Plângere contravenţională. Decizia nr. 56/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 56/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 56/2015
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelantul - petent I. Ș., cu domiciliul în T., ., .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 370 din data de 10 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. - S., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, apelul este declarat în termen, motivat, netimbrat, iar intimatul a depus întâmpinare în termen procedural, ce s-a comunicat apelantului, după care;
Instanța, din oficiu, invocă excepția de netimbrare a cererii de apel și lasă cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea contravențională adresată Judecătoriei Babadag la data de 23.06.2014 și înregistrată sub nr._, petentul I. Ș. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/13.06.2014 întocmit de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T.–SERVICIUL RUTIER, ca nelegal.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii petentului ca nefondată și menținerea procesului-verbal contestat ca temeinic și legal, susținând că procesul – verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, iar fapta a fost înregistrată cu aparatul radar PYTHON 2, montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare_, din dotarea Serviciului Rutier, conform art.109 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Soluționând cauza, Judecătoria Babadag prin sentința civilă nr.370 din data de 10 septembrie 2014, a respins plângerea contravențională formulată de petentul I. Ș., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. – SERVICIUL RUTIER, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._/13.06.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională, aplicându-i-se 9 puncte amendă în cuantum de 765 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.121 alin.1 din H.G. nr.1391/2006, reținându-se că, în data de 13.06.2014, în jurul orei 12:30, pe DN 22 A, la km.54+800, petentul a condus autoturismul marca Audi, cu numărul de înmatriculare_, fiind înregistrat de aparatul radar PYTHON 2, montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare_, din dotarea Serviciului Rutier, circulând cu viteza de 149 km/h.
Verificându-se procesul verbal de contravenție, s-a constatat că petentul a semnat procesul verbal de contravenție, iar la rubrica „alte mențiuni” din actul sancționator s-a consemnat că „Nu are de făcut obiectiuni”.
Examinându-se procesul verbal de contravenție s-a constatat că sub aspectul nulității invocate pentru nerespectarea dispozițiilor art.16 alin.1 și alin.7 din O.G. nr.2/2001, nu poate opera sancțiunea nulității pentru pretinsa încălcare a dispozițiilor sus menționate.
Potrivit art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Aliniat 7 al aceluiași articol prevede că în momentul încheierii procesului verbal de contravenție agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare.
Este neîndoielnic faptul că încălcarea dispozițiilor imperative, cuprinse in art.16 din OG nr.2/2001, afectează legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, act administrativ unilateral, de autoritate, dar nulitatea absolută, care nu poate fi acoperită și poate fi constatată, din oficiu, de instanța de judecată, intervine numai pentru omisiunile prevăzute expres și limitativ de art.17 din OG nr.2/2001.
Conform art.17 din același act normativ, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Verificând procesul verbal de contravenție, prin prisma criticilor aduse de către petentă, s-a apreciat că acestea nu pot fi reținute, fiind nefondate, întocmirea procesului verbal de contravenție făcându-se cu respectarea cerințelor prevăzute de art.16 alin.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Este de subliniat că s-a consemnat în procesul verbal de contravenție data, ora și locul săvârșirii contravenției, respectiv pe data de 13.06.2014, ora 12,30, pe DN 22 A, la km.54+800, fapta fiind constatată cu aparatul radar marca PYTHON 2, montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare_, din dotarea Serviciului Rutier, agentul constatator descriind fapta petentului.
Pentru considerentele sus reținute s-a apreciat criticile petentului sub aspectul nulității procesului verbal pentru nedescrierea faptei ca fiind nefondate, procesul-verbal de contravenție cuprinzând toate elementele obligatorii prevăzute de lege.
Instanța nu a putut reține susținerea petentului potrivit căreia nu i s-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, câtă vreme și-a însușit conținutul procesului verbal prin semnarea procesului verbal.
Prin urmare, instanța a apreciat că nu i-a fost încălcat dreptul la apărare al petentului și nici nu a fost privat de dreptul de a se adresa justiției, acesta formulând plângere contravențională în termenul prevăzut de lege, instanța analizând toată documentația care a stat la baza întocmirii procesului-verbal și a stabilirii situației de fapt, inclusiv înscrisurile referitoare la modelul și datele de identificare a aparatului radar folosit.
