Fond funciar. Decizia nr. 193/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 193/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 193/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.193
Ședința publică de la 11 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelantul-reclamant
C. S., cu domiciliul în .. Tulcea, împotriva sentinței civile nr.753 din 14 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „fond funciar”, în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ pentru S. D. P. PRIVATĂ asupra TERENURILOR TULCEA, C. L. pentru S. D. de P. PRIVATĂ asupra TERENURILOR C. V., C. D., decedată – moștenitori fiind C. I., cu domiciliul în oraș Năvodari, . Sud, ., C. V., domiciliată în . Tulcea, C. F., cu domiciliul în . Tulcea, C. A., cu domiciliul în . Tulcea, C. L., cu domiciliul în Eforie Sud, ., ., județul C., V. A. – decedată, moștenitor fiind Z. L., cu ultimul domiciliu cunoscut în . S.,citat și prin publicitate, P. G. – decedată, moștenitori fiind P. T., cu ultimul domiciliu cunoscut în . Tulcea, citat și prin publicitate, C. F., cu domiciliul în Tulcea, ., ., . și C. M., cu domiciliul în . Tulcea.
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 25 februarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 04 martie 2015 și, ulterior la data de 11 martie 2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 23.04.2013, sub nr._, reclamantul C. Ș. a chemat în judecată pe pârâții C. D., C. Județeană pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor Tulcea și C. L. pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor C. V., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea titlului de proprietate nr._/23.07.2007, în sensul radierii din acest titlu a primei pârâte.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a arătat că împreună cu ceilalți moștenitori ai defuncților Lesnic O. și Lesnic T., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha teren situat în . Tulcea. Dintr-o eroare, în titlul de proprietate emis a fost trecută și pârâta C. D., care nu a formulat cerere de reconstituire și chiar a declarat că renunță la orice drept, inclusiv asupra terenului ce-i revine după defuncții Lesnic O. și Lesnic T.. În cererea formulată către comisia locală aceasta a arătat expres că dorește reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1 ha teren, dar de pe urma soțului și a socrului său C. M.. A mai arătat reclamantul că s-a adresat și comisiei locale, însă i s-a comunicat că, prin . a terenului, titlul de proprietate nu mai poate fi modificat decât de către instanță.
În drept, au fost invocate prevederile art. 58 și art. 59 din Legea nr. 18/1991 cu completările și modificările ulterioare.
Pârâta C. L. pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor C. V. a formulat în termen procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică. A arătat pârâta că titlul de proprietate atacat este emis cu respectarea dispozițiilor legale întrucât prin hotărârea nr. 1202/14.08.1991, cei patru moștenitori ai numiților Lesnic O. și Lesnic T. au fost validați în anexa 3, poziția 177, cu suprafața de 4 ha, această hotărâre stând la baza emiterii titlului de proprietate atacat. A apreciat pârâta că acțiunea reclamantului ar trebui privită prin prisma dreptului la moștenire, iar prin formularea cererii de reconstituire pârâta C. D. este considerată că a acceptat cota ce i se cuvine de la autorii săi. Titlul de proprietate se emite în materia fondului funciar pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun (fila 71-72).
La data de 06.11.2013, prin serviciul registratură al instanței, reclamantul a depus la dosar precizări sub aspectul cadrului procesual pasiv, arătând că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâții C. Județeană pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor Tulcea, C. L. pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor C. V., moștenitorii defunctei C. D. – C. I., C. V., C. F., C. A. și C. L., moștenitorii defunctei C. P. – C. M., moștenitorii defunctei V. A. – Z. L., moștenitorii defunctei P. G. – P. T. și C. F. (fila 124-125).
Pârâtul C. L. a depus la dosar note scrise prin care a arătat că prin cererea nr. 93/20.03.1991 autoarea sa, C. D., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren în calitate de persoană îndreptățită, fiind moștenitoarea autorilor săi Lesnic O. și Lesnic T.. C. Județeană a validat propunerea comisiei locale și a emis titlul de proprietate nr._/23.07.2007 pentru o suprafață de 4 ha teren, pe teritoriul comunei C. V., pe numele tuturor moștenitorilor. Autoarea sa nu a făcut niciodată vreo declarație de renunțare la dreptul cuvenit, dovadă în acest sens fiind chiar cererea adresată comisiei locale de fond funciar (fila 203).
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 753 din 14 martie 2014 a respins acțiunea formulată de către reclamantul C. Ș., ca nefondată.
