Anulare act. Sentința nr. 800/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 800/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 800/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 800/2014
Ședința publică de la 14 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L.-D. P.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea cauzei civile formulată de reclamanta S.C. E. S.A., cu sediul în oraș M., . nr. 54, jud. Tilcea, în contradictoriu cu pârâții S.C. G. I. S.R.L., cu sediul în oraș M., . nr. 46, jud. Tulcea și U. A. T. M., cu sediul în oraș M., ., jud. Tulcea, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04 aprilie 2014, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 11.04.2014 și la această dată.
TRIBUNALUL:
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei M. la data de 19.09.2011, înregistrată sub nr._, reclamanta S.C. E. S.A. M. a solicitat să se constate nulitatea titlului de proprietate asupra terenului în suprafață de 31.203,6 mp situat în M., . nr. 46 întrucât terenul a fost obținut în baza unei licitații organizate de Primăria M. la data de 25.02.2002 cu încălcarea prevederilor legale, respectiv nerespectarea termenilor anunțului publicitar, nerespectarea OUG nr. 60 / 2001 privind achizițiile publice, a HG nr. 461/2001 și a OMF nr. 1012 / 2001, iar în această suprafață este inclusă și suprafața de 5.986,64 mp suprafață aflată în patrimoniul societății reclamante la acea dată.
Prin sentința civilă nr. 94/21.06.2012, Judecătoria M. a admis excepția de necompetență materială invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.
D. urmare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 50/10.01.2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, s-a admis excepția de necompetență materială, s-a declinat competența soluționării cauzei civile formulată de reclamanta S.C. E. S.A. M., în contradictoriu cu pârâtele S.C. G. I. S.R.L. și U. A. TERITORIALA M., având ca obiect anulare act, în favoarea Judecătoriei M., jud. Tulcea și s-a înaintat dosarul Curții de Apel C., în vederea soluționării conflictului de competență.
Curtea de Apel C., a fost învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria M. și Tribunalul Tulcea, cauza fiind înregistrată sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 10/04 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ s-a stabilit competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta S.C. E. S.A. M., în contradictoriu cu pârâtele S.C. G. I. S.R.L. și U. A. TERITORIALA M., în favoarea Tribunalului Tulcea.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta . a declarat recurs, iar prin decizia nr. 2262/05.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție acesta a fost anulat ca netimbrat.
Întrucât prin sentința civilă nr. 10 din 04 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ s-a stabilit competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta S.C. E. S.A. M., în contradictoriu cu pârâtele S.C. G. I. S.R.L. și U. A. TERITORIALA M., în favoarea Tribunalului Tulcea, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea la data 21 octombrie 2013, sub nr._ .
În motivarea cererii s-a arătat că, la data de 25.02.2002 Primăria orașului M. a organizat o licitație publică prin care a anunțat vânzarea unui teren în suprafață de 31 203,6 mp, situat în M., . nr. 46, jud. Tulcea, licitație ce urma să înceapă la ora 11,00.
S-a mai arătat că, fără să dețină nici o dovadă a preluării legale a terenului în suprafață de 5986,6 mp teren aflat în patrimoniul reclamantei la acea dată, Primăria M. îl include în suprafața de 31 203,6 mp, teren ce a făcut obiectul licitației din data de 25.02.2002
A mai precizat reclamanta că, această licitație a avut la bază două hotărâri ale Consiliului Local M. ce au făcut obiectul unor cercetări penale.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar situația privind terenurile aflate în patrimoniul său, procesele verbale de stabilire a vecinătăților în anul 1993, procesul – verbal de licitație din data de 20.05.2002, documentație topo întocmită de . B., Decizia nr. 155/1964 a Sfatului Popular Dobrogea, Decizia nr. 330/1982 a Consiliului Popular Tulcea, procese verbale, raport de expertiză tehnică evaluare,autorizația pentru executare lucrări nr.4473/1971, sentința civilă nr. 1332/C./2008 a Tribunalului A., sentința administrativă nr.1434/C./2009 a Tribunalului A., decizia nr. 592/CA/2010 a Curții de Apel A. I., sentința civilă nr. 4265/28.10.2011 a Tribunalului Tulcea, decizia civilă nr. 38/C/22.02.2012 a Curții de Apel C., decizia civilă nr. 47/C/21.03.2012 a Curții de Apel C., adrese, extrase de acte normative și concluzii scrise.
