Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 59/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 59/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 59/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 59/2015
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta - reclamantă U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales Cabinet Avocat T. G. din T., .. 54, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 1817 din data de 18 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă .. F. S., cu sediul în T., ., .. B, ., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Văzând că nu mai sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. al data de 05.12.2013, sub nr. 8957/2013 reclamanta U. A. Teritoriala T. – Direcția de întreținere si Administrare Patrimoniu a solicitat obligarea pârâtei .. F. S. la plata sumei de 24.107 lei reprezentând prejudiciu prin neexecutarea contractului, plata de majorări, încetarea contractului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii reclamanta a arătat ca intre părți s-a încheiat un contract de închiriere conform căruia parata datora chirie. Pârâta nu a făcut plățile deși a fost somata în fiecare an, știa că este debitoare, i-au fost puse in vedere obligațiile asumate dar nu le-a executat nici pana in prezent.
Solicita admiterea cererii.
In drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 1321, 1322 1350 si urm. C Civ.
In dovedirea cererii sunt depuse la dosar fotocopii contract de închiriere, act adițional, somații de plata, titluri executorii, procese verbale privind calculul majorărilor de întârziere.
Parata, legal citată, nu a formulat întâmpinare însă a depus la dosar „Precizări „.
La termenul de judecata din 05 mai 2014 instanța a pus în discuție excepția lipsei de interes pentru formularea cererii pentru plata sumelor de pana la 31.12. 2008.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr. 1817 din data de 18 iunie 2014 a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata sumelor de bani datorate pana la 31.12.2008 ca lipsita de interes.
De asemenea, a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata sumelor de bani calculate pentru perioada de după 31.12.2008 ca nefondata.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că, din înscrisurile depuse la dosar rezulta ca intre părți a fost încheiat la 09.09.2005 un contract de închiriere ce avea ca obiect un teren în suprafața de 22,40 mp cu destinația de suport al clădirii în care pârâta desfășura activități de prestări servicii. S-a stabilit prin contract prețul lunar al chiriei si termenul de închiriere.
Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale și nu a achitat chiria aferentă suprafeței de teren închiriată s-a ajuns la situația emiterii de către reclamanta a unor titluri executorii. Astfel, pentru anii 2008 – 2011 au fost emise titluri executorii si pentru sume reprezentând contravaloarea chiriei pentru terenul închiriat și majorări de întârziere la plata.
Titlurile, atâta timp cat nu au fost contestate, anulate, apar a fi valabile.
Din acest punct de vedere s-a constatat ca reclamanta deține un titlu executoriu. Prezenta cererea are ca scop dobândirea unui alt titlu executoriu ceea ce este lipsit de interes.
Promovarea unei acțiuni în instanța urmărindu-se obținerea unui nou titlu executoriu nu prezintă nici un folos pentru reclamanta atâta timp cât ea este deținătoarea unor titluri executorii pentru sumele ce fac obiectul prezentei cereri.
Având în vedere că reclamanta nu prezintă un interes legitim în promovarea prezentei acțiuni ce are ca obiect plata unor sume de bani, datorate pana la 31.12.2008, instanța a admis excepția invocata și a respins cererea formulată ca fiind lipsită de interes.
Pentru sumele solicitate de către reclamanta și datorate în opinia acesteia după data de 31.12.2008 s-a reținut că, potrivit contractului încheiat între părți, el încetează să își producă efecte la împlinirea termenului pentru care a fost încheiat. O alta clauza contractuală stipulează că la expirarea termenului, contractul poate fi reînnoit cu acordul ambelor părți, în condițiile în care altă clauză arată că modificarea contractului se va face cu acordul ambelor părți, în scris, prin act adițional.
Termenul de închiriere a fost de 3 luni si 22 zile începând de la 09.09.2005 si pana la 31.12.2005.
Prin acte adiționale ulterioare s-a convenit prelungirea termenului de închiriere pana la 31.12.2008 precum si o noua chirie.
Întrucât celelalte clauze contractuale au rămas neschimbate și pentru ca o modificare a termenului de închiriere după aceasta data nu a avut loc, înseamnă ca la 31.12.2008 contractul a încetat prin ajungerea la termen. Chiar și în condițiile în care pârâtul a rămas în continuare în posesia bunului închiriat și după data de 31.12.2008 nu se poate socoti că a intervenit tacita relocațiune întrucât părțile au stipulat încă de la început că o astfel de prelungire a efectelor contractuale nu poate opera în cauză fiind necesar acordul ambelor părți, in scris.
