Contestaţie la executare. Decizia nr. 182/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 182/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 182/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. N.
Judecător D. N.
Grefier N. M.
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta contestatoare ., cu sediul procesual ales în G., ..18.., împotriva sentinței civile nr.2422/22.09.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. L. C. V., și . P., cu sediul în ..Tulcea, având ca obiect contestație la executare.
Având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 05 martie 2015, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului de fata,
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr._ la data de 23.12.2013, reclamanta .. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. L. C. V., Primăria C. V. și . P. suspendarea titlului executoriu nr. 5499/2 din 11.12.2013 și, implicit a somației de plată înregistrată cu același număr, ambele comunicate la data de 16.12.2013.
În drept, au fost invocate prevederile art. 14 și 15, raportat la art. 7 și art. 34 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Pârâta . P. a formulat în termen procedural întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primăria C. V. și C. L. C. V. precum și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
La data de 27.03.2014, prin serviciul registratură al instanței, reclamanta a depus la dosar o cerere adițională prin care a arătat că înțelege să-și precizeze obiectul cererii de chemare în judecată ca fiind o contestație la executare silită, în temeiul art. 172-174 din O.G. nr. 92/2003 republicată, formulată împotriva titlului executoriu nr. 5499/2/11.12.2013 și, implicit, a somației de plată cu același număr și aceeași dată. Totodată, reclamanta a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Tulcea în soluționarea acestei contestații.
P. Sentința civilă nr. 937/13.05.2014 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ s-a admis excepția de necompetență materială și s-a declinat cauza spre competentă soluționare în favoarea Judecătoriei Tulcea.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Judecatoriei Tulcea la data de 23.05.2014 sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 03.07.2014, intimata . apărător a arătat că, față de modificarea cererii introductive, nu mai înțelege să susțină excepțiile invocate prin întâmpinare.
La termenul de judecată din data 11.09.2014, instanța a invocat și a pus în discuția părților prezente excepția tardivității formulării contestației la executare.
Soluționând cauza Judecătoria Tulcea prin sentința civila nr. 2422/22.09.2014 a admis excepția tardivității formulării contestației la executare, invocată din oficiu si a respins contestația la executare formulată de contestatoarea .., ca tardiv formulată.
A obligat contestatoarea la plata către intimata . plata sumei de 1.200 lei, cu titlu cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut următoarele:
P. somația nr. 5499/2 din data de 11.12.2013, contestatoarea .. a fost somată să își aducă la îndeplinire obligația de plată a sumei de 284.897 lei, cu titlu taxă teren extravilan și cheltuieli de executare, menționată în titlul executoriu emis sub același număr și la aceeași dată, comunicarea efectuându-se la data de 16.12.2013, așa cum rezultă din confirmarea de primire depusă la dosar (fila 24 verso).
Potrivit art. 172 din actul normativ mai sus menționat, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de procedură fiscală de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea sa nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Aceasta înseamnă că debitorul are la dispoziție două mijloace procedurale: unul prin care se poate contesta legalitatea întregii executări ca atare, în cadrul acesteia putându-se invoca impedimente la însăși începerea executării silite și unul prin care se poate contesta un act de executare anume, pentru motive ce țin exclusiv de legalitatea acestuia.
În continuare la art. 173 alin. 1 lit. a) din același act normativ, se arată cu privire la contestație că aceasta se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod.
Termenul de 15 zile prevăzut de articolul mai sus menționat este un termen legal de decădere, care se calculează în sistemul zilelor libere, potrivit art. 181 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, astfel încât nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.
Pentru calculul termenelor procedurale este necesar să se stabilească punctul de plecare, aspect reglementat de art. 184 Cod procedură civilă, cât și punctul de împlinire, aspect ce face obiectul art. 182 Cod procedură civilă.
În aceste condiții, contestatoarea ar fi avut posibilitatea să formuleze contestația la executare cel mai târziu la data de 01.01.2014, termenul prelungindu-se până în prima zi lucrătoare ce a urmat, 06.01.2014.
