Contestaţie la executare. Decizia nr. 202/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 202
Ședința publică de la data de 11 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. N.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de către apelantul-intimat U. A. T.-ORAȘUL B. P. PRIMAR, cu sediul în loc. B., ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 476 din data de 10 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect „contestație la executare”, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S. A., cu domiciliul în loc. B., ., jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata contestatoare, personal și asistată de av. Ș. M., în temeiul împuternicirii avocațiale nr. 3/2014, depuse la dosar, lipsă fiind apelantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei și modul de îndeplinire a procedurii de citare; de asemenea, se învederează că, apelantul a transmis la dosar, la data de 10.04.2014, extras din cererea de chemare în judecată, titlul executoriu nr. 2700 (1/27.03._, somația nr.2700/1 din 27.03.2013 după care:
Av. Ș. M., în calitate de apărător al intimatei-contestatoare, arată că, înscrisurile comunicate la acest termen de către apelant, se regăsesc și la dosarul de fond. Apelantul nu a făcut dovada comunicării titlului executoriu către debitoare.
La interpelarea instanței, av. Ș. M., în calitate de apărător al intimatei-contestatoare, având cuvântul, arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de administrat în completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.
Av. Ș. M., în calitate de apărător al intimatei-contestatoare, având cuvântul în apel, solicită respingerea apelului formulat ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
De asemenea, av. Ș. M., în calitate de apărător al intimatei-contestatoare, precizează că înțelege să reitereze concluziile formulate la termenul anterior, arătând în esență că, în ceea ce privește rezoluția de la data de 27.03.2014 aflată pe titlul executoriu nr. 2700 (1/27.03.2013, somația nr.2700 (1/27.03.2013) „Am luat la cunoștință de debitul existent și voi încerca să plătesc”, iar intimata este pusă să semneze, semnătura nu îi este opozabilă. Intimata neștiind carte apelantul trebuia să se găsească o modalitate de comunicare.
Cât privește poziția apelantului față de înscrisurile atașate cererii de apel (titlu executoriu, somație) se pretinde că acestea au fost emise în anul 2008 pe numele lui S. Iașir, că prin aceste înscrisuri s-ar fi întrerupt cursul prescripției, iar instanța de fond trebuia să țină cont de înscrisuri, în condițiile în care acestea nu au fost comunicate. La dosar nu există dovada comunicării, prin urmare înscrisurile nu au vreo relevanță; au fost emise pe numele lui S. Iașir, decedat din anul 2008.
La solicitarea primei instanțe de a se face dovada comunicării proceselor verbale de contravenție menționate în titlul executoriu, UAT-Orașul B. a transmis un extras din registrul de poștă prin care a fost făcută comunicarea procesului verbal de contravenție nr.1104/12.02.2008, în ceea ce privește celelalte procese-verbale a făcut cunoscut că nu s-a identificat modalitatea comunicării lor.
În concluzie, se solicită respingerea apelului formulat ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art.394 din NCPC declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL,
P. contestația la executare adresată Judecătoriei B. la data de 05.04.2013 și înregistrată sub nr._, contestatoarea S. A. în contradictoriu cu intimata U. A. T.-ORAȘUL B. P. PRIMAR, a formulat contestație la executare împotriva înștiințării nr.5092/21.03.2013 și a somației nr.1/27.03.2013 emisă de Primăria B. privind dobânzile și penalitățile aferente impozitului pe casă și terenul aferent .
Susținându-se depășirea cu mult peste datoria efectivă s-a solicitat admiterea acțiunii, anularea dobânzilor, a penalităților și exonerarea de plată a acestora.
În fapt s-a arătat că prin somația nr.1/27.03.2013 intimata o somează să achite suma de_ lei provenită din amenzi administrative și mijloc de transport pe care nu-l mai deține din anul 2002, precizând că permanent a anunțat la serviciul taxe și impozite că nu mai deține acest mijloc de transport, care nu a fost operat și fără a i se comunica până în prezent de această datorie care a crescut pe zi ce trece.