Așa fiind, s-a constatat ca înțelegerea părților concretizată în contractul încheiat la 09.09.2005 a produs efecte pana la 31.12.2008 când contractul a încetat.
Cum de la aceasta data si pana in prezent nu mai exista o relație contractuala între părți obligarea paratului la plata unor sume de bani ce ar reprezenta prețul chiriei și majorări de întârziere conform răspunderii contractuale nu este întemeiată chiar dacă, așa cum s-a arătat mai sus, pârâta a continuat să folosească terenul ce a făcut obiectul închirierii.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel reclamanta U. A. T. – Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu, prin Primar, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei modului de soluționare a acțiunii pentru prejudiciul calculat până la data de 31.12.2008 ce a fost respinsă ca lipsită de interes, iar pentru perioada ulterioară ca nefondată.
A arătat apelanta că, în ceea ce privește excepția lipsei de interes in mod nelegal instanța de judecată a admis această excepție și a constatat faptul că, existând somații și titluri executorii pentru debitele calculate până în anul 2008, reclamantul nu mai are interes a solicita aceste sume.
Reclamantul nu mai poate pune în executare, sub nicio formă, în anul .2014, titlurile executorii emise până în anul 2011, iar prin modificările aduse codului de procedură fiscală începând cu data de 01.09.2011, organele de executare silită fiscală nu mai pot face niciun act de executare pentru aceste creanțe, astfel încât ele să fie recuperate.
În acest context sumele individualizate până la data de 01.09.2011 prin emiterea actelor de executare silită fiscale, în anul 2014, ar rămâne imposibil de recuparat din lipsa mijloacelor concrete de recupare a acestor sume pe care executorii fiscali ai Serviciului de Impozite și Taxe Locale nu mai au legal cum să le execute.
Prin interdicția instituită de lege, începând cu 01.09.2011 de a considera aceste creanțe născute din raporturi juridice ca fiind creanțe fiscale, nici sumele individualizate în actele fiscale nu mai comportă regimul juridic al creanțelor fiscale.
În aceste condiții, prin soluția injustă a instanței de judecată aceste sume, individualizate în somațiile și titlurile executorii depuse la dosar (sume reprezentând creanțe până în 2011) nu vor mai fi recuperate în niciun fel.
S-a mai arătat că, pe calea executării silite civile, s-a adresat unui executor judecătoresc iar acesta solicită un titlu executoriu valabil la data încuviințării executării silite, titlu pe care instanța de judecată îl consideră ca fiind lipsit de interes.
S-a mai arătat că, instanța de fond în mod nelegal a respins acțiunea ce privește pretențiile solicitate după anul 2008.
Deși în contract se specifică în mod clar că nu operează tacita relocațiune, judecătorul fondului ignoră faptul că nu se poate dispune evacuarea chiriașului decât prin hotărâre judecătorească.
În consecință, în temeiul art. 480 alin.2 Cod procedură civilă, solicită admiterea apelului apelul așa cum a fost formulat.
Deși legal citată, intimata – pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed.
Potrivit contractului de închiriere teren construcții provizorii nr. G 4039/9.09.2005 apelanta reclamantă a cedat în favoarea intimatei pârâte . din T. reprezentată prin M. F., folosința suprafeței de 22,4 mp teren situat în T., .), în schimbul unei chirii anuale în cuantum de 84,84 lei/mp/an, convenția fiind încheiată inițial pentru perioada 1.09._05. Ulterior, prin acte adiționale succesive, termenul închirierii a fost prelungit până la data de 31.12.2008.
Relativ la prima critică a sentinței apelate, referitoare la excepția lipsei de interes având ca obiect debitul neachitat de pârât aferent perioadei de până la data de 31.12.2008, se constată că aceasta este neîntemeiată întrucât, așa cum s-a reținut deja în mod corect de către prima instanță, reclamanta deține o . titluri executorii pentru pretențiile cu titlu de chirie aferente acestei perioade, titluri ce nu au fost desființate și care pot sta la baza unei executări silite.