De asemenea, în baza art. 48 din O.U.G. nr. 80/2013, a obligat reclamantul la plata sumei de 200 lei, cu titlu remunerație curator, către avocat C. L. F. și a respins cererea pârâtei C. L. pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor C. V. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
P. a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin cererile înregistrate sub nr. 793/20.03.1991, nr. 384/06.03.1991, nr. 799/20.03.1991 și nr. 70/12.03.1991 (fila 49-50, 53, 55) la C. L. pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor C. V., defunctele C. D., V. A., C. P. și P. G. au solicitat în calitate de moștenitoare ale autorilor lor Lesnic O. și Lesnic T., în baza Legii nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren arabil în suprafață de 4,75 ha.
Prin hotărârea nr. 1202/14.08.1991, C. Județeană pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor Tulcea a validat propunerea comisiei locale, petentele fiind incluse în anexa 3 cu o suprafață de teren de 4 ha, la poziția 177 (fila 41-44).
În aceste condiții, s-a emis titlul de proprietate nr._/23.07.2007 pe numele C. D., V. A., C. P. și P. G. (fila 3).
Raportat la actele de stare civilă existente la dosarul cauzei și susținerile părților, s-a reținut că de pe urma defuncților Lesnic O. și Lesnic T. au rămas ca moștenitoare cele patru fiice C. D., V. A., C. P. și P. G., în prezent decedate.
De asemenea, s-a mai arătat că, potrivit art. 8 și 13 din Legea nr. 18/1991 republicată, beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate sunt membrii cooperatori care au adus pământ în cooperative sau, în condițiile legii, moștenitorii acestora. Sfera moștenitorilor cuprinde moștenitorii legali, respectiv cei îndreptățiți în puterea legii prin rudenie sau căsătorie sau moștenitorii testamentari (universali, cu titlu universal sau în anumite condiții cu titlu particular).
Descendenții constituie clasa întâi de moștenitori legali, cu vocație generală la succesiunea părinților și în lipsa unor liberalități (fiind și rezervatari) au cote egale din moștenire.
Conform art. 13 din Legea nr. 18/1991, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii. Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
Practica judiciară a fost constantă în a interpreta dispozițiile mai sus menționate în sensul că rațiunea emiterii titlului pe numele tuturor moștenitorilor nu este aceea de a-i cuprinde în titlu pe toți succesorii, indiferent dacă au cerut sau nu reconstituirea dreptului de proprietate, ci numai de a dispune prin aceeași procedură de reconstituire și de individualizare a loturilor cuvenite tuturor moștenitorilor (suprafața de teren determinată), urmând ca ieșirea din indiviziune să se facă potrivit dreptului comun.
S-a constatat că pârâta C. D. (din părinți Lesnic O. și T.) a formulat cerere de reconstituire în temeiul Legii nr. 18/1991, această cerere fiind admisă de comisia comunală, care a înscris-o în anexa 3, ulterior înaintată comisiei județene pentru validare.
A mai arătat prima instanță că, legile adoptate în materia fondului funciar (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 247/2005), au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății asupra terenurilor agricole și forestiere, finalizată cu emiterea titlului de proprietate. Fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei și să formuleze, după caz contestații, în condițiile precis determinate de lege.
Etapele premergătoare emiterii titlului au ca obiect stabilirea întinderii dreptului de proprietate și a amplasamentului terenului atribuit. Orice nemulțumire a solicitanților legată de reconstituire sau punere în posesie trebuie adusă la cunoștința comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar care rezolvă acest gen de contestații, anterior emiterii titlului de proprietate.
După eliberarea titlului acceptarea oricăror critici ar presupune o eludare și o nesocotire a dispozițiilor legale ce reglementează expres procedurile cu caracter prealabil în reconstituirea proprietății, căci așa cum anterior s-a arătat, acesta se emite de comisiile județene pe baza actelor premergătoare întocmite de comisiile locale de fond funciar.
Titlul de proprietate trebuie să corespundă întocmai actelor provizorii de proprietate. Ori de câte ori există o neconcordanță între titlul definitiv și actele premergătoare eliberării lui, se poate cere modificarea sau anularea, fiind cert că dispozițiile imperative ale legii au fost încălcate. În condițiile în care titlul de proprietate respectă întocmai mențiunile din actele premergătoare, nu există motiv pentru anulare sau modificare.
La circa 6 ani de la data emiterii titlului de proprietate și aproximativ 22 ani de la emiterea hotărârii nr. 1202/14.08.1991 a Comisiei Județeane pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor Tulcea, reclamantul în calitate de moștenitor al titularei defuncte C. P. critică includerea mătușii sale în titlul de proprietate nr._/23.07.2007.
Ori, atât timp cât actele provizorii emise de comisia locală nu au fost contestate de reclamant sau autorul său, după procedura Legii nr. 18/1991, titlul de proprietate este valabil.