Contestația nu a fost întemeiată în drept, iar în probațiune s-a depus la dosar somația nr. 2700/1 din 27.03.2013, titlul executoriu nr.2700 /1/27.03.2013.
La data de 19 aprilie 2013, contestatoarea și-a completat cererea în sensul că înțelege să cheme în judecată în calitate de intimați C. L. B. și Primăria orașului B. prin Primar.
În expunerea de motive s-a arătat că la 15 noiembrie 2012 s-a adresat cu cerere Primarului localității B. înregistrată sub nr. 5092/15.11.2012 prin care a solicitat anularea dobânzilor și penalităților ca și impozit precum și taxa pentru două autoturisme pentru care timp de trei ani ea a fost la biroul taxe și impozite unde a anunțat că nu mai posedă niciun autoturism încă din vremea în care soțul ei trăia.
În toată această perioadă a mers la serviciul taxe și impozite unde a cerut să i se elibereze un act din care să reiasă că a fost scăzută de la taxa pentru autoturisme, dar de fiecare dată a fost respinsă, astfel că în cele din urmă a depus în scris cererea ce a fost înregistrată sub nr.5092/2012 și abia în data de 27 martie 2013 i s-a înmânat o comunicare împreună cu titlul executoriu și somația nr. 2700/27.03.2013 .
S-a mai arătat că în aceeași zi a depus și o cerere către C. L. B. care urma să se întrunească a doua zi, dar totul a fost în zadar motiv pentru care a apelat la instanță în speranța de a i se face dreptate .
Contestatoarea a susținut că nu mai posedă auto din anul 2002, că a anunțat la serviciul taxe și impozite dar funcționara care trebuia să opereze declarația sa nu a efectuat-o și în acest fel taxele datorate de ea către bugetul local au crescut de la o zi la alta plus dobânzile și penalitățile aferente care s-au ridicat la suma de_ lei, inclusiv acea cerere depusă în luna noiembrie 2012 a fost cu greu găsită de funcționară la insistențele sale de trei ori pe săptămână.
Toate acestea reies din documentele depuse la dosar și din a căror dată de pe aceste documente se va putea constata deficiența de lucru a unei salariate care își face treaba după bunul plac, fără a se gândi că toate acestea au afectat-o în mod direct .
Până în prezent serviciul de taxe și impozite nu i-a comunicat nici o hârtie care să o înștiințeze despre această situație, mai mult a fost în câteva rânduri să plătească datoria pe care ea o știa de aproximativ 3.000 lei ,dar niciodată nu i s-a spus că este vorba de_ lei
În plus, s-a susținut că se știa că ea locuiește în curte cu un nepot care nu mai contribuie la cheltuielile casei după decesul soțului ei în anul 2002, că ea nu are alt venit, câștigând sporadic de la diverse persoane cărora le spală covoarele, sape grădina, plivește, etc.
Conchizând, s-a solicitat admiterea acțiunii, anularea titlului executoriu și exonerarea de la plata dobânzilor și a penalităților pentru plata impozitului pentru casă și teren, anularea impozitului pentru auto pe care nu îl mai posedă și de care nu are cunoștință de ce nu a fost ștearsă de la această datorie, apreciind că vina aparține în exclusivitate funcționarului primăriei care nu i-a comunicat la timp această situație, recunoscând că trebuie să plătească impozitul pentru casă și teren dar de restul nu are cunoștință și nici nu i se comunica până în prezent dacă ea nu insista.
În probațiune s-a depus la dosar adresa nr.5092/21.03.2012 emisă de UAT ORAȘUL B., somația nr.2700/1 din 27.03.2013, titlul executoriu nr.2700/1/27.03.2013, cererea adresată Consiliului L. B. și înregistrată sub nr. 2703/27.03.2013 .
