Contestaţie la executare. Decizia nr. 9/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 9/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9/2015
Ședința publică de la 30 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. N.
Judecător: L. D. P.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea contestației în anulare privind pe contestatorul – apelant BECTAȘ C., cu domiciliul în ., ., împotriva deciziei civile nr. 489/03.06.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ al Judecătorie Babadag, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE T. - SERVICIUL FISCAL BABADAG ȘI DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE T., cu sediul în T., . Bis, jud. T., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, contestația în anulare este formulată în termen, timbrată, intimata nu a formulat întâmpinare în termen procedural, după care;
Văzând că nu mai sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 13.11.2014 contestatorul a formulat contestație la executare împotriva înființării popririi in valoare de 7.478 lei comunicată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G., Administrația Județeană a Finanțelor Publice T., Serviciul Fiscal Orășenesc Babadag, asupra contului personal la Banca BANCPOST S.A, solicitând suspendarea executării silite până la soluționarea cauzei pe fond, anularea înființării popririi și tuturor actelor subsecvente si a formelor de executare ca netemeinice și nelegale, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în fapt.
Judecătoria T., prin sentința civilă nr.49 din 06 februarie 2015, a admis excepția tardivității introducerii contestației la executare și, pe cale de consecință, a respins contestația la executare formulată, ca tardiv introdusă.
Pentru a se pronunța în aces sens, instanța a reținut că, în conformitate cu art.173 alin.(1) lit.a) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicat, cu modificările și completările ulterioare, contestația se poate face în termen de 15 zile de la luarea la cunoștința prin comunicarea somației și titlului executoriu.
Totodată articolul 714 alin.1 Cod procedură civilă stabilește termenul în care se poate exercita contestația la executare.
În cauză contestatorul a susținut că a luat cunoștință despre actul de executare în data de 31.10.2014, când a constatat blocarea cardului de pensie, după care a luat legătura cu BANCPOST Sucursala T., care i-a făcut cunoscut că nu-și poate utiliza banii din cont datorită popririi.
Intimata a făcut dovada comunicării actului contestat către contestator și totodată a depus confirmarea de primire, din care rezultă că actul contestat a fost comunicat destinatarului sub semnătură, la data de 24.10.2014.
Totodată, prima instanță a mai arătat că, nu se pot reține susținerile contestatorului că a avut cunoștință de înscrisul contestat la data de 31.10.2014, nici cele privind neconsemnarea mențiunilor referitoare la . numărul actului de identitate câtă vreme nu există această obligativitate, înscrisul ce atestă dovada comunicării neconținând nici rubrici referitoare la lipsurile invocate, dovada de comunicare purtând semnătura agentului însărcinat cu comunicarea, intimata făcând dovada comunicării adresei de înștiințare la data de 24.02.2014.
S-a reținut că mențiunile din dovada de comunicare nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel contestatorul B. C., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei, învederând, în esență, că nu a semant înscrisul care face dovada comunicării actului contestat la data de 24.10.2014. Documentul cuprinde o semnătură indescifrabilă executată de o persoană care și-a declinat calitatea de „angajat”, și care putea fi executată de oricineâ, în condițiile în care nu are angajați.
S-a arătat și faptul că instanța a încălcat dispozițiile art. 22 din Codul de procedură civilă, privind rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului și nu face minime verificări în cauză. Astfel, judecătorul având în vedere faptul că contestatorul a contestat semnătura privind dovada de comunicare, avea obligația să procedeze la verificarea înscrisului prin compararea scrierii și semnăturii de pe înscris cu scrierea și semnătura de pe alte înscrisuri necontestate, expertiză, orice alte mijloace de probă admise de lege. D. după compararea înscrisului și a semnăturilor, instanța se poate lămuri asupra înscrisului. Nu există obligația contestatorului de a se înscrie în fals, deoarece instanța din oficiu pentru aflarea adevărului are obligația de a cerceta și verifica înscrisurile și poate aprecia de o manieră legală și concluziona ca aceasta comunicare a actului administrativ fiscal se face doar sub semnătură contribuabilului, contestatorului.
Prin decizia civilă nr. 489/3 iunie 2015 a Tribunalului T., s-a decis respingerea apelului ca neîntemeiat.
Pentru aceasta s-a reținut că reglementarea generală a termenului înăuntrul căruia poate fi introdusă contestația la executare se regăsește în art. 714 al.1 pct.2 Cod procedură civilă, potrivit cu care, dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:
1.contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă;
2.cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înștiințarea privind înființarea popririi. Dacă poprirea este înființată asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit;
3.debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.
Termenele de exercitare a contestației la executare sunt termene procedurale de decădere, supuse regimului juridic prevăzut de art. 180 din codul de procedură civilă în privința calculului, a curgerii și a condițiilor de repunere în termen.
