Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 865/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 865/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 865/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 865/2015
Ședința publică de la 16 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: C. D. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul pârât M. D. G. cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.2034/23.06.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata reclamantă . M., cu sediul procesual ales la Cabinet av.F. C. în Tulcea, ..54, jud.Tulcea, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședință s-au prezentat av.Vizauer L. pentru apelantul pârât și av.F. C. A. pentru intimata reclamantă, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și timbrat, precum și că, în cauză nu s-a depus întâmpinare, după care:
Instanța pune în discuție probatoriul solicitat prin cererea de apel, respectiv proba cu înscrisuri.
Av.Vizauer L., având cuvântul pentru apelantul pârât, precizează că nu sunt alte înscrisuri decât cele aflate deja la dosar.
La interpelarea instanței, precizează că nu are montat un aparat de consum separat, cunoscând doar faptul că există o societate în acel spațiu.
Av.F. C. A., având cuvântul pentru intimata reclamantă, arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat sau probe de administrat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra apelului.
Av.Vizauer L., având cuvântul în apel pentru apelantul pârât, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacată și rejudecând, respingerea cererii ca nefondată.
În subsidiar, solicită obligarea doar la plata contravalorii consumului casnic.
Astfel, arată că pretențiile solicitate își au izvorul în contractul de furnizare servicii încheiat în iulie 2014, ori pretențiile sunt anterioare încheierii contractului, respectiv noiembrie – decembrie 2013 și ianuarie 2014, condiții în care intimata nu are suport legal pentru aceste pretenții.
Av.F. C. A., având cuvântul în apel pentru intimata reclamantă, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond.
Arată că nu se poate contoriza în același contract activitatea unei societăți comerciale, iar pârâtul nu a încheiat contract tocmai pentru că această convenție ar fi presupus un tarif mai mare pentru că acolo își desfășoară activitatea un restaurant.
De asemenea, precizează că accesul în perimetrul unor proprietăți nu se poate face decât cu acordul proprietarului, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond.
Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil analizat:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 20.03.2015 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tulcea, având ca obiect cerere de valoare redusă, reclamanta . SA în contradictoriu cu pârâtul M. D. G. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 4604 lei reprezentând contravaloare servicii de furnizare apă și a sumei de 184,16 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
Prin formularul de răspuns pârâtul a contestat pretențiile reclamantei și a solicitat obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.2034 din 23 iunie 2015 instanța a admis cererea având ca obiect pretenții, acțiune formulată de reclamanta . M., în contradictoriu cu pârâtul M. D. G..
Pe cale de consecință, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4604 lei reprezentând contravaloare servicii de furnizare apă și a sumei de 184,16 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal.
Totodată, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în executarea contractului de furnizare/prestare servicii de alimentare cu apă și de canalizare nr. 880/18.07.2014 încheiat cu pârâtul (f.10-16), reclamanta a emis factura fiscală nr. 1514/30.07.2014 (f.7), având ca obiect suma de 4604,12 lei, aferentă serviciilor de livrare a apei potabile în sistem paușal către pârât. Contravaloarea serviciilor a fost determinată în baza tarifelor stabilite prin Hotărârea nr. 8/31.01.2013 a Consiliului Local M..
Art. 1350 C. civ. stipulează că (1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat.(2) Atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Art. 1548 C. civ. instituie o prezumție de culpă în sarcina debitorului care nu își îndeplinește o obligație contractuală.
Art. 1516 alin. (1) C. civ. reglementează dreptul creditorului la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Conform art. 1531 C. civ., (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. (2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. […]
Susținerea pârâtului, în sensul că reclamanta ar fi trebuit să încheie contract cu o persoană juridică s-a reținut ca fiind lipsită de relevanță în condițiile în care acesta a contractat în nume propriu cu reclamanta, nu a contestat prestarea serviciilor și nici nu a făcut dovada achitării debitului aferent. Prin urmare, se impune ca pârâtul să fie obligat la executarea obligației de plată către reclamantă.
Pierderea efectiv suferită de reclamantă constă în contravaloarea serviciilor prestate și neachitate, în cuantum de 4604 lei.
Art. 1535C. civ. consacră dreptul creditorului unei obligații având ca obiect plata unei sume de bani la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul prevăzut de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Instanța de fond a constatat că pârâtul datorează penalități de întârziere pentru neexecutarea conformă a obligațiilor contractuale, în cuantum de 184,16 lei, determinate potrivit convenției părților - art. 15.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel pârâtul M. D. G..
Se susține în motivarea apelului că instanța de fond a dat o greșită dezlegare a cauzei, raportat tocmai la inscrisurile depuse și obligația contractată.
Astfel, arată apelantul că prin contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare intimata-reclamantă se obliga la servicii de furnizare apă potabilă și canalizare, iar el să achite contravaloarea acestor servicii, însă contractul a fost încheiat exclusiv pentru consumul casnic, în sistem paușal, nu și pentru consumul realizat de persoana juridică.
Ca dovadă a acestei intelegeri, precizează apelantul că este si Anexa 1 la contractul nr.880/18.07.2014, prețul pe mc de apă fiind de 2,19 lei cu TVA, respectiv tariful pentru populație prevăzut de Hotărârea Consiliului Local nr.8/31.01.2013, neexistând nicio intelegere între părți cu privire la stabilirea unui consum mediu lunar de 200 mc pentru persoane juridice sau pentru activități de alimentație publică.
Mai mult, menționează apelantul că deși contractul intre cele două părți a fost încheiat la data de 18.07.2014, a fost obligat să repare un prejudiciu pentru o perioadă necontractată, respectiv să achite un consum de apă pentru perioada noiembrie 2013-iunie 2014.
