Plângere contravenţională. Decizia nr. 241/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 241/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 241/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.241
Ședința publică din data de 24 martie 2015
Completul compus din:
Președinte: V. A.
Judecător: M. L. Șurculescu
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul-petent T. M., cu domiciliul în Tulcea, ., județul Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2964/03.11.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ cu sediul în sector 6, .. 401A, municipiul Bucuresti.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av.P. M. in calitate de aparator al apelantului, in baza imputernicirii avocatiale existente la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca apelul este declarat in termen, motivat si legal timbrat, după care,
Față de sustinerea aparatorului apelantului ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in apel.
Apărătorul apelantului, având cuvântul în apel, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, reținându-se motivele prezentate în cererea de apel. Solicită a se avea în vedere nulitatea procesului verbal de contravenție, dată fiind decizia I.C.C.J. din 16.02.2015, respectiv lipsa semnăturii agentului constatator în procesul verbal de contravenție. Solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 26.06.2014, sub numărul_, petentul T. M. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/02.06.2014 încheiat de intimata C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMANIA S.A., prin subunitatea Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, prin care a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 750 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Prin sentința civilă nr.2964/3.11.2014 Judecătoria Tulcea a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a avut în vedere că la data de 02.06.2014 a fost încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ prin care s-a reținut de către agentul constatator M. Zane că, în ziua de 19.01.2014, vehiculul categoria B cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului, a circulat pe DN 22A km. 1+138 m, în localitatea Cataloi, județul Tulcea, fără a deține rovinietă valabilă.
În drept, agentul constatator a reținut că fapta săvârșită este prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ.
Analizând temeiul de drept reținut la încadrarea faptei descrisă în procesul verbal ca fiind contravenție, instanța de fond a constatat că agentul constatator a stabilit în mod corect încadrarea juridică a faptei.
Astfel, art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, prevede că: „Fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.”
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța de fond analizând temeinicia procesului verbal de contravenție a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța de fond a arătat că săvârșirea faptei reținute în sarcina petentului a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice,, a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Între procesul-verbal și probele depuse de intimat în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează.
S-a constatat de către prima instanță că potrivit art. 7 și art. 1 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 15/2002 obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Potrivit art. 24 alin. 2 lit. d) din Ordinul nr.1501/2006 privind procedura înmatriculării proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
Cum petentul nu a depus diligențe pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului și pentru radierea acestuia din baza de date a instituției mai sus menționate, acesta rămâne menționat în cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar și utilizator, situație în care răspunderea contravențională în sarcina acestuia s-a angajat conform O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002.
Conform art. 11 pct. 10 din O.U.G. nr. 195/2002, proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să solicite autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului respectiv sau, după caz, ale proprietarului, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea.
S-a mai arătat de către prima instanță că din analiza dispozițiilor art. 7 și 8 coroborate cu art. 1 alin. 1 pct. b) din O.G. nr. 15/2002, rezultă că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel petentul T. M., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel, consideră apelantul-petent că nu poate fi primită motivarea instanței de fond întrucât dreptul de proprietate asupra autovehiculului a fost transferat cumpărătorului la data de 7.03.2013, când s-a și întocmit contractul de vânzare-cumpărare și mai mult, la aceeași dată o copie de pe contractul de vânzare-cumpărare a fost depusă la Primăria Tulcea – Serviciul taxe și impozite, astfel că autovehiculul a fost scos din evidențele sale fiscale. Ca dovadă indică Certificatul de atestare fiscală nr._/24.06.2014.
A mai arătat apelantul că la data de 11.03.2013 numitul C. A. – cumpărătorul autovehiculului s-a înregistrat cu actul de vânzare-cumpărare în evidențele sale fiscale, dovada fiind că tgransferul dreptului de proprietate s-a realizat conform dispozițiilor legale.
A menționat apelantul că obligația de înscriere în certificatul de înmatriculare a vânzării, era a noului proprietar. A solicitat apelantul admiterea apelului și desființarea în totalitate de a hotărârii instanței de fond în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție.
În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul fondat.
Unul din motivele de apel invocate de apelant este nulitatea absoluta a procesului-verbal de contraventie pentru lipsa semnaturii, motiv pe care instanta il va analiza cu precadere, admiterea acestuia facand de prisos analizarea celorlalte motive de nelegalitate a hotararii atacate.