La data emiterii acestor titluri executorii, se reține că au fost respectate dispozițiile art. 1 din O.G. Nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală, anterior intrării în vigoare la data de 17.09.2011 a O.G. nr. 29 din 31 august 2011 conform cărora ,,Prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal. Totodată s-au aplicat și prevederile art. 110 alin.2 din același act normativ potrivit cu care „colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanța sau al unui titlu executoriu, după caz.”
Astfel, întrucât reclamanta deține deja titluri executorii pentru sumele aferente perioadei de până la data de 31.12.2008, anterioare datei de 17.09.2011 (când a fost modificat Codul de procedură fiscală), titluri ce nu au fost desființate și care pot sta la baza unei executări silite, îi lipsește folosul practic pentru obținerea unei hotărâri judecătorești, fiind de altfel inadmisibilă obținerea unor titluri executorii diferite pentru aceeași creanță.
Relativ la cea de-a doua critică privitoare la respingerea pretențiilor reclamantei aferente perioadei de după anul 2008, se reține că potrivit pct. VII lit b din contractul de închiriere nr. G 4039/9.09.2005, rezultă că „închirierea se retrage și contractul se reziliază în situația în care chiriașul nu respectă obligațiile asumate prin contract, constatarea făcându-se de organele de control autorizate. Proprietarul va putea rezilia contractul numai după notificarea intenției sale chiriașului, cu precizarea cauzelor care au determinat-o. Rezilierea va opera în plin drept, la expirarea unei perioade de 30 zile de la notificare, dacă chiriașul nu-și îndeplinește obligațiile în acest interval”.
În cauză, prin adresa nr._/29.06.2009 emisă de apelanta reclamantă, către Primăria municipiului T. a fost înștiințată această din urmă instituție despre expirarea la data de 31.12.2008 a contractului de închiriere nr. G 4039/9.09.2005 și despre faptul că acest contract nu a mai fost prelungit. Apelanta a mai precizat totodată că, pârâtul nu a efectuat nicio plată pe codul de taxă 523, dar pentru faptul că funcționează și ocupă terenul în continuare, a fost debitat și pe anul 2009, neplătind însă nicio taxă.
Mai mult, chiar și prin motivele de apel apelanta reclamantă recunoaște că în cauză nu operează tacita relocațiune, solicitând cu toate acestea plata debitului ulterior datei încetării contractului, cu motivarea că intimatul pârât nu poate fi evacuat decât pe cale judecătorească.
În această privință, instanța constată că, chiar dacă s-ar dovedi că intimatul pârât a folosit în continuare terenul fără a plăti chiria convenită cu apelanta reclamantă, aceasta nu ar mai putea solicita plata chiriei, ci eventual plata unor daune-interese care însă au un alt temei în afara sferei contractuale și care nu fac obiectul cauzei.
În ceea ce privește temeiul de drept invocat în cauză se reține că acesta este răspunderea civilă contractuală, însă conform Codului civil anterior sub imperiul căruia a fost întocmit contractul dintre părți ( art. 969 Codului Civil anterior). Dispozițiile art. 1322 cod civil nou invocate în apel nu se pot aplica în cauză așa cum a susținut apelanta dat fiind principiul neretroactivității legii civile, precum și dispozițiile art. 478 alin. 3 NCPC conform cărora „În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi”.
Față de toate aceste considerente, se constată că cele două critici din apel sunt neîntemeiate, astfel că nu se impune a se modifica sentința primei instanțe, neexistând nici un motiv de anulare al acesteia, iar în temeiul art. 480 NCPC, apelul formulat va fi respins ca neîntemeiat, păstrându-se sentința apelată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta - reclamantă U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales Cabinet Avocat T. G. din T., .. 54, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 1817 din data de 18 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă .. F. S., cu sediul în T., ., .. B, ., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, ca nefondat.
Păstrează sentința atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. D. P. L. N. B. F. V.
Red.sent.civ.jud. C.M.M..
Red/Tehnored.dec.civ.jud.P.L.D/27.02.2014
Tehnored.gref.BFV/27.02.2014/4 ex.
..apelantă/1 ex.intimată
| ← Pretenţii. Decizia nr. 58/2015. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 182/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