Totodată, s-a mai reținut că, de menționat este și faptul că reclamantul a mai formulat o cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 245/2005 împreună cu C. P., acesta din urmă în calitate de moștenitor al defunctei C. D. pentru o diferență de 1,5 ha teren situat în extravilanul comunei C. V., județul Tulcea (fila 82, 85), ceea ce contrazice susținerile reclamantului privind faptul că pârâta din prezenta cauză nu ar fi acceptat terenul ce-i revine după defuncții Lesnic O. și Lesnic T..
Concluzionând, prima instanță a reținut că, titlul de proprietate contestat a fost eliberat cu respectarea dispozițiilor legale, terenul provenind de la autorii comuni ai părților care pot să-și valorifice toate drepturile asupra terenului în litigiu, drepturi decurgând din calitatea lor de moștenitori ai autorilor comuni pe calea unei acțiuni de partaj succesoral și nu prin modificarea titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991.
Cu privire la cheltuielile de judecată s-a reținut că pârâta C. L. pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor C. V. a solicitat obligarea reclamantului la plata onorariului de avocat. La termenul de judecată din data de 27.02.2014 pârâta a depus la dosar doar factura nr._/17.09.2013 emisă pentru suma de 1.300 lei reprezentând onorariu de avocat.
Potrivit art. 451 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată reprezintă o sumă de bani în care se regăsesc toate cheltuielile pe care partea care a câștigat procesul le-a efectuat în cadrul litigiului soluționat prin hotărâre judecătorească.
Conform art. 452 Noul Cod procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Așadar, partea care a câștigat procesul are obligația de a proba cererea de acordare a cheltuielilor de judecată iar regula este că dovada cheltuielilor de judecată se face cu acte, documente, înscrisuri justificative.
În mod curent, înscrisul constatator al plății este chitanța semnată de creditor și remisă debitorului, adică, în speță, chitanța semnată de avocat și înmânată clientului său, nefiind suficientă factura fiscală.
În aceste condiții, luând în calcul înscrisurile de la dosar depuse pentru a proba efectuarea cheltuielilor de către partea care a câștigat procesul, s-a respins cererea pârâtei C. L. pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor C. V. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a formulat apel reclamantul C. Ș., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A arătat apelantul că, în fapt, prin cererea adresată instanței a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea Comisiei Județene pentru S. D. de P. la modificarea Titlului de proprietate nr._ din 23 iulie 2007 emis de C. Județeană Tulcea, în sensul radierii din acest titlu a numitei C. D..
În acest sens a precizat că, împreună cu ceilalți moștenitori ai defuncților Lesnic O. și Lesnic T., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha, teren situat în .. Tulcea
Dintr-o eroare, în același titlu de proprietate a fost trecută și C. D., care nu a depus cerere de reconstituire asupra acestui teren în calitate de moștenitoare și care, chiar a precizat prin declarație scrisă că renunță la orice drept, inclusiv la terenul ce se reconstituie după defuncții Lesnic O. și Lesnic T..
Judecătoria Tulcea a respins cererea formulată cu o motivare care nu are nimic comun cu susținerile formulate, prin care s-a arătat că potrivit Legii nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate se face numai la cererea persoanei îndreptățite, ceea ce nu s-a probat în cazul de față.
Calitatea de succesor (în speță fiică) nu constituie decât o vocație de a cere reconstituirea și nu conferă prin ea însăși nici un drept în lipsa unei manifestări exprese, constând într-o cerere scrisă, practica judiciară fiind constantă în acest sens.
Este adevărat că există o cerere pe numele C. D., care se pare că nu se vrea a fi citită, astfel se putea observa că în această cerere există o precizare și o manifestare de voință, arătându-se că se solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren, teren de pe urma soțului și a socrului său C. M..
Mai mult decât atât, prin înscrisul denumit DECLARAȚIE se arată ”Acest teren îl moștenesc de la tatăl meu Lesnic O., iar eu nu l-am revendicat faptic”. Dacă mai era nevoie încă o dată C. D. confirmă că nu s-a manifestat nici o dată în sensul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul aparținând părinților săi Lesnic O. și Lesnic T..
În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 ți următoarele Cod procedură civilă.
C. Județeană pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor Tulcea și C. L. pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor C. V. au depus la dosar în termen procedural întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Intimații P. T. și Z. L. nu au depus întâmpinare la dosar și au participat prin curatori speciali la dezbateri în fața instanței.
De asemenea, nici intimații C. I., C. V., C. F., C. A., C. L., C. F. și C. M., nu au formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5din N.C.P.C., sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed.
De pe urma defuncților Lesnic O. și Lenic T. au rămas ca moștenitoare cele patru fiice și anume C. D., V. A., C. P. și P. G..