La data de 20.12.2013 (data poștei – fila 429 vol. I dosar nr._ ) contestatoarea a sesizat Tribunalul Tulcea cu o cerere de suspendare întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și abia la data de 25.03.2014 (data poștei – fila 79 vol. II dosar nr._ ) printr-o cerere adițională în sensul art. 30 alin. 5 Cod procedură civilă a arătat că înțelege să formuleze o contestație la executare silită împotriva somației de plată și a titlului executoriu mai sus arătate.
Or, indiferent de momentul la care contestatoarea a promovat cererea de chemare în judecată, instanța procedând la verificarea respectării termenului pentru exercitarea contestației la executare silită, trebuie să se raporteze la data formulării cererii adiționale și nu la cea a cererii inițiale.
A proceda de o altă manieră ar însemna să se permită în mod nejustificat o eludare a dispozițiilor imperative ale art. 173 din O.G. nr. 92/2003 care potrivit art. 2 alin. 3 se completează acolo unde nu dispune cu prevederile Codului de procedură civilă.
Astfel, față de toate cele ce preced, prima instanța a apreciat ca se impune admiterea excepției de tardivitate invocate din oficiu și, pe cale de consecință, respingerea contestația la executare ca fiind tardiv formulată.
În baza dispozițiilor art. 453 Noul Cod procedură civilă, având în vedere culpa procesuală a contestatoarei care a pierdut procesul, aceasta a fost obligata la plata către intimata . sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel contestatoarea ., care a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate si netemeinicie.
Arata apelanta ca prin cererea de chemare in judecata a solicitat inițial instanței sa dispună suspendarea executării silite pornite împotriva acesteia in baza actelor de executare reprezentând titlul executoriu nr.5499/2 din 11.12.2013 si implicit a somației de plata cu același număr, ambele emise de . P., întemeiata pe art.14 si 15 din Legea 554/2004.
P. întâmpinare, parata . P., se apară invocând inadmisibilitatea acțiunii raportat la dispozițiile art.172 - 174 din OG.92/2003 republicata.
In baza dispozițiilor art.204 alin. (1) din Noul cod de procedura civila,anterior primului termen de judecata la care apelanta a fost legal citata si fiind indreptatita potrivit normei de drept sa isi modifice cererea de chemare in judecata, a modificat si completat acțiunea privind suspendarea celor doua titluri executorii, in contestație la executare cu menținerea capătului de cerere privind suspendarea efectelor celor doua titluri executorii emise împotriva sa, si desigur cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la taxele de timbru.
Astfel, sub aspect procesual, in considerarea dispozițiilor art.204 alin.(1) si (3) din Noul cod de procedura civila, legiuitorul a creat aceasta posibilitate de modificare sau completare a cererii de chemare in judecata. In aceasta privința, textul stabilește principiul potrivit căruia reclamantul isi poate modifica cererea de chemare in judecata si propune noi dovezi numai pana la ,,primul termen de judecata la care acesta este legal citat, un drept recunoscut sub sancțiunea decăderii.
P. urmare, modificarea cererii introductive înregistrate la Tribunalul Tulcea in data de 23.12.2013 si care face obiectul prezentului dosar, formulate in interiorul termenului de 15 zile astfel cum a fost stabilit prin titlul executoriu nr.5499/2 din 11.12.2013 si implicit a somației de plata cu același număr primite in data de 16.12.2013, chiar daca s-a făcut la data de 27.03.2014, este o modificare făcuta înainte de primul termen de judecata ce a fost stabilit in data de 03.07.2014 .
Considera apelanta ca rațiunea primei instanțe de a considera cererea modificata in condițiile art.204 alin.(1) si (3) din Noul cod de procedura civila ca fiind o cerere distincta, este greșita si in contradicție cu dispozițiile legale menționate. In pofida acestui fapt rezulta, ca prevederile art.204, au un conținut mai larg fata de reglementarea anterioara incluzând in conținut si modificările vizate de alin. (2). De altfel, cu ușurința se poate constata ca, de fapt alineatul (2) al textului menționat, nu mai cuprinde formularea potrivit căreia, in împrejurările pe care le determina, cererea ,,nu se socotește modificata,, . In consecința, considera apelanta ca primul alineat vizează îndeosebi acele modificări care conduc la schimbarea unor elemente importante ale cererii de chemare in judecata: partile, obiectul cererii, motivele de fapt sau temeiul juridic al acțiunii.