Orașul B. prin Primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației motivat de faptul că nu este întemeiată pe un temei juridic.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea contestației având în vedere că S. A. nu a trecut pe la serviciul impozite și taxe locale din perioada 2005-2006,nu a achitat impozitele și taxele locale stabilite în sarcina sa, fapt ce a generat și calcularea de dobânzi și penalități.
S-a invocat faptul că fiecare cetățean are drepturi și obligații ce cad în sarcina sa, iar taxa auto la care se face referire este impusă în baza unui act ce dovedește că deținătorul auto este proprietarul de fapt și de drept. În momentul înstrăinării acelui bun prin acte valabile are loc radierea și înscrierea sub numele noului proprietar, contestatoarea trebuia să facă dovada înstrăinării cu un act autentic ce poate fi luat în considerare.
În ceea ce privește cererea adresată Consiliului L. al orașului B. la data de 27 martie 2013 sub nr. 2703, s-a făcut precizarea că această contestatoare nu a așteptat luarea în discuție a acestei solicitări, mergând direct pe calea justiției.
S-a apreciat că prin emiterea somației și a titlului executoriu nu au fost încălcate prevederile legale în materia, că sumele calculate sunt reale și nu contravin cu nimic situației oricărui cetățean de bună credință a orașului B..
Având în vedere cele de mai sus s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată juridic.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-208, art.432 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
P. răspunsul la întâmpinare contestatoarea a susținut că până în anul 2012 a fost de nenumărate ori la serviciul taxe și impozite din cadrul primăriei pentru a anunța decesul soțului ei și că nu mai deține mijloc de transport. A solicitat un formular să declare pe propria răspundere că nu posedă niciun mijloc de transport dar i s-a comunicat că se va opera în calculator și o vor anunța, cu precizarea că atunci când mergi la primărie și se spune cadână ce cauți, lasă-ne în pace că, am treabă, te anunțăm noi…. Și de atunci și până în decembrie 2012 nu a fost chemată și nici anunțată de nimeni .
Astfel cum reiese și din documentele din dosar a depus o cerere la d-nul Primar prin care a solicitat o eșalonare la plată, întrucât în decembrie în aceeași zi când a depus cererea i s-a comunicat că are de plată suma de_ lei, iar răspuns la cererea sa i s-a dat după trei luni de zile, respectiv în luna martie 2013.
Până la data de 27 martie 2013 când i-au fost înmânate de organul fiscal titlul executoriu și somația, nu i s-a comunicat nicio altă adresă, somație sau alt act administrativ prin care să fie informată în vreun fel cu privire la datoria de plată, dobânzile și penalitățile către bugetul local.
D. urmare, conform art. 130 alin. 1 din Legea 92/2003 codul de procedură fiscală, republicat în 2007 cu modificările și completările ulterioare, o parte din suma datorată la bugetul local este prescrisă și deci titlul executoriu eliberat în 27.03.2013 își pierde puterea executorie și deci debitorul nu mai poate fi obligat la plata restanțelor garantate de stat, motivul fiind prescripția.
Din conținutul titlului executoriu rezultă că datoria este din anii 2005, 2006, 2007, 2008, deci în toată această perioadă organul fiscal de-a lungul acestor ani nu i-a comunicat nici un act administrativ din care să reiasă datoria pe care ar fi avut-o de plată ca debitor .
Cu privire la procesele-verbale administrative ce sunt enumerate în titlul executoriu s-a susținut că nici unul nu i-a fost comunicat la adresa din . pentru a lua la cunoștință de suma datorată la bugetul local.