Potrivit cererilor înregistrate sub nr. 793/20.03.1991, nr. 384/06.03.1991, nr. 799/20.03.1991 și nr. 70/12.03.1991 la C. L. pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor C. V., cele patru moștenitoare au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri arabile.
Prin hotărârea nr. 1202/14.08.1991, C. Județeană pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor Tulcea a validat propunerea comisiei locale, petentele fiind incluse în anexa 3 cu o suprafață de teren de 4 ha, la poziția 177.
Așa fiind, a fost emis titlul de proprietate nr._/23.07.2007 pe numele C. D., V. A., C. P. și P. G..
Potrivit art. 8 și 13 din Legea nr. 18/1991, beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate sunt membrii cooperatori care au adus pământ în cooperative sau, în condițiile legii, moștenitorii acestora. Sfera moștenitorilor cuprinde moștenitorii legali, respectiv cei îndreptățiți în puterea legii prin rudenie sau căsătorie sau moștenitorii testamentari (universali, cu titlu universal sau în anumite condiții cu titlu particular).
Descendenții constituie clasa întâi de moștenitori legali, cu vocație generală la succesiunea părinților și în lipsa unor liberalități (fiind și rezervatari) au cote egale din moștenire.
Conform art. 13 din Legea nr. 18/1991, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii. Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
Susținerile apelantului potrivit cărora mătușa sa, defuncta C. D. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nu pot fi primite de maniera în care au fost făcute.
În mod judicios, prima instanță a reținut că practica judiciară a fost constantă în a interpreta dispozițiile mai sus menționate în sensul că rațiunea emiterii titlului pe numele tuturor moștenitorilor nu este aceea de a-i cuprinde în titlu pe toți succesorii, indiferent dacă au cerut sau nu reconstituirea dreptului de proprietate, ci numai de a dispune prin aceeași procedură de reconstituire și de individualizare a loturilor cuvenite tuturor moștenitorilor (suprafața de teren determinată), urmând ca ieșirea din indiviziune să se facă potrivit dreptului comun.
Chiar dacă ar putea fi acceptată ideea că defuncta C. D. a formulat cerere de reconstituire cu privire la terenul ce inițial a aparținut socrului său C. M., se cuvine a fi observată cererea de reconstituire formulată de sora sa V. A. (fila 10 dosar fond), cerere adresată comisiei locale la data de 06.03.1991.
În cuprinsul acestei cereri, numita V. A. solicită ca terenul rămas de la părinții Lesnic O. și T., să fie împărțit „frățește”, „în funcție de numărul de frați” . Or defuncta C. D. era tocmai sora numitei V. A..
Mai mult, chiar apelantul a mai formulat o cerere privind reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005 împreună cu C. P., acesta din urmă în calitate de moștenitor al defunctei C. D., pentru o diferență de 1,5 ha teren situat în extravilanul comunei C. V., Județul Tulcea, ceea ce contrazice susținerile sale potrivit cărora C. D. nu ar fi acceptat terenul care-i revine după defuncții săi părinți Lesnic O. și Lesnic T..
La fel de judicios, prima instanță a concluzionat că titlul de proprietate a fost eliberat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare neexistând motive pentru anularea sau modificarea sa.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul ca nefondat și a păstra hotărârea atacată ca legală și temeinică.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 453 din N.C.P.C. va obligă apelantul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. V..
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de către apelantul-reclamant
C. S., cu domiciliul în . Tulcea, împotriva sentinței civile nr.753 din 14 martie 2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „fond funciar”, în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ P. S. D. P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR TULCEA, C. L. P. S. D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR C. V., C. D., decedată – moștenitori fiind C. I., cu domiciliul în orașul Năvodari, . Sud, ., județul C., C. V., domiciliată în . Tulcea, C. F., cu domiciliul în . Tulcea, C. A., cu domiciliul în . Tulcea, C. L., cu domiciliul în Eforie Sud, ., ., județul C., V. A. – decedată, moștenitor fiind Z. L., cu domiciliul în . S., P. G. – decedată, moștenitori fiind P. T., cu ultimul domiciliu cunoscut în . Tulcea, C. F., cu domiciliul în Tulcea, ., ., . și C. M., cu domiciliul în . Tulcea.
Păstrează hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Obligă apelantul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. V..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2015.
Președinte, Judecător,
R. A. V. Ș. R.
Grefier,
D. B.
Redactat sent. civ.jud. E.I.Ș.L.
Redactat/decizia civ.jud.R.A.V/17.03.2015
Tehnored. gref. DB/gref. G.R./19.03.2015/14 ex.
.. apelant/11 ex. intimați.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 182/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 196/2015. Tribunalul... → |
|---|