În drept, s-au invocat prevederile Legii nr. 15/1990, HG nr. 834/1991 cu modificările ulterioare, prevederile Codului civil i ale Codului de procedură civilă.
Prin precizările scrise depuse la dosar la data de 26.09.2011, reclamanta a arătat că, solicită să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare prin care S.C. G. I. S.R.L. a devenit proprietara terenului în suprafată de 31.203,6 m.p., situat în M., . nr. 46, jud. Tulcea, motivat de faptul că înscrisul a fost întocmit în baza unei licitații organizate de Primăria M. cu încălcarea prevederilor legale, iar în această suprafață a fost inclusă și suprafața de 5986,64 mp care se afla în patrimoniul său la acea dată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta S.C. G. I. S.R.L. a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei M. prin raportare la valoarea litigiului care depășește limita de 500.000 lei stabilită de art. 2 alin. 1 lit. "b" Cod pr. civilă, ce atrage competența Tribunalului Tulcea, excepția tardivității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii.
Relativ la excepția tardivității, pârâta . M. a susținut că în raport de prevederile art. 80 și 93 din OUG 60/2001, reclamanta a pierdut termenele speciale de contestare a licitației și, în prezent, nu mai poate utiliza această procedură specială.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamantei, s-a susținut că aceasta nu a avut niciodată calitatea de proprietar asupra terenului în litigiu și nu a obținut un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în conformitate cu HG nr. 834/1991.ÎN plus, s-a mai arătat că reclamanta a renunțat în mod expres la terenul în suprafață de 5970 mp deținut în administrare.
S-a mai arătat că hotărârile judecătorești depuse la dosar de reclamantă nu au autoritate de lucru judecat și nicio relevanță în cauză.
Cu privire la fondul cauzei, motivat de aceleași considerente, precum și de încheierea contractului de concesiune cu privire la terenul în suprafață de 19 832,5 mp situat pe . nr.54 încă din anul 2004, cât și de participarea acționarului principal al reclamantei la licitația din 25.02.2002, s-a solicitat în final respingerea acțiunii.
Aceeași pârâtă a formulat și concluzii scrise, iar în dovedire a depus la dosar în copii certificate contractul de vânzare-cumpărare aut. nr.5435/20.06.2002 de BNPA V., Plașoianu și G. B., memoriul tehnic pentru contractul de vânzare-cumpărare și înscriere în cartea funciară, fișa bunului imobil, plan de delimitare a bunului imobil, procesul-verbal nr.2217/25.02.2002 emis de Primăria orașului M. .
Pârâta U. A. T. M. a formulat la rândul său întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei motivat de lipsa calității de proprietar a reclamantei asupra terenului în litigiu, aceasta având asupra imobilului doar un drept de administrare la care a renunțat ulterior, ca urmare a vânzării imobilului către . B., așa cum rezultă și din adresa nr. 2184/30.07.1997 înregistrată la Primăria M. sub nr. 353/31.07.1997.
Tot prin întâmpinare pârâta UAT M. a invocat și excepția tardivității acțiunii cu privire la licitația publică motivat de împrejurarea că, la acel moment, d-na L. I. a depus contestația înregistrată sub nr.48/4.03.2002, în urma căreia s-a emis procesul-verbal nr.2632/12.03.2002, contestația fiind considerată neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, întrucât reclamanta nu a obținut un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor conform HG nr. 834/1991, s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În dovedire, pârâta UAT M. a depus la dosarul cauzei în copie. Regulamentul Primăriei or. M. privind organizarea licitațiilor publice deschise, Dispoziția nr. 432/7.o3.2002 emisă de Primăria Mpăcin, procesul-verbal de licitație nr. 2217/25.02.2002, contractul de vânzare-cumpărare din 6.03.1997,HCL M. nr.53/2001, adresa nr. 2148/30.07.1997 emisă de reclamantă, proces-verbal nr. 2632/12.03.2002 și adresa nr. 2633/12.03.2002.
