Plângere contravenţională. Decizia nr. 196/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 196/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 196/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 196/2015
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Judecător: L. D. P.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul - petent I. S., cu domiciliul în T., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2636 din data de 08 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE T. - B. POLIȚIEI RUTIERE, cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională.
Încheierea de ședință din data de 25 februarie 2015 face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la această dată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 27.03.2014 sub nr._ petentul I. S. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 14.05.2014 încheiat de Inspectoratul de Poliție Județean T., solicitând anularea acestuia.
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional prin procesul-verbal contestat pentru depășirea vitezei legale de deplasare a autovehiculului pe drumurile publice, dar susține că acest fapt nu este real.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Intimata Inspectoratul de Poliție Județean T. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului-verbal ca fiind temeinic și legal. S-a arătat, în esență, că viteza de deplasare a autoturismului a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, iar materialul probator face dovada faptei săvârșită de petent, fiind depuse actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat.
Prin răspunsul la întâmpinare petentul a susținut că în zona unde a fost înregistrată viteza de deplasare exista o limitare de 70 km/h și nu de 50 km/h cum susține intimata, iar afară ploua și din acest motiv nu se putea deplasa cu viteza indicată de aparatul radar.
Soluționând cauza, Judecătoria T. prin sentința civilă nr.2636 din data de 08 octombrie 2014 a respins plângerea contravențională, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 14.05.2014 încheiat de Inspectoratul de Poliție Județean T., petentul I. S. fost sancționat conform art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, cu 9 puncte-amendă în cuantum de 765 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 90 de zile, întrucât a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe DJ 222 C, iar în zona km 5 + 300 m a fost înregistrat cu aparatul radar circulând cu viteza de 103 km/h.
Analizând condițiile de formă privind întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției, s-a constatat că acesta întrunește cerințele de legalitate prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
Referitor la temeinicia procesului-verbal, instanța a constatat că prin probatoriul administrat în cauză intimata a făcut dovada săvârșirii contravenției de către petent.
Astfel, instanța are în vedere dispozițiile art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, potrivit cărora „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”.
S-a constatat că depășirea vitezei legale de deplasare a autoturismului condus de petent a fost înregistrată de organele de poliție cu ajutorul aparatului radar „Python II” montat pe autovehiculul poliției rutiere cu numărul de înmatriculare_, aspect consemnat în cuprinsul procesului-verbal. Intimata a depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr._ din 26.08.2013 pentru aparatul radar montat pe autovehiculul menționat, care atestă funcționarea în parametrii tehnici, iar măsurarea vitezei de deplasare a autoturismului a fost efectuată de către un lucrător calificat, conform atestatului de operator radar al agentului de poliție aflat la dosar.
Totodată, au fost înaintate și fotografii care redau momentele deplasării autoturismului condus de petent cu o viteză peste limita legală, fiind indicate data și ora măsurătorii, precum și valoarea vitezei măsurate de 103 km/h, fiind depusă și înregistrarea video prin care se face dovada vitezei de deplasare a autoturismului.
In drept, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.
Conform art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile „depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Din probele administrate în cauză a rezultat că petentul a condus autovehiculul cu o viteză de 103 km/h pe o porțiune de drum național unde există limitare la 50 km/h potrivit art. 49 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, iar în aceste condiții agentul constatator a aplicat în mod corect prevederile legale care sancționează abaterea săvârșită de cel în cauză.
Sunt nefondate apărările petentului în sensul că în zona unde a fost înregistrată viteza de deplasare a autoturismului ar fi o limitare de 70 km/h, întrucât din procesul-verbal și din raportul agentului constatator rezultă că pe respectiva porțiune de drum există limitare de viteză de 50 km/h, iar din înregistrarea video aflată la dosar se remarcă faptul că locul este în dreptul societății comerciale „Carniprod” de pe DJ 222 C. Fotografia depusă de petent la dosar în care se observă un indicator de limitare la 70 km/h nu are relevanță, neexistând nicio dovadă din care să rezulte că viteza de deplasare a autoturismului său a fost înregistrată în locul respectiv.
Referitor la afirmațiile petentului cu privire la condițiile meteo, în sensul că ploua și din acest motiv nu se putea deplasa cu viteza indicată de aparatul radar, din înregistrarea video s-a constatat că afirmațiile sale sunt neadevărate.
De asemenea, susținerile petentului de la termenul de judecată din data de 1.10.2014 cu privire la faptul că marja de eroare a aparatului radar este de 5% sunt nereale, întrucât, potrivit pct. 3.1.1. lit. b din Norma de metrologie legală NML 021-05 aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005, pentru măsurarea vitezei în condiții normale de trafic pentru cinemometrele care funcționează în regim staționar, eroarea maximă tolerată este de +/– 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h și +/– 3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.
În soluționarea cauzei instanța a avut în vedere și faptul că, deși O.G. nr. 2/2001 nu prevede nicio dispoziție cu privire la forța probantă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, există o prezumție de legalitate și de temeinicie a actului având în vedere faptul că este vorba despre un act administrativ. În aceste condiții se prezumă că situația de fapt menționată în procesul verbal este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin proba contrară, prin raportare și la dispozițiile art. 249 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.