Totodată, în buletinul de verificare metrologică este menționat mijlocul de măsurare-denumire, tipul cinemometrului de control rutier cu care s-a efectuat măsurarea, denumirea, caracteristicile, . fabricație, marca și numărul autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta este montat la momentul efectuării verificării metrologice.
Referitor la motivul invocat de către petent că agentul rutier care a încheiat procesul – verbal nu este și cel care a constatat fapta, instanța a apreciat că această apărare nu este întemeiată.
Conform art.15 alin.1 din OG 2/2001, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.
Astfel, nici un articol din această ordonanță nu interzice posibilitatea ca procesul verbal să fie încheiat de un alt agent decât cel care a constatat săvârșirea contravenției, singurele limitări pe care le face acest act normativ sunt ca procesul verbal, să fie încheiat de o persoană care are calitatea de agent constatator, aspect care în cauza nu este contestat, și să treacă calitatea și instituția din care face parte potrivit art.16 din același act normativ.
De asemenea, art.109 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 prevede că constatarea contravenției și aplicarea sancțiunilor se face direct de către polițistul rutier, iar conform alin.2 al aceluiași articol „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției”, și potrivit alin.3 al aceluiași articol „în cazurile prevăzute la alin.2, procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori”.
În speță, aceste dispoziții au fost respectate, respectiv constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, de către un agent atestat în acest sens, conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, consemnându-se acest lucru în procesul verbal, iar actul sancționator putea fi întocmit de către un alt agent, ambii având însă calitatea de polițist rutier, cerută de art.109 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.
De asemenea, operatorul radar este nevoit să stea în autoturism pentru a supraveghea și nota autoturismele ce încalcă regimul de viteza, ora, poziția din filmul foto folosit, buna funcționare a aparatului radar, specificul activității de control a vitezei în trafic impunând lucrul în echipă.
Prin urmare, agentul constatator, conform legii este persoana care încheie procesul verbal, nu operatorul care transmite viteza sau nu alt membru al echipajului, iar procesul-verbal de contravenție este semnat de același agent constatator care l-a încheiat și este menționată calitatea acestuia.
Instanța nu a putut primi nici susținerea petentului cum că nu i s-a prezentat, la solicitarea sa, înregistrarea video și buletinul de verificare metrologică, susținere care nu va fi reținută întrucât nu există nicio dispoziție legală care să impună această obligație agentului constatator, înscrisurile sus menționate fiind înaintate instanței care le-a examinat și verificat în cadrul prezentei acțiuni.
În ceea ce privește aspectul invocat de petent, constând în lipsa unui ordin de serviciu pentru operatorul radar, acesta nu este relevant, întrucât nu există nicio dispoziție legală care condiționează posibilitatea constatării și sancționării contravențiilor de către agenții de poliție rutieră de existența acestui grafic.
Dimpotrivă, potrivit art.2 din O.U.G. nr.195/2002, îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către poliția rutieră din cadrul I.G.P.R., care are obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora.
Mai mult, potrivit art.179 din H.G. nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, poliția rutieră poate acționa, pentru prevenirea și constatarea unor încălcări ale normelor privind deplasarea în siguranță, pe drumurile publice, a tuturor participanților la trafic, polițistul rutier având ca atribuție principală tocmai constatarea și aplicarea sancțiunilor în cazul contravențiilor aflate în competența sa. Rezultă că, tocmai legea abilitând polițistul rutier să acționeze în sensul arătat, nu este necesară existența, în plus, a unui ordin de serviciu care să prevadă aceeași abilitare pentru un anumit membru al poliției rutiere, cu atât mai mult cu cât nicio dispoziție legală în vigoare nu condiționează legalitatea unui proces verbal de constatare a contravenției de existența unui asemenea ordin.
Cu privire la susținerea petentului referitoare la funcția de autotestare a cinemometrului, s-a apreciat criticile petentului ca fiind nefondate.