Pârâta U. A. T. M. a depus la dosarul cauzei precizări, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 31.10.2013, reclamanta a depus la dosar o cerere prin care a solicitat îndreptarea erorii materiale cu privire la denumirea societății reclamante, în sensul că, acesta este S.C. E. S.A. (într-un singur cuvânt).
De asemenea, la data de 08.11.2013, reclamanta a depus la dosar note scrise prin care a făcut precizări față de excepția decăderii din dreptul de a formula acțiunea întrucât a depășit termenul prevăzut de art. 93 din OUG nr. 60/2001, față de excepția lipsei calității procesuale active și față de sentința civilă nr. 4265/2011 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, invocată de pârâtă.
La data de 30.01.2014, reclamanta a depus la dosar note scrise prin care a arătat că, potrivit documentațiilor ce au stat la baza adoptării HCL nr. 31/31.07.1997 și a HCL nr. 53/21.11.2001, în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, a solicitat să se constate nelegalitatea HCL nr. 31/31.07.1997 și a HCL nr. 53/29.11.2001 a Consiliului Local M., precum și soluționarea în fond a cererii formulate fără a se ține cont de HCL nr. 31/31.07.1997 și a HCL nr. 53/29.11.2001 ale Consiliului Local M..
La solicitarea instanței, la data de 11 martie 2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări prin care a aratat că, aceasta nu deține procesele verbale ale acționarilor societății . Procesului verbal nr. 39 al ședinței A. din cadrul . depusă la dosar - Anexa 2 fila 5, precum și faptul că în arhiva societății nu există nicio hotărâre A. din data de 21.10.1996.
Prin alte precizări scrise depuse la dosar la data de 18.03.2014, reclamanta a solicitat din nou a se constata nelegalitatea celor două hotărâri de consiliu local și soluționarea cauzei fără a se ține seama de acestea.
Cu adresa nr. 52/28.02.2014, Consiliul Local M. a înaintat înstanței toată documentația avută în vedere la emiterea HCL nr. 31/31.07.1997 și a HCL nr. 53/29.11.2001 a Consiliului Local M..
Prin alte precizări depuse la dosarul cauzei la data de 3.04.2014 reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a celor două hotărâri ale Consiliului Local M., precum și obligarea pârâtelor la plata de daune materiale în cuantum de 304 470 euro reprezentând chiria lunară de 0,25 euro/mp/lună pe perioada 31.07.1997- prezent.
Examinând cauza, în raport de ansamblul probator administrat, de precizările depuse de părți și de aspectele învederate, instanța reține următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei este apreciată de instanță ca neîntemeiată, dată fiind împrejurarea că aceasta a fost fundamentată pe lipsa calității de proprietar a reclamantei.
O asemenea calitate însă nu era absolut necesară pentru promovarea unei acțiuni în nulitatea absolută a unui act juridic, ea putând fi invocată de oricine justifică un interes legitim și actual cu privire la dreptul subiectiv dedus judecății.
În cauză, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5435/20.06.2012 de B.N.P.A. V., Plașoianu și G.- B. prin care Consiliul local M. a înstrăinat către pârâta S.C. „G. I.” S.R.L. M. imobilul situat în M., . nr. 46, jud. Tulcea, format din teren intravilan în suprafață de 31.203,60 mp identificat în T 56 P 1157, având număr cadastral 600 a fost motivată pe două considerente, respectiv încălcarea prevederilor legale cu privire la licitația organizată la data de 25.02.2002, precum și includerea în suprafața vândută a suprafeței de 5.986,64 mp, aflată în patrimoniul societății reclamante la acea dată.