Instanța reține că potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Potrivit prevederilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, înscrisurile în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
D. examinarea dispozițiilor Legii nr. 455/2001, rezultă că un înscris în formă electronică purtând o semnătură electronică extinsă este asimilat, în sistem electronic, unui înscris sub semnătură privată, însă acesta este destinat folosirii strict în sistemul electronic.
Prin urmare, semnătura electronică este specifică înscrisurilor generate și utilizate în sistem electronic, fapt enunțat încă din cuprinsul art. 1 din Legea nr. 455/2001, potrivit căruia "prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice".
Cât privește contravențiile prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, privind fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă, ce pot fi constatate și prin mijloace tehnice omologate, acestora le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, act normativ care obligă la semnarea procesului-verbal de contravenție, sub sancțiunea nulității absolute.
Procesul-verbal de contravenție, emis în temeiul O.G. nr. 15/2002, deși este generat și semnat electronic, a fost transmis petentului nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport de hârtie, prin intermediul serviciilor poștale.
Față de această situație, instanța reține faptul că, odată ce informațiile sunt create și certificate prin semnătură electronică în mediul electronic, acestea sunt destinate utilizării lor exclusiv în mediul electronic, astfel că este nelegală transpunerea lor pe hârtie pentru a fi transmise către persoana sancționată contravențional fără a purta semnătura agentului constatator.
O.G. nr. 2/2001 este anterioară Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, astfel că este de la sine înțeles că prevederile primului act normativ nu se referă la semnarea electronică a proceselor-verbale contravenționale de către agentul constatator.
Potrivit prevederilor art. 5 din Legea nr. 455/2001, înscrisurile electronice cărora le este atașată semnătura electronică sunt asimilate, în ceea ce privește condițiile și efectele, înscrisurilor sub semnătură privată.
Pe de altă parte, actul autentic este acel act care s-a făcut cu solemnitățile prevăzute de lege de către notar sau funcționarul public competent. În schimb, actul sub semnătură privată este actul întocmit de persoane în raporturile civile dintre acestea, iar nu de un funcționar abilitat de lege cu încheierea unor acte de constatare și de sancționare a contravențiilor. Procesul-verbal are natura juridică a unui act administrativ, deci de drept public, și totodată este un act autentic, astfel că nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 455/2001 referitoare la semnătura electronică, aceasta fiind aplicabilă doar înscrisurilor sub semnătură privată, așa cum mai sus s-a arătat.
Nici o dispoziție a Legii nr. 455/2001 și niciun alt act normativ nu prevede posibilitatea atașării semnăturii electronice unui proces-verbal de constatare a unei contravenții sau unui alt act autentic. O atare dispoziție expresă ar fi necesar să existe, pentru legala întocmire a procesului-verbal de contravenție sub semnătură electronică, câtă vreme semnătura electronică se poate aplica doar înscrisurilor sub semnătură privată, ca regulă de la care nu se prevede nicio excepție.
De altfel, pe parcursul soluționării prezentei cauze, prin Decizia nr. 6/2015 Î.C.C.J. a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările, raportate la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, a stabilit că procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. 1 lit. a), alin. 2 și alin. 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Deși, potrivit art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe doar de la data publicării deciziei în M.O. al României, Partea I, se va da eficiență deciziei susmenționate, aceasta neavand caracter normativ pentru a produce efecte doar pentru viitor, ci da doar o interpretare a dispozitiilor legale aplicabile.
Așadar, pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator din cuprinsul procesului-verbal contestat, instanța va reține că nu s-a constatat contravenția în condiții de legalitate, fapt pentru care va admite apelul si va schimba in tot hotararea atacata, in sensul ca va admite plangerea contraventionala si va anula procesul verbal de contraventie contestat.
Totodata, va obliga intimatul, aflat in culpa procesuala, la plata sumei de 440 lei cu titlu de cheltuieli de judecata(taxa de timbru si onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de către apelantul-petent T. M., cu domiciliul în Tulcea, ., județul Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2964/03.11.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ cu sediul în sector 6, .. 401A, municipiul Bucuresti.
Schimba in tot hotararea atacata.
Admite plangerea contraventionala si anuleaza procesul verbal de contraventie . nr._/2.06.2014.
Obliga intimatul la plata catre apelant a sumei de 440 lei cu titlul de cheltuieli de judecata.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica din 24.03.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
V. A. M. L. Șurculescu P. L.
Jud.fond.L.M.G.
Red.jud.Ș.M.L./07.04.2015.
Tehnored.gref.P.L./07.04.2015/4ex.
.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 260/2015. Tribunalul TULCEA | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 273/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