Astfel, cinemometrul de control rutier, prin construcție, este conceput astfel încât să-și efectueze autotestul la pornire, în mod obligatoriu, după care trece în regim de măsurare și ca urmare nu este necesar ca înregistrarea să conțină referiri la autotest, acest tip de cinemometru neputând intra în regim de măsurare fără efectuarea autotestului.
Verificarea cerințelor cuprinse în NML 021-05, se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, aceste cerințe neaplicându-se în funcționarea propriu-zisă a cinemometrelor, iar măsurătorile efectuate cu respectivul cinemometru, după verificarea metrologică a acestuia, sunt legale și asupra lor nu se poate interveni.
Totodată, din înscrisul denumit Descrierea modelului – Aparat pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (Cinemometru) de tip R. Autovision rezultă că cinemometrul radar Autovision este prevăzut cu o funcție de autotestare, activată automat la fiecare punere în funcțiune și la comanda operatorului. Funcția de autotestare efectuează testarea întregului ansamblu, semnalizând starea de funcționare normală sau, în cazul apariției unor neconformități, blocând sistemul, care în această situație nu mai poate efectua nicio măsurare.
În scopul protejării mijlocului de măsurare împotriva intervențiilor neautorizate, se aplică sigilii metrologice (etichete autocolante destructibile la dezlipire) la blocul de măsurare, prelucrare și afișare a datelor, la antenă și la blocul de înregistrare și comandă.
De asemenea, constructiv, antena și camera video sunt montate solidar, prin intermediul unui suport metalic, care permite numai rotirea simultană a antenei și camerei video, context în care nu se poate reține că există posibilitate modificării poziției aparatului radar.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție s-a apreciat criticile petentului ca neîntemeiate.
Având în vedere că, prin decizia pronunțată în cauza A. c. România, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a înlăturat prezumția deplină, absolută, irefragrabilă de legalitate a unui proces verbal de constatare și sancționare a contravenției pentru a acorda în mod real, efectiv dreptul la un proces echitabil, instanța a apreciat că se pot administra probe în înțelesul dispozițiile codului de procedură civilă, pentru a exista posibilitatea părților litigante de a dovedi pe de o parte că starea de fapt este alta decât cea reținută în procesul verbal atacat.
În soluționarea plângerii contravenționale trebuie observate prevederile art.34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora instanța sesizată cu soluționarea unei plângeri contravenționale verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, scop în care ascultă pe cel care a făcut plângerea contravențională și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat și administrează orice alte probe prevăzute de lege.
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei acuzații în materie penală în sensul art.6 paragraf 1 din CEDO întrucât câmpul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter represiv și preventiv.
Pe cale de consecință, în speță, petentului îi sunt recunoscute garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, prevăzută de paragraful nr.2 al art.6 din CEDO.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale sarcina probei este împărțită, organul constatator fiind, la rândul său obligat să dovedească, în situații concrete, vinovăția persoanei sancționate contravențional.
Petentul, deși a contestat temeinicia procesului-verbal și veridicitatea situației de fapt, nu a administrat probe în răsturnarea prezumției de veridicitate a situației de fapt reținută în procesul verbal de contravenție și susținută de dovezile sus-menționate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în contextul legislației interne în vigoare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a constatat următoarele:
Potrivit prevederilor art.109 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției, iar potrivit prevederilor art.121 alin.2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin H.G. nr.1391/2006, nerespectarea regimului de viteză, stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Conform prevederilor art.181 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct.3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML „aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, aprobată prin Ordinul Biroului român de metrologie nr.301/2005, modificat prin ordinul Biroului român de metrologie legală nr.153/2007, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă mențiuni cu privire la cerințele prevăzute în actul normativ sus menționat.
În cauză, s-a constatat din examinarea dovezilor depuse de intimată că au fost respectate cerințele normei susmenționate la întocmirea procesului verbal.
De altfel, s-a reținut că planșa fotografică este singurul document concludent pe baza căruia se poate întocmi un proces verbal de contravenție pentru depășirea limitei de viteză maximă admisă și prin care se probează că cele consemnate în procesul verbal de contravenție corespund adevărului.