Referitor la cererea adresată Consiliului L. s-a arătat că atunci când s-a prezentat la organul fiscal să ia detalii cu privire la această cerere pe care a depus-o în anul 2012, a fost pusă să semneze o hârtie și apoi ajunsă acasă a aflat că era o cerere făcută de un funcționar către domnii consilieri ai Consiliului L. cu motivarea că aceștia aprobă eșalonări, scutiri, cu precizarea că în codul de procedură fiscală se prevede astfel de înlesniri, dar prin toate aceste lucruri se dorea să acopere lipsa sau sustragerea unor responsabilități pe care le are organul fiscal conform legii .â
S-a solicitat anularea titlului executoriu pentru datoria invocată de organul fiscal deoarece este neconcludentă și ireală, suma pretinsă este prescrisă pentru anii 2005, 2006, 2007 și o parte din 2008 întrucât până la această dată Primăria B. nu face dovada emiterii vreunui titlu executoriu cu privire la această datorie .â
P. hotărârea ce se va pronunța s-a solicitat respingerea întâmpinării formulată de intimată ca fiind netemeinică și lipsită de argumente și probe care să susțină că suma pretinsă de organul fiscal este reală, admiterea acțiunii formulate, anularea plății în cuantum de_ lei întrucât asupra acesteia a survenit prescripția conform art.130 alin.1.
Urmare solicitării instanței Primăria orașului B. a înaintat documentele care au stat la baza dosarului de executare silită - titlu executoriu 2700/27.03.2013 – S. A. din localitatea B., ., județ Tulcea.
La termenul de judecată din data de 27 iunie 2013 reprezentantul intimatei, prezent în instanță a arătat că titlul executoriu nr.2700/2013 cuprinde toate datoriile din ultimii 5 ani, respectiv somațiile și titlurile executorii din 2008 până în 2013.
La data de 5 septembrie 2013, contestatoarea a formulat precizare contestație la executare prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată pe intimata UAT –Orașul B., prin Primar cu sediul în localitatea B. ., județ Tulcea .
După îndeplinirea celor legale s-a solicitat instanței pronunțarea unei sentințe prin care să dispună anularea somației de plată și a titlului executoriu emis în cauză pentru motivele învederate în demersurile inițiale precum și a celor ce le va relata .
În expunerea de motive s-a învederat că din eroare în demersurile inițiale au fost specificate de contestatoare ca intimate C. L. B. și Primăria, pentru că U.A.T. –Orașul B. prin Primar are calitate procesuală pasivă, intimat în cauză.
S-a solicitat admiterea contestației și anularea executării cerute de intimat întrucât există neconcordanțe între somații și titlul executoriu, nu s-a făcut dovada comunicării proceselor verbale întocmite de organul constatator al intimatei ,nefiind titlu executoriu, iar alte procese-verbale, inclusiv creanțe sunt prescrise.
Precizarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.711 și urm. c.pr.civ., art.172-173 din OG/2003.
Soluționând cauza, Judecătoria B. prin sentința civilă nr. 476 din data de 10 octombrie 2013 a admis în parte contestația la executare precizată, formulată de contestatoarea S. A. și a anulat formele de executare, somație și titlu executoriu nr. 2700/27.03.2013, emise de Primăria oraș B. – Serviciul taxe și impozite, până la concurența sumei de 8.450 lei .
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus prima instanță a reținut următoarele:
La data de 27 martie 2013 intimata U.A.T.- Orașul B. prin Primar a emis titlul executoriu nr. 2700/27.03.2013 și somația nr. 2700 /27.03.2012 pentru suma de 15.354 lei reprezentând taxă cimitir musulman, impozit clădiri, mijloc de transport, taxă habitat, taxă apă, impozit pe teren, amenzi administrative.
Articolul 141 alin.1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală stipulează că: Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În conformitate cu art. 131 alin.1 și 2 din același act normativ mai sus menționat, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, iar termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.
Analizând obligațiile fiscale înscrise în titlul executoriu nr.1/27.03.2013, s-a constatat că, acestea sunt prescrise pentru anii 2006 și 2007 iar pentru ceilalți ani sunt calculate în termenul de prescripție mai sus menționat, astfel că, taxa de cimitir constând în debit plus rămășiță se ridică la suma de 552 lei față de suma de 820 lei înscrisă în titlu executoriu.
În ce privește impozitul pe clădiri s-a reținut că acesta este solicitat în termenul de prescripție de 5 ani și se ridică la suma de 1263 lei.
