Rezoluția nr.4231/17.09.2014 a O.N.R.C.-O.R.C. Tulcea și Certificat de radiere.
Față de sustinerea intimatului ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in apel.
Intimatul, având cuvântul în apel, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, societatea fiind radiată.
TRIBUNALUL:
P. plângerea contravențională adresată Judecătoriei B. la data de 19.09.2014 și înregistrată sub nr._, petentul I. S. F. a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție ./2009 nr._ din 03.09.2014 întocmit de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – S. F. Orășenesc B., iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea avertismentului.
P. sentința civilă nr. 614 din 17 decembrie 2014, Judecătoria B. a admis în parte plângerea contravențională și a dispus modificarea procesului-verbal de contravenție ./2009 nr._ din 02.09.2014 întocmit de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. – S. F. Orășenesc B. în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul verbal de contravenție ./2009 nr._ din data de 02.09.2014 întocmit de D.G.R.G.P. G. – S. F. B., administratorul societății petente a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.41 alin.2 lit.e din Legea nr.82/1991, reținându-se că reprezentantul legal al societății . B. nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.41 pct.2 lit.e din Legea nr.82/1991 privind depunerea bilanțului la 31.12.2013 cu termen de depunere 30 mai 2014, constatările efectuându-se la sediul Serviciului F. Orășenesc B..
Din examinarea procesului-verbal de contravenție s-a constatat că la rubrica „alte mențiuni” s-a consemnat mențiunea că reprezentantul societății nu se află de față la întocmirea procesului-verbal, nefiind semnat de vreun martor.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor și nu conține și nici alte vicii de formă care să atragă anularea.
A arătat judecătorul fondului că în soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravențională și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din O.G. nr. 2/2001 și în conformitate cu art. 6 C.E.D.O., instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă a situației de fapt reținută și a vinovăției petentului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
P. procesul-verbal de contravenție sus menționat s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 42 pct.2 lit. e din Legea nr. 82/1991 privind nedepunerea în termenul legal a situației financiare anuale la 31.12.2013.
Prima instanță a apreciat că în contextul evaluării materialului probator administrat în cauză și din analiza textului de lege sus menționat și care reprezintă temeiul de drept al faptei reținute în sarcina petentului, în cauză este întrunit conținutul constitutiv al contravenției reținute în sarcina petentului, societatea al cărui administrator este acesta nefiind radiată la registrul comerțului.
În ceea ce privește individualizării sancțiunii, instanța a apreciat că, raportat la pericolul social concret al faptei, la împrejurările în care a fost săvârșită fapta și atitudinea contravenientului, faptul că, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, societatea în speță, din anul 2009 și-a suspendat activitatea, iar din 11.02.2013 a fost dizolvată, elemente unite pe de altă parte și cu motivele invocate de petent, se impune pentru o justă individualizare a sancțiunii, reindividualizarea acesteia.
A reținut prima instanță că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța a considerat că pentru a se realiza justa individualizare a sancțiunii ce urmează a fi aplicată, agentul constatator trebuie să facă o apreciere cât mai corectă a pericolului social al faptei, iar criteriul principal de care se ține cont când se individualizează sancțiunea este împrejurarea în care s-a săvârșit contravenția. Pe lângă acest criteriu, în aprecierea gradului de pericol social, mai trebuie avută în vedere, mai ales, atitudinea contravenientului față de fapta comisă.
Apreciind asupra individualizării sancțiunii, în contextul împrejurărilor cauzei și dând semnificația cuvenită gradului de pericol social concret al faptei săvârșite unit cu atitudinea contravenientului, instanța a apreciat că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment și a se atrage atenția contravenientei asupra pericolului social al faptei săvârșite cu recomandarea respectării pe viitor a dispozițiilor legale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat apel intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Tulcea, criticând-o în ceea ce privește modul în care a fost individualizată sancțiune aplicată petentului.