Potrivit art.49 alin.4 din O.U.G. nr.195/2002, limitele maxime de viteză în afara localităților sunt:
a) pe autostrăzi – 130 km/h;
b) pe drumurile expres sau pe cele naționale europene (E) – 100 km/h;
c) pe celelalte categorii de drumuri – 90 km/h.
Dovada de înregistrare fotografică si inregistrarea video indică faptul că viteza maximă avută la momentul înregistrării a fost de 149 km/h în afara localității pe un drum național european, petentul depășind astfel limita maximă de viteză prevăzută de lege pe respectivul sector de drum.
Ca atare, organul constatator probând săvârșirea faptei de către petent, în cauză constatându-se de asemenea îndeplinirea cerințelor legale pentru folosirea ca probă a înregistrări electronice, se apreciază criticile petentului ca nefondate.
Din analiza buletinului de verificare metrologică nr._ din 26.08.2013 emis de către Biroul Român de Metrologie Legală – Laboratorul Institutului Național de Metrologie, depus la dosarul cauzei, reiese că verificarea cinemometrului de control rutier cu care s-a realizat măsurarea vitezei în cauză era valabilă și că acesta a fost eliberat pentru cinemometrul de control rutier tip Python II montat pe Dacia L. cu nr._, înregistrată ulterior sub nr._ conform cărții de identitate a autovehiculului aparținând I.P.J. T..
Față de considerentele mai sus expuse, cum petentul nu a propus probe care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal și nici din celelalte elemente identificate de instanță nu a rezultat o altă situație de fapt sau, cel puțin, un dubiu, plângerea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel petentul I. Ș., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeinicie.
La termenul de judecată din 28 ianuarie 2015 instanța, din oficiu, a invocat excepția netimbrării apelului.
Examinând hotărârea atacată în raport de excepția invocată, tribunalul constată următoarele:
Excepția de netimbrare este o excepție de procedură cu caracter absolut, astfel că poate fi invocată de oricare dintre părți sau de instanță din oficiu. De asemenea, în ceea ce privește, efectele sale, netimbrarea cererii reprezintă o excepție peremptorie, putând împiedica, în caz de admitere, judecata cauzei în apel, astfel că în conformitate cu art. 248 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, analiza ei se impune a fi făcută cu prioritate față de celelalte excepții.
Cererea de apel a fost înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 07 noiembrie 2014, iar prin rezoluția administrativă s-a stabilit în sarcina apelantului - petent obligația achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei corespunzătoare cererii formulate.
Pentru termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2015, apelantul I. Ș. a fost citat cu mențiunea timbrării apelului promovat.
La termenul stabilit, apelantul – petent nu s-a prezentat în fața instanței și nu a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru.
Potrivit dispozițiilor art. 470 alin 2 din Noul Cod de Procedură Civilă, la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar potrivit alin 3, cerința de la alin 2, lipsa dovezii achitării taxei de timbru, poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
De asemenea,conform dispozițiilor art.19 din OUG nr.80/2013, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, precum și calea de atac împotriva hotărârilor pronunțate se taxează cu 20 lei.
În condițiile în care apelantului - petent i s-a pus în vedere prin citația emisă pentru termenul de judecată din data de 28 ianuarie 2015, să satisfacă cerința timbrajului, iar acesta nu a dat curs cerinței consacrate de lege, tribunalul urmează a admite excepția și a anula cererea de apel ca nefiind timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării.
Anulează apelul civil formulat de apelantul - petent I. Ș., cu domiciliul în T., ., .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 370 din data de 10 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. - S., având ca obiect plângere contravențională, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 28 ianuarie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. D. P. L. N. B. F. V.
Red.sent.civ.jud. A.A.
Red./dec.civ.jud.PLD/10.02.2015
Tehnored.gref.BFV/10.02.2015/4 ex.
..apelant/1 ex. intimat
| ← Cereri. Sentința nr. 220/2015. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 58/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