Cu privire la mijlocul de transport, prima instanță a reținut că, deși contestatoarea a susținut că din anul 2002 nu-l mai deține, nu a făcut nici o dovadă în sprijinul susținerilor sale în sensul că nu a probat că a radiat respectivul mijloc de transport, motiv pentru care figurează în continuare cu acesta.
A constat însă că, pentru perioada anilor 2006 și 2007 s-a împlinit termenul de prescripție astfel că, contestatoarea datorează impozit pentru mijlocul de transport în sumă de 4024 lei și nu suma de 5.533 lei menționată în titlul executoriu.
Referitor la taxă habitat de asemenea s-a reținut că s-a împlinit termenul de prescripție suma calculată fiind pentru perioada anilor 2005, 2006, 2007.
S-a mai reținut de prima instanță că, în ceea ce privește taxa apă în valoare de 388 lei, suma este datorată de către contestatoare.
Totodată, s-a mai arătat că, impozitul pe teren datorat de către S. A. este pe perioada anilor 2008 – 2012, debit plus rămășițe, în cuantum de 2.223 față de 4.027 lei din titlul executoriu având în vedere intervenirea prescripției pentru anii 2005, 2006, 2007.
La solicitarea primei instanțe de a se face dovada comunicării proceselor verbale de contravenție menționate în titlul executoriu, UAT-Orașul B. a transmis un extras din registrul de poștă prin care a fost făcută comunicarea procesului verbal de contravenție nr.1104/12.02.2008, în ceea ce privește celelalte procese-verbale a făcut cunoscut că nu s-a identificat modalitatea comunicării lor.
Potrivit art.141 pct.8 OG nr. 92/2003 în cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele și prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis și dovada comunicării acestora, organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente.
Față de considerentele expuse și ținând cont și de prescripția dreptului de a cere executarea silită, prima instanță a reținut că, contestatoarea nu datorează suma de bani în cuantum de 1.850 lei, motiv pentru care a admis în parte contestația la executare precizată și a anulat formele de executare, somație și titlu executoriu nr. 2700/27.03.2013, emise de Primăria oraș B. – Serviciul taxe și impozite, până la concurența sumei de 8450 lei .
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat apel intimatul ORAȘUL B. prin PRIMAR, care a arătat că, S. A. a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu nr. 2700/27.03.2013, contestând anumite sume înscrise în titlul executoriu ca debit la rolul fiscal din ., deținut în urma decesului lui S. Iasar.
P. documentele depuse la dosar s-a arătat că debitoarea este titulara rolului fiscal pentru care sunt înscrise debite reprezentând taxă cimitir musulman, impozit clădiri, impozit mijloace de transport, taxă habitat, impozit teren, amenzi și amenzi administrative, acestea însumând 8412 lei și 694 lei accesorii.
Apelantul a mai arătat că, instanța de fond analizând actele care au stat la baza formulării dosarului de executare silită a stabilit că pentru anii 2005,2006,2007,2008 organul fiscal nu ar fi comunicat nici un act administrativ către debitori din care să reiasă debitul.
Astfel, a precizat apelantul că a depus la dosar copia titlului executoriu nr.5100/16.10.2008 prin care se arată că și la acea dată a fost începută executarea silită, motiv pentru care apreciază că termenul de prescripție a fost întrerupt așa cum este stipulat de art. 133 lit. c din OG nr. 93/2003. Mai mult, debitorul S. Iasar decedat în anul 2008 a efectuat în anul 2008 două plăți voluntare reprezentând plată impozit clădiri și plată impozit teren, așa cum rezultă din chitanțele nr.1081/30.07.2008 și 3194/1.03.2008. Aceste plăți voluntare, așa cum sunt stipulate în cuprinsul art. 133 lit. b din OG nr. 92/2003 întrerup termenul de prescripție.
În concluzie, apelantul a solicitat admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii contestației la executare.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 alin. 1, art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 133 lit. b și c din O.G. nr. 92/2003.