În ceea ce privește primul motiv de nulitate, se constată faptul că, deși se invocă nelegalitatea licitației din data de 25.02.2002, reclamanta nu se întemeiază în drept pe prevederile O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice și nu înțelege să utilizeze procedura prevăzută de această lege specială, instanța urmând a respinge excepția tardivității formulării acțiunii invocată de pârâte în raport de aceste dispoziții legale.
În același timp, se constată însă că la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a invocat, stă procesul-verbal încheiat de Primăria orașului M., județul Tulcea, la data de 25.02.2012, înregistrat sub nr. 2217/25.02.2002, întocmit cu ocazia licitației publice deschise organizată pentru vânzarea terenului în suprafață de 31.203, 60 mp situat în orașul M. . nr. 46, înscris care nu a fost anulat până în prezent.
Or, a susține în prezent nelegalitatea licitației de la acea dată, în condițiile în care procesul verbal ce atestă legalitatea desfășurării licitației nu a fost niciodată contestat în fața unei instanțe de judecată, nu mai poate constitui decât o simplă afirmație care nu poate fi demonstrată, acțiunea fiind neîntemeiată din acest punct de vedere.
Pe de altă parte, al doilea motiv de nulitate susținut de reclamantă, respectiv invocarea propriului drept de proprietate asupra suprafeței de 5986,64 mp teren din totalul de_,6 mp teren vândut pârâtei S.C, „G. I.” S.R.L. M., reprezintă un motiv care nu poate conduce la desființarea cu efecte retroactive a actului juridic atacat.
Potrivit definiției doctrinare nulitatea absolută este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice care ocrotesc un interes general, norme edictate pentru încheierea sa valabilă.
Cauzele care produc nulitatea absolută, respectiv lipsa elementelor esențiale ale actului juridic (consimțământul, capacitatea, obiectul și cauza) sau nevalabilitatea acestora, lipsa formei speciale cerută de lege, „ad validitatem”, cauza ilicită sau imorală, încălcarea ordinii publice sau fraudarea legii, nu se regăsesc în speță printre motivele de nulitate susținute de reclamantă.
Invocarea propriei calități de proprietar asupra unei părți din obiectul actului juridic și a lipsei calității de proprietar a transmițătorului dreptului de proprietate nu poate constitui un motiv apt de a conduce la nulitatea, la desființarea unui act juridic cu excepția fraudei, respectiv a situației în care ambele părți cunoșteau că bunul vândut aparține altei persoane, situație nedemonstrată în speță.
Mai mult, în dreptul românesc este cunoscută instituția vânzării lucrului altuia, care sub rezerva fraudei ( sau a cauzei ilicite și imorale) este valabilă.
În ceea ce privește calitatea de proprietar a reclamantei asupra suprafeței de 5986,64 mp teren, aceasta a depus în copii certificate la dosar o . înscrisuri sub semnătură privată, respectiv Situația privind terenurile aflate în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat, în care, la litera C apare suprafața de 5986,64 mp teren, procese-verbale de stabilire a vecinătăților, Decizia nr. 155/09.03.1964 a Sfatului Popular al Regiunii Dobrogea, Decizia nr. 330/8.09.1982 emisă de Consiliul Popular al județului Tulcea și autorizația pentru executarea de lucrări nr. 4473/27.11.1971 (construcție platformă) emisă de Consiliul Popular al orașului Tulcea.
Invocând prevederile Legii nr. 15/1990 și ale H.G. nr. 834/1991, reclamanta a susținut că, la momentul întocmirii contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare s-a solicitat, respectiv la data de 20.06.2002, era proprietară a suprafeței de 5986.64 mp înstrăinată prin acel contract.