În cauza dedusă judecății petentul nu a putut face dovada contrară celor reținute în procesul-verbal încheiat de intimată, sens in care, ținând cont de materialul probator administrat, instanța a reținut că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționat.
Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 potrivit cărora „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Prin aplicarea unui număr de 9 puncte amendă, în condițiile în care limitele prevăzute de art. 98 alin. 4 lit. d din OUG nr. 195/2002 pentru sancțiunile contravenționale din clasa a IV-a sunt de la 9 la 20 de puncte, agentul constatator a realizat o corectă individualizare a sancțiunii. Fapta petentului de a conduce autovehiculul pe drumurile publice depășind viteza legală cu peste 50 km/h prezintă un grad ridicat de pericol social prin consecințele pe care le poate avea o astfel de încălcare a regulilor de circulație pentru siguranța traficului rutier, ce impune sancționarea în mod corespunzător.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel petentul I. S., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelantul că, in data de 14.05. 2014, în jurul orei 9.31 a condus mașina personală pe DJ 222 km 5+300 m, fiind înregistrat de aparatul radar cu o viteza de 103 km /h.
Astfel, în procesul verbal se precizează că ar fi depășit viteza legală cu 53Km/h, ceea ce nu este adevarat deoarece așa cum se poate observa și din planșa foto anexată, limita de viteză în zona respectivă este de 70 km/h, în condițiile în care se deplasa pe un drum județean în afara localității.
Mai mult, asa cum a precizat și a fost consemnat și de agentul constatator în procesul verbal, afara ploua și dat fiind condițiile meteo nefavorabile nu avea cum să se deplaseze cu o astfel de viteză.
A mai arătat apelantul că, instanța de fond a pronunțat hotărârea fără a avea în vedere toate probatoriile administrate, menționând ca din înregistrarea video nu se observă fenomenele meteo de ploaie.
Apelantul a învederat că din cuprinsul adresei nr. 1008/23.09.2014 emisă de Centrul Meteorologic Regional Dobrogea reiese că la data de 4.05.2014, orele 8-10 în zona T.-M. au avut loc numeroase fenomene asociate cu precipitați sub formă de ploai și cum carosabilul era ud, era imposibil să se deplaseze cu viteza de 103 km/h.
A mai susținut apelantul că prima instanță nu a avut în vedere marja de eroare de +/- 4% pe care o poate avea un cinemometru care funcționează în regim de deplasare și nici faptul că afară ploua iar carosabilul era ud.
S-a mai susținut și că agentul constatator (operatorul radar) dl. C. M., nu este si cel ce a aplicat sancțiunea, adica dl. S. C., motiv pentru care invocă dispozițiile art. 15 alin.3, art. 17, 19 și 21 din OG nr. 2/2001 actualizata 2014, privind regimul juridic al contravențiilor.
S-a mai arătat că, în jurisprudența CEDO recenta, referitoare la procedura contestării procesului-verbal de contravenție potrivit OG nr. 2/2001, s-a reținut în privința interpretării art. 6 par. 1 din Convenție ca prezumția de nevinovăție
constituie o componenta esențiala a dreptului la un proces echitabil.
De asemenea, prezumția de nevinovăție presupune dreptul oricărei persoane acuzate, de a fi considerată nevinovată până când vinovația sa va fi legal stabilită. Obligația respectării nevinovăției este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autoritatilor statului. Adică beneficiind de prezumția de nevinovăție si de principiul "in dubio pro reo" - orice dubiu se interpretează in favoarea acuzatului.
Rasturnarea prezumției de nevinovăție se va face numai în urma unei analize profunde a temeiniciei acuzației, atat în ceea ce privește problemele de fapt, dar și cele de drept. Această analiza temeinică trebuie să se fundamenteze pe dovezile legal administrate, temeinice, convingătoare, de natură a înlătura orice urmă de îndoială.
În concluzie, solicită admiterea apelului, casarea sentintei atacate, judecarea pe fond cu consecința admiterii plângerii, anularea procesului - verbal de contravenție și exonerarea de plata amenzii sau înlocuirea acesteia cu avertisment.
În drept, s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și dispozițiile art. 466 – 482 Noul Cod de Procedură Civilă.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed:
În ceea ce privește prima critică din apel, respectiv faptul că probatoriile administrate nu au fost analizate corect de prima instanță, aceasta nu poate fi reținută în condițiile în care nici planșa foto depusă de apelantul petent în susținerea plângerii și nici adresa nr.1008/23.09.2014 emisă de Centrul meteorologic Regional Dobrogea nu fac dovada susținerilor sale, respectiv a unei alte viteze de deplasare pe DJ 222C la Km 5+300m, în ziua de 14.05.2014, la ora 9,38.