Astfel, arată apelanta intimată, că deși în mod corect instanța de fond a reținut pericolul social al faptei săvârșite de intimatul-petent, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de O.G. nr. 92/2001 în ceea ce privește reindividualizarea sancțiunii amenzii în cuantum de 2.000 lei aplicată intimatului-petent în temeiul art. 42 pct. 2 lit. e din Legea nr. 82/1991 cu sancțiunea avertismentului.
Consideră apelanta-intimată că transformarea în avertisment a amenzii contravenționale ar face ca intimatul-petent să considere că fapta sa nu reprezintă un pericol grav și că la un eventual control ulterior va putea recurge la aceeași cale de atac invocând hotărârea civilă de față și invocând aceleași motive de necunoaștere a legii și de lipsa pericolului social.
Învederează apelantul-intimat că normele imperative încălcate au fost edictate de legiuitor tocmai în scopul disciplinării agenților economici, în sensul conștientizării gradului de pericol social pe care faptele de acest gen îl au față de întreaga societate, și nu numai față de un grup izolat de persoane, aspect care nu le conferă posibilitatea de a le respecta sau nu, fiind obligați la conformare, iar în caz contrar, fiind nevoiți să suporte sancțiunile care li se aplică.
Consideră apelantul-intimat că dacă actele normative care impun o anumită conduită sunt ignorate de cei care ar trebui să le respecte sau să le aplice iar în momentul în care se aplică sancțiuni pecuniare pentru încălcarea lor se susține că pericolul social este minim sau inexistent, este evident ca în acest mod se creează un precedent periculos în sensul că agenții economici, la adăpostul unor astfel de posibile soluții, vor continua după bunul plac să ignore și să le încalce dispozițiile legale, beneficiind de clemența instanțelor de judecată.
În cauză, respectarea disciplinei impusă de Legea nr. 82/1991 se poate realiza doar prin menținerea sancțiunilor pecuniare aplicate, implicit a sancțiunii amenzii contravenționale.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a Sentinței civile nr. 614 din data de 17.12.2014 în sensul respingerii plângerii contravenționale, menținerea procesului-verbal de contravenție în totalitate, ca fiind temeinic și legal întocmit și obligarea intimatului-petent la plata amenzii contravenționale.
În apărare, intimatul-petent a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate se constată că apelul declarat este nefondat urmând a se respinge.
Apelanta a criticat solutia instantei de fond sub aspectul reindividualizarii sanctiunii aplicate prin inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului.
Instanta de control judiciar constata ca aceste aparari sunt nefondate.
La individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin.3 din OG nr. 5/ 2001: „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”. P. procesul verbal s-a aplicat amendă in cuantum de 2000 lei, limitele fiind de 1500-4500 lei. Instanța constată că limitele sancțiunii sunt diferentiate in functie de durata intarzierii, pornind de la 300 lei, ceea ce indică un grad de pericol abstract redus al contravenției. Pe de altă parte, din modul de săvârșire al faptei și din lipsa urmărilor produse, instanța reține un grad de pericol concret redus.
Din inscrisurile inaintate la dosar de petent rezulta ca S.C.S. JUNIOR S.R.L. B. este radiata din data de 14.02.2013, deci nu mai are niciun fel de activitate, astfel incat sustinerea apelantei in sensul ca prin reindividualizarea sanctiunii s-ar incuraja desfasurarea activitatilor ilicite nu este fundamentata.
Față de cele reținute anterior, instanța reține că înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului reprezintă o corectă individualizare a sancțiunii.
Față de aceste considerente, instanța va respinge cererea de apel formulata de apelantul DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G.– prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA, ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G.– prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA cu sediul procesual ales în Tulcea, . Bis, jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.614/17.12.2014 pronuntata de Judecatoria B. in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimatul I. S. F., cu domiciliul în B., ., județul Tulcea, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 aprilie 2015.
Președinte, Judecător,
M. L. Șurculescu V. A.
Grefier,
P. L.
Jud. fond. A.A.
Redactat jud. M.L.Ș./08.05.2015
Tehnoredactat gref. P.L./G.R./11.05.2015/4ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 355/2015. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 383/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