În privința terenurilor, deoarece Legea nr. 15/1990 este o lege preconstituțională, nefiind delimitată la data adoptării acesteia proprietatea publică și privată a statului de proprietatea publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, lucru realizat doar de către legiuitorul constituant prin . Constituției din anul 1991, rezultă așadar că, la data înființării regiilor autonome și a societăților comerciale rezultate în urma reorganizării fostelor unități economice de stat, acestea nu au putut prelua terenurile administrate de către fostele unități economice de stat, cu titlu de drept de proprietate, ci doar cu titlu de drept administrare, ceea ce rezultă cu claritate și din cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 834/1991 care reglementează procedura de stabilire și evaluare a terenurilor preluate de către societățile comerciale de la fostele unități economice de stat, aflate în administrarea acestor societăți comerciale la data înființării, necesare desfășurării activității, cu excepția bunurilor din domeniul public și a celor aflate în patrimoniul societăților comerciale agricole, în urma căreia societățile comerciale respective devin, ope legis, proprietare asupra acestor terenuri. Acest drept se stabilește prin emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra acestor terenuri, și trebuie înscris în mod obligatoriu în evidențele de publicitate imobiliară, conform Legii nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.
Se poate așadar concluziona faptul că, la data înființării regiilor autonome și a societăților comerciale rezultate în urma reorganizării fostelor unități economice de stat, acestea deveneau, ope legis, proprietare doar asupra bunurilor mobile și imobile, altele decât terenurile, care le-au preluat la data înființării cu titlu de drept de administrare, necesare desfășurării obiectului de activitate, urmând ca dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de către societățile comerciale la data înființării, cu excepțiile mai sus precizate, să aibă loc după . Hotărârii Guvernului nr. 834/1991 conform documentației supusă procedurii de stabilire și evaluare a acestor terenuri stabilită expres prin acest act normativ.
Întrucât reclamanta nu a făcut dovada că a urmat procedura specială prevăzută de H.G. nr. 834/1991 în vederea obținerii unui certificat de atestare a proprietății, cum până în prezent un astfel de certificat nu s-a emis și în condițiile în care certificatul de atestare a dreptului de proprietate are natura juridică a unui act administrativ de autoritate constitutiv de drepturi (inclusiv potrivit practicii instanței supreme), se concluzionează că reclamanta nu a probat dreptul său de proprietate asupra suprafeței de teren în litigiu, aceasta putând avea asupra terenului doar un eventual drept de administrare.
În acest context, trebuie evidențiat că, în conformitate cu prevederile deciziei nr. 155/9.03.1964 a Sfatului Popular al Regiunii Dobrogea s-a dat în administrarea Întreprinderii Regionale de Transport Auto Dobrogea suprafața de 17.500 mp aflată pe .. Această decizie a fost emisă în temeiul Decretului nr. 409/1955 privind reglementarea transmiterii bunurilor din proprietatea statului
Conform art. 1 lit. c din acest act normativ: „Transmiterea bunurilor între sfaturile populare regionale, sau între acestea și sfatul popular al Capitalei R.P.R., precum și între sfaturile populare subordonate acestora și între unitățile tutelate de ele, se face prin decizia comitetului executiv al sfatului popular regional, respectiv al Capitalei R.P.R., care deține bunurile sau care tutelează unitatea deținătoare a acestor bunuri, ori în a cărei subordine este comitetul executiv al sfatului popular ce deține bunurile sau care tutelează unitatea deținătoare a bunurilor”.
De altfel, problema dreptului de proprietate aspra aceluiași imobil a fost definitiv și irevocabil tranșată prin pronunțarea deciziei civile nr. 47/C/21.03.2012 a Curții de Apel C. prin care s-s respins ca nefondată acțiunea reclamantei de revendicare a unui teren (în care este inclus și terenul din prezenta cauză) în contradictoriu cu Primăria orașului M., reținându-se de asemenea existența unui drept de administrare și nu de proprietate în absența certificatului de atestare prevăzut de H.G. nr. 834/1991.
Trebuie observat însă că, acest drept de administrare pe care reclamanta l-a avut asupra imobilului în litigiu, la data intrării în vigoare a actelor normative menționate, nu mai există la data întocmirii contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare s-a solicitat datorită împrejurării că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 6.03.1997 sub semnătură privată, reclamata a înstrăinat către S.C. „Cortina I.” S.R.L. B. activul „platforma parcare extindere” situat pe terenul asupra căruia s-a invocat un drept de proprietate.