Astfel, planșa foto depusă la dosar nu este datată și nu se poate corobora cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză, iar adresa emisă de Centrul Meteorologic Dobrogea indică doar intervalul orar în care s-au semnalat sisteme noroase cu precipitații sub formă de ploaie, fără a dovedi în acest mod că exact în momentul înregistrării petentului de aparatul radar carosabilul era umed și ploua. Mai mult, agentul constatator a precizat în cuprinsul raportului întocmit cu prilejul constatării faptei (fila nr. 15 dosar de fond) că „ afară nu ploua, așa după cum se poate observa și din filmare”.
Atât planșele foto depuse de organul constatator la dosar, cât și înregistrarea video, deși nu pot detecta ploaia, indică totuși realitatea unui carosabil uscat în momentul înregistrării vitezei de deplasare.
Referitor la critica privind eroarea de măsurare a cinemometrului și solicitarea de a se ține seama de marja de eroare de 4% a aparatului radar pentru vitezele mai mari de 100 km/h, cum este cazul său, instanța reține că potrivit pct. 1.1. alin. 1 din Norma de Metrologie Legală 021-05, aceasta stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere.
În cuprinsul aceleiași Norme se prevede la pct. 1.2 că pentru a putea fi introduse pe piață, puse în funcție și utilizate în măsurătorile de interes public, cinemometrele radar trebuie să îndeplinească cerințele metrologice și tehnice prevăzute de această normă.
Una din cerințele metrologice este ca eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei în condiții normale de trafic pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, să fie de +/ - 3 % din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de100 km/h atunci când măsurarea se face în regim staționar.
Dacă în urma testărilor cinemometrul îndeplinește această cerință metrologică se consideră că este apt să efectueze înregistrarea corectă a vitezei. Aceaste toleranțe se au în vedere doar la testarea cinemometrului în vederea obținerii buletinului de verificare metrologică, neavând relevanță ulterior în ceea ce privește exactitatea vitezei măsurate.
Conform art. 109 alin 1 din OUG 195/2002 „ constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră.”, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol „ constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.”
Din interpretarea acestor două texte legale rezultă că atunci când constatarea contravențiilor se face cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate și omologate, cum este și cazul în speță, nu este necesar ca aplicarea sancțiunii( și întocmirea procesului-verbal) să se realizeze de către același agent care a operat cu aceste mijloace, aceasta putând fi realizată și de polițistul rutier.
Astfel, nefiind încălcate dispozițiile art. 21 alin.1 și 2 din OG nr.2/2001, critica invocată de apelantul petent în această privință este, de asemenea neîntemeiată.
În ceea ce privește prezumția de nevinovăție invocată de apelant, prin prisma dispozițiilor art. 6 din CEDO, este de precizat faptul că, în materie contravențională, aceasta este limitată în condițiile în care există un act de autoritate-procesul-verbal de contravenție-emis în condiții de legalitate de către un funcționar însărcinat de stat să verifice respectarea legii și normele de conduită într-un anumit domeniu, ceea ce conferă actului de autoritate emis o anumită valoare probatorie, chiar o prezumție de adevăr. În această situație, rămâne în sarcina celui ce contestă situația de fapt prezentată să facă dovada contrară, să răstoarne această prezumție, lucru care în cauză nu s-a întâmplat.
Probatoriile administrate nu au conturat o altă situație de fapt, favorabilă apelantului petent sau care să creeze cel puțin un dubiu cu privire la săvârșirea faptei, astfel că principiul „in dubio pro reo” enunțat nu își poate găsi aplicarea în prezenta cauză.
Analiza pericolului social în materie contravențională este o chestiune care ține de aspectele specifice acestei proceduri și care implică luarea în considerare a unor dispoziții legale speciale în această materie.
Astfel, în raport de prevederile art.5 și 21 alin.3 din OG nr.2/2001, sancțiunea care trebuie aplicată unui contravenient trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, adică să se țină cont de împrejurările de săvârșire, modul și mijloacele folosite, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
În cauză, în raport de toate aceste elemente,se apreciază că atingerea adusă relațiilor sociale care reglementează siguranța traficului rutier este foarte importantă, o astfel de faptă punând în pericol chiar viața și sănătatea conducătorilor de autovehicule, a tuturor participanților la trafic, astfel că solicitarea apelantului petent de reapreciere a pericolului social al faptei urmează a fi înlăturată.
Față de toate aceste considerente și cum instanța de fond a analizat corect toate probatoriile și apărările petentului, instanța de control judiciar va respinge criticile de nelegalitate și netemeinicie ale sentinței pronunțate și, în temeiul art. 480 alin.1 NCPC, apelul formulat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelantul - petent I. S., cu domiciliul în T., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2636 din data de 08 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE T. - B. POLIȚIEI RUTIERE, cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Păstrează sentința apelată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2015
Președinte, Judecător, Grefier,
L. N. L. D. P. B. F. V.
Red.sent.civ.jud. G. N.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. PLD/6.04.2015
Tehnored.gref.B.F.V./6.04.2015.4 ex.
.. apelant/1 ex. intimat
| ← Fond funciar. Decizia nr. 193/2015. Tribunalul TULCEA | Partaj judiciar. Decizia nr. 246/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