Intimata S. A. a formulat, în termen procedural, întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat.
Analizând legalitatea și temeinicia sentințe apelate, prin prisma criticilor formulate, se constată că apelul este nefondat pentru cele ce urmează:
În conformitate cu art. 131 alin. 1 și 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, iar termenul de prescripție prevăzut la alin. (1) se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale.
Verificând titlul executoriu nr. 2700/1/27.03.2013 emis de Primăria B., se constată că acesta vizează obligații fiscale aferente anilor 2005-2012.
Ca atare, pentru obligațiile aferente anilor 2005-2007, tribunalul constată a fi îndeplinit termenul de prescripție la care s-a făcut referire, astfel că în mod corect prima instanță a anulat formele de executare până la concurența sumei de 8.450 lei.
Tribunalul reține a nu fi veridic faptul că termenul de prescripție a fost întrerupt prin emiterea titlului executoriu nr. 5100/16.10.2008 și prin plățile efectuate potrivit chitanțelor 1081/30.07.2008 și nr. 3194/11.03.2008, nefiind incidente prevederile art. 133 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală aș a cum se susține.
În conformitate cu dispozițiile art. 133 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ,,Termenul de prescripție prevăzut la art. 131 se întrerupe: a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune; b) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei; c) pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită; d) în alte cazuri prevăzute de lege.”
Pentru recunoașterea faptului că titlul executoriu nr. 5100/16.10.2008 constituie un act de executare ce are aptitudinea de a întrerupe termenul de prescripție, se impune în mod necesar a se face dovada comunicării acestuia către debitoare, probă ce nu a fost făcută.
În privința chitanțelor 1081/30.07.2008 și nr. 3194/11.03.2008, tribunalul observă că plățile efectuate prin acestea sunt anterioare emiterii titlului executoriu nr. 5100/16.10.2008. Ca atare, nu pot fi calificate ca reprezentând o recunoaștere a datoriei înscrise în acest titlu.
Semnătura de primire a debitoarei precum și mențiunea ,,am luat la cunoștință de debitul existent și voi încerca să plătesc în mod eșalonat” inserate pe titlul executoriu și pe somația cu nr. 2700/1/27.03.2013 emise de Primăria B. nu constituie un act întreruptiv.
Dincolo de orice discuție referitoare la faptul dacă aceste înserări constituie o recunoaștere a debitului, tribunalul observă că manifestarea respectivă de voință nu a fost exprimată înlăuntrul termenului de prescripție pentru a i se recunoaște caracterul întreruptiv.
O atare mențiune nu poate fi interpretată nici în sensul unei renunțări la prescripția extinctivă. Dispozițiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și cele ale Decretului nr. 167/1958 aplicabile în speță, de vreme ce apără ordinea publică și interesul general, fac inadmisibilă orice astfel de renunțare.
Desigur plata voluntară chiar și după împlinirea termenului de prescripție nu este exclusă, art. 20 alin. 1 din Decretul nr.167/1958 reglementând inadmisibilitatea înapoierii unei atare prestații. În speță, nu este însă cazul unei astfel de plăți.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 480 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, tribunalul a respins apelul ca neîntemeiat cu consecința păstrării sentinței ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de către apelantul-intimat U. A. T.-ORAȘUL B. P. PRIMAR, cu sediul în loc. B., ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 476 din data de 10 octombrie 2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect „contestație la executare”, în contradictoriu cu intimata-contestatoare S. A., cu domiciliul în loc. B., ., jud. Tulcea, ca neîntemeiat.
Menține sentința apelată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 11 aprilie 2014.
Președinte, L. N. | Judecător, L. D. P. | |
Grefier, D. B. |
Red.sent.civ. E.I.Ș.L.
Red.dec.civ.jud.NL/28.04.2014
Tehnored. gref.DB/4 ex.
. ex. apelant/1 ex. intimat
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 4/2014. Tribunalul TULCEA | Anulare act. Sentința nr. 800/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