Aceeași situație rezultă și din adresa nr. 2184/30.07.1997 emisă de S.C. „E.” S.A. M. prin care s-a adus la cunoștința Consiliului Local M. renunțarea la suprafața de 5970 mp teren ca urmare a vânzării mai sus menționate, dar și ca urmare a adoptării Hotărârii A. din 21.10.1996, prin procesul-verbal nr. 39.
Deși prin precizările de la fila 275 reclamanta prin reprezentant a susținut că în arhiva societății nu există nici o Hotărâre A. din data de 21.10.1996, susținerea este lipsită de relevanță, câtă vreme atât contractul de vânzare- cumpărare al platformei pentru parcare, cât și adresa nr.2184/1997 îi sunt opozabile, acestea fiind întocmite de aceeași societate comercială care, la data respectivă, avea alți reprezentanți.
Prin urmare, instanța reține că în mod legal aceste înscrisuri au stat la baza emiterii HCL M. nr. 31/31.07.1997 prin care s-a hotărât preluarea în domeniul privat al orașului a suprafeței de teren de 5970 mp situată în . nr. 54, aflată în administrarea S.C. „E. S.A. M.. Despre cuprinsul acestora s-a făcut vorbire atât în expunerea de motive, cât și în Raportul compartimentului de urbanism ce au stat la baza emiterii actului de autoritate contestat.
Conform art. 4 alin. 1 și 2 din H.G. nr. 834/1991, rezultă că „terenurile disponibilizate ca urmare a aplicării prevederilor art. 1 aparțin proprietății private a comunelor, orașelor sau județelor și se constituie în "Fond special destinat realizării de investiții sau desfășurării unor activități economice", administrat de autoritățile administrației publice locale. Societățile comerciale prevăzute la art.1 vor preda terenurile disponibilizate, care nu au făcut obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, consiliilor locale, Consiliului General al Municipiului București sau consiliilor județene, după caz, pe bază de protocol, în termen de 30 de zile de la data eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate”.
Raportând aceste texte legale la situația de fapt dedusă judecății, rezultă că terenul de 5970 mp îndeplinește condițiile de a face parte din categoria „terenurilor disponibilizate care nu au făcut obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate”, fiind necesar a fi predate consiliilor locale în vederea preluării în domeniul privat al localității, situație realizată în speță în temeiul HCL M. nr. 31/31.07.1997.
În ceea ce privește HCL M. nr. 53/29.11.2011, prin care s-a aprobat vânzarea prin licitație publică deschisă a terenului în suprafață de 31.203,6 mp situat în M. . nr. 46 aparținând domeniului privat al orașului, trebuie observat faptul că acest act de autoritate a avut la bază atât H.C.L. M. nr. 31/1997 anterior analizat ,cât și HCL M. nr. 41/28.07.2000 privind includerea în domeniul privat al unor suprafețe de teren deținute și folosite de societăți comerciale cu capital privat, fără titlu de atestare a dreptului de proprietate (printre acestea figurând conform anexei și suprafața de 25.233,6 mp situat în . nr. 46).
Câtă vreme HCL nr. 31/1997 s-a constatat a fi legal emisă, iar HCL nr. 41/2000 nu a fost contestată în cauză, rezultă că nici actul normativ analizat nu poate fi considerat nelegal.
Relativ la susținerea reclamantei precum că suprafața de 31.203,6 mp provine din însumarea suprafețelor de teren din cele două loturi, fără să se realizeze unificarea cadastrală a acestora și fără înscrierea prealabilă în cartea funciară conform art. 28 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, se reține că aceasta nu constituie un motiv de nelegalitate al hotărârii câtă vreme legea nu prevede o atare sancțiune și oricum înscrierea în cartea funciară s-a realizat direct pe numele pârâtei . M., opozabilitatea fiind realizată.