In aceste condiții, consideră apelantul că nu sunt aplicabile dispozițiile art.1350 C.civ, dispoziții ce stipulează că ” Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat", mare parte din pretențiile reclamantei nefiind susținute de o convenție legal încheiată între părți.
Un alt aspect criticat de către apelant privește faptul că instanța de fond nu a verificat temeinicia accesoriilor.
Învederează apelantul că este adevărat că art.1535 C.civ. consacră dreptul creditorului la daune moratorii, însă acestea doar dacă sunt prevăzute în convenție și calculate de la data scadenței, în cazul de față, prin contractul de furnizare la art.15 s-a stabilit că neachitarea facturii atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat.
Subliniază apelantul că părțile nu au convenit in mod clar cu privire la procentul penalităților și nici nu rezultă că procentul utilizat de intimata reclamantă a fost acceptat de el, iar dacă contractul a fost încheiat la data de 18.07.2014, penalitățile nu puteau fi calculate decât pentru sumele reprezentând contravaloare serviciu furnizat si facturat după această dată, pentru fiecare lună în parte, după împlinirea unui termen de 30 de zile de la data facturării.
În cauză, arată apelantul că prin fișa de calcul prezentată au fost stabilite si calculate penalități pentru perioada ce excede contractului și, mai ales, înainte de a se fi împlinit termenul de 30 de zile.
Raportat la toate aceste critici, solicită apelantul admiterea apelului, modificarea în totalitate a hotărârii apelată și rejudecând cauza, respingerea cererii ca nefondată, iar în subsidiar, admiterea în parte a cererii intimatei-reclamante, respectiv doar cu privire la consumul de apă în sistem paușal aferent consumului casnic.
Intimata reclamantă . nu a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Examinând apelul, prin prima criticilor aduse, Tribunalul constată că acesta nu este întemeiat.
Astfel, în executarea contractului de furnizare/prestare servicii nr.880/18-07-2014, s-a emis factura nr.1514/30-07-2014 a cărei contravaloare a fost solicitată în cauză, în care a fost inclus și consumul de apă aferent spațiului în care funcționează un restaurant pentru intervalul noiembrie 2013-iulie 2014.
Pârâtul nu a negat că în imobilul pe care îl deține există un spațiu în care se desfășoară activități economice, după cum rezultă din motivele de apel.
În aceste condiții, pârâtul-apelant avea obligația de a amenaja un circuit separat în vederea alimentării cu apă a spațiului comercial, indiferent dacă societatea care desfășoară aceste activități economice îi aparține sau doar s-a transmis dreptul de folosință asupra spațiului către un alt comerciant, care să înregistreze distinct acest consum deoarece prin Hotărârea nr.8/31-01-2013 a Consiliului Local M. s-au stabilit noile tarife la apa potabilă livrată de . SRL, tarife distincte pentru populație și pentru ceilalți utilizatori.
Lipsa de diligență a pârâtului-apelant în sensul arătat atrage obligația acestuia de a achita și consumul aferent spațiului comercial la tariful stabilit pentru celelalte categorii de utilizatori.
În mod evident, ceea ce a urmărit pârâtul a fost să achite și contravaloarea cantității de apă consumată de către spațiul comercial la tariful aprobat pentru populație, mai mic decât cel stabilit pentru celelalte categorii de utilizatori, însă, după cum s-a arătat, consecința lipsei de demersuri în vederea amenajării unui circuit separat pentru spațiul comercial care să înregistreze separat consumul din acest spațiu este tocmai cea învederată ulterior, urmând ca tot pârâtul să se desocotească ulterior cu comerciantul care desfășoară activități economice în acea parte din imobil.
De asemenea, împrejurarea că a fost încheiat contractul doar la data de 08-07-2014 nu înlătură obligația pârâtului de a achita și contravaloarea cantității de apă consumată anterior în condițiile în care acesta nu a probat că s-a realizat conectarea la rețeaua de alimentare cu apă odată cu semnarea respectivului contract.
Pe de altă parte, verificarea înscrisurilor anexate probează că penalitățile de întârziere solicitate de către reclamantă sunt aferente facturii nr.1314/30-07-2014, emisă ulterior încheierii contractului prin care pârâtul s-a obligat să achite penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, în cazul în care contravaloarea facturii nu este plătită în termen de 30 zile de la data scadentă( art.5.2).
Conform situației de calcul prezentată de reclamantă, cuantumul de 184,16 lei este calculat pentru un număr de 78 de zile de întârziere, însă acestea sunt datorate numai după trecerea unui termen de 30 zile de la data scadenței, care este și data emiterii, conform art.15 alin.1 din contract,așa încât ele sunt aferente intervalului 31 august 2014 - 16 noiembrie 2014, în timp ce cuantumul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare este cel prevăzut de Codul de procedură fiscală, existând suficiente elemente de determinare a acestui procent, chiar dacă nu a fost indicat expres.
Având în vedere argumentele expuse, se justifică concluzia că pârâtul datorează sumele la plata cărora a fost obligat, condiții în care apelul promovat va fi respins ca nefondat, cu consecința păstrării ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul pârât M. D. G. cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.2034/23.06.2015 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata reclamantă . M., cu sediul procesual ales la Cabinet av.F. C. în Tulcea, ..54, jud.Tulcea, având ca obiect cerere de valoare redusă, ca nefondat.
Păstrează sent.civ.nr.2034/23-06-2015 a Judecătoriei Tulcea ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
S. G. C. D. A. L. R.
Jud.fond DNP
Red./tehnored.jud.CDA/05-11-2015
gref.șed.LR/4 ex./.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 9/2015. Tribunalul TULCEA | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 866/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