Interpretarea data de prima instanța in sensul ca este una o cerere distincta fata de acțiunea introductiva, este nelegala pornind de la dispozițiile art. 172- 174 din OG.92/2003 republicata care prevăd un termen de contestare de 15 zile in raport de care se poate observa ca cererea introductiva formulata împotriva celor doua titluri executorii privind suspendarea de urgent a efectelor masurilor executorii a fost introdusa in interiorul termenului legal, si ulterior, in baza dispozițiilor art.204 din Noul cod de procedura civila cererea inițiala a fost modificata înainte de primul termen de judecata la care părțile au fost legal citate.
De aceea, argumentarea instanței privind ignorarea momentului declanșării acestei acțiuni este una greșita cu atât mai mult cu cat bazat pe aceasta rațiune, califica cererea modificatoare ca fiind o cerere distincta de cererea de chemare in judecata.
Totodată, dispozițiile art. 2548 alin.(3) din Noul Cod Civil, arata ca prin introducerea unei acțiuni in justiție se întrerupe curgerea termenului de decădere respective, in speța de fata este cazul cererii de suspendare formulata împotriva celor doua titluri executorii in interiorul termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 171 - 174 din OG.92/2003. Astfel, cererea de sesizare a instanței va fi considerata ca fiind făcuta in termen, chiar daca nu poarta denumirea de contestație, atât timp cat din motivarea cererii prin care se solicita suspendarea executării rezulta aceleași motive de nelegalitate si netemeinicie privind emiterea celor doua titluri executorii anterior menționate, chiar daca completarea acesteia survine ulterior împlinirii termenului.
Având in vedere apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a hotărârii atacate si pe cale de consecința admiterea contestației la executare.
Analizând hotărârea atacata sub aspectul motivelor invocate Tribunalul constata ca apelul este nefondat.
Potrivit art.30 alin. (5) c.proc.civ. constituie cerere adiționala acea cerere prin care o parte modifica pretențiile sale anterioare.
Întrucât legea nu distinge, modificarea poate privi atât obiectul, cat si cauza cererii inițiale, precum si partea împotriva căreia aceasta este formulata.
Potrivit art. 204 c.proc.civ. alin.(1) si (3) c.proc.civ.
(1) Reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei.
(3) Modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut la alin. (1) poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților.
In speța prin cererea cu care contestatoarea apelanta a investit inițial Tribunalul Tulcea a solicitat suspendarea executării titlului executoriu nr. 5499/11.12.1013 si a somației de plata, invocând in drept dispozițiile art. 14 si 15 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
După formularea intampinarii de către parata . care a fost invocata excepția inadmisibilității acțiunii pe calea contenciosului administrativ, apelanta a formulat cererea adiționala prin care si-a modificat acțiunea cu privire la obiectul acesteia si temeiul de drept, arătând ca înțelege sa formuleze contestație la executare si sa solicite suspendarea executării in temeiul art. 172-174 cod proc.fiscala.
Împrejurarea ca legea da posibilitatea parților sa isi modifice cererea de chemare in judecata pana la primul termen de judecata, conform art. 204 c.proc.civ., nu înseamnă prin alegerea acestei caii procedurale nu mai este necesar a fi respectat termenul prevăzut de lege pentru formularea acțiunii care face obiectul cererii adiționale.
Așa fiind, cum in speța cererea adiționala având ca obiect contestație la executare a fost formulata peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 173 alin. 1 lit. a) cod proc.civ., in mod corect prima instanța a admis excepția tardivității contestației la executare si respingând-o ca tardiv formulata.
Pe cale de consecința, in temeiul art. 480 c.proc.civ. apelul a fost respins ca nefondat si a fost obligata apelanta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecata constând in onorariul de avocat către intimate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta contestatoare ., cu sediul procesual ales în G., ..18..,., împotriva sentinței civile nr.2422/22.09.2014, pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. L. C. V., și . P., cu sediul în ..Tulcea, având ca obiect contestație la executare, ca nefondat.
Obliga apelanta la 500 lei cheltuieli de judecata către intimați.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din data de 05 martie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. N. D. N. N. M.
Jud. fond IS
Red.tehnored.jud.EN/05.03.2015
Gref.NM/ 5 ex./.>
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 59/2015.... | Fond funciar. Decizia nr. 193/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