În ceea ce privește neavizarea raportului de evaluare ce a stat la baza stabilirii prețului imobilului, instanța apreciază că aceasta este lipsită de relevanță câtă vreme imobilul s-a vândut la un preț mult mai mare, dublu decât cel minim aprobat prin HCL nr. 9/2001, de_ lei.
În consecință, cele două hotărâri ale Consiliului Local M. examinate sunt legale emise, excepția de nelegalitate a acestora urmând a fi respinsă ca nefondată
De asemenea, excepția lipsei de interes în invocarea acestei excepții este apreciată ca neîntemeiată, întrucât legea nu prevede o procedură specială, prealabilă fără de care dreptul a invoca excepția nu s-ar putea exercita, fiind lipsită de relevanță calitatea de proprietar sau de titular al unui alt drept real cu privire la imobilul în litigiu.
Pe cale de consecință, întrucât reclamanta nu a indicat sau demonstrat niciunul din motivele de nulitate absolută prevăzut de art. 948 cod civil anterior (aplicabil în cauză) care să afecteze valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 5435/2002, rezultă că acesta a fost legal întocmit, acțiunea în constatarea nulității absolute urmând a fi respinsă ca nefondată, în cauză dovedindu-se fără echivoc inclusiv împrejurarea că reclamanta nu era titulara vreunui drept real la momentul întocmirii înscrisului atacat.
De precizat este și faptul că, în realitate, reclamanta a cunoscut această împrejurare câtă vreme la data de 30.01.2004, acesta a încheiat cu Primăria orașului M. contractul de concesiune nr. 1020 cu privire la suprafața totală de 19.832,5 mp teren, teren situat în M. . nr. 54, teren pe care se afla construcții proprietatea reclamantei, hale reparații, magazii, vopsitorie și platformă betonată.
Același reprezentant legal și administrator al reclamantei care a participat la încheierea concesiunii, ulterior, la data de 25.02.2002 a participat ca persoană fizică, prin mandatar la licitația organizată de Primăria orașului M. în vederea vânzării imobilului situat în . nr. 46 din care face parte și terenul de 5.986, 64 mp în litigiu în prezenta cauză, acceptând deci că acest imobil poate fi vândut și nerevendicând la data respectivă vreun drept propriu cu privire la acesta.
Cât privește precizările reclamantei depuse la dosarul cauzei la data de 3.04.2014, trebuie arătat că acestea conțin și solicitări noi, respectiv constatarea nulității absolute a celor două hotărâri de consiliu local, precum și solicitarea de daune materiale în cuantum de 304 470 euro reprezentând chiria lunară de 0,25 euro/mp/lună pe perioada 31.07.1997- prezent, așa încât acestea nu vor fi avute în vedere de instanță întrucât au fost depuse cu mult după prima zi de înfățișare, respectiv după ce instanța acordase termen pentru a se supune dezbaterilor excepția de nelegalitate.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța va respinge acțiunea ca nefondată.
Conform art. 274 Cod pr. civilă, reclamanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată pe care pârâta a dovedit că le-a realizat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității formulării acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active, ca nefondată.
Respinge excepția lipsei de interes în invocarea excepției de nelegalitate, ca nefondată.
Respinge excepția de nelegalitate a HCL M. nr. 31/31.07.1997 și a HCL M. nr. 53/29.11.2001, ca nefondată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. E. S.A., cu sediul în orașul M., . nr. 54, jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâții S.C. G. I. S.R.L., cu sediul în orașul M., . nr. 46, jud. Tulcea și U. A. T. M., cu sediul în orașul M., ., jud. Tulcea, având ca obiect anulare act, ca nefondată.
Obligă reclamanta să plătească în favoarea pârâtei . M., jud. Tulcea suma de 22 201,37 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie. Cu apel în 15 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. D. P. F. V. B.
Redactat jud. L.D.P./16.05.2014
Tehnoredactat gref. F.V.B./R.G./22.05.2014/ ex.5
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 202/2014. Tribunalul TULCEA | Uzucapiune. Decizia nr. 132/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