Depozițiilor art. 714 Cod procedură civilă stabilesc pentru fiecare termen în parte momentul de la care acestea încep să curgă.
Astfel, în materia popririi, textul articolului 714 al. 1 pct.2 teza I stabilește ca moment al curgerii termenului de 15 zile pentru a contesta înființarea popririi executorii data primirii, după caz, a comunicării ori înștiințării despre înființarea popririi.
Intimatul din prezenta cauză a făcut dovada comunicării adresei de înștiințare a popririi către contestatorul apelant și a depus confirmarea de primire, din care rezultă că actul a fost comunicat destinatarului sub semnătură, la data de 24 octombrie 2014. De la această dată se calculează termenul de 15 zile potrivit art. 714 al. 1 pct. 2 teza I Cod procedură civilă.
Chiar dacă apelantul arată că el a luat la cunoștință despre actul de executare la data de 31 octombrie 2014, când a constat blocarea cardului de pensie, din confirmarea de primire rezultă că a semnat de primire la data de 24 octombrie 2014.
În opinia instanței de apel, semnătura de pe confirmarea de primire aparține apelantului, aceasta rezultând dintr-o foarte sumară verificare a semnăturii olografe a apelantului și de pe cererea de chemare în judecată și de pe citațiile aflate la dosar.
La data de 15 iulie 2015, pe rolul Tribunalului T. sub nr._, s-a înregistrat contestația în anulare formulată de către apelantul Bectaș C., împotriva deciziei civile nr.489 din data de 03 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, prin care s-a solicitat anularea deciziei atacate și soluționarea cauzei pe fond.
A mai arătat contestatorul că, prin decizia civilă nr.489 din 03.06.2015 instanța de apel a respins contestatia la executare in contradictoriu cu D.G.R.F.P. G.- A.J.F.P. T., invocând “ca semnătură de pe confirmarea de primire a înstiintarii popririi aparține subsemnatului, aceasta rezultând dintr-o foarte sumara verificare a semnăturii olografe”, pe care o consider ca neîntemeiata si nelegala.
Motivarea contestatiei in anulare este cea legata de eroarea materială cu privire la calcularea termenului de comunicare a înstiintarii popririi, în sensul în care instanța a luat în considerare o semnătură executată de o terta persoana cu calitatea de “angajat” .
S-a mai arătat că instanta de apel nu a analizat aspectele și argumentele invocate, viciile procedurii de comunicare arătate, probele depuse in dosarul cauzei și nu a ținut cont de situația de fapt prezentată, interpretând eronat și ignorând prevederile legale, judecătorului insusi revenindu-i misiunea de a se supune numai legii.
Astfel, conform prev. art. 22 alin. 2 din Legea nr. 134/2010, judecătorul are îndatorirea sa stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevarului in cauza “pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotarari temeinice si legale “.
Mai precizează contestatorul că, instanta de apel se intemeiaza pe o afirmație nereala ”rezultand dintr-o foarte sumara verificare”, anume că, in data de 24.10.2014, “exista dovada semnăturii”, dar omite, ignora si nu ia in considerare realitatea, adevarul ca in fapt, înstiintarea poprire nu este semnată de destinatar.
Nu poate fi luată in considerare data de 24.10.2014 pe care se intemeiaza aceasta decizie, deoarece procedura de comunicare este legal constituita doar in cazul in care contestatorul a luat la cunostinta de actul de executare si nicidecum terte persoane necunoscute.
A mai arătat contestatorul că înștiințarea popririi s-a transmis direct la BANCPOST SA București și nu a fost comunicată acestuia, neavând posibilitatea legala de a se apăra, suma de 7.478 lei fiind preluata din contul de pensie, economiile a doi bătrâni pentru medicamente, alimente.
Daca poprirea este infiintata asupra unor venituri periodice, termenul de contestatie pentru debitor incepe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către tertul poprit
Astfel, data certa de luare la cunostinta a înstiintarii popririi este 13.11.2014 si nicidecum data de 24.10.2014 care nu are legătură cu contestatorul, deoarece nu a semnat de primire acest act.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 503 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Intimata, deși legal citată nu a formulat întâmpinare în termen procedural.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 503 din Codul de procedură civilă, ,,(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.”
Tribunalul reține că, în speță, contestatorul nu a indicat temeiul juridic al contestației formulate, făcând trimitere generică la prevederile art. 503 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Din motivarea în fapt a contestației se desprinde concluzia că această cale extraordinară de atac este întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 2 și 3 din Codul de procedură civilă.
Se susține în primul rând că decizia contestată a fost pronunțată în baza unei erori materiale, instanța luând în considerare o altă semnătură decât cea ce aparține contestatorului, referire fiind făcută la semnătura ce se regăsește pe dovada comunicării actului contestat din data de 24.10.2014.
Separat de aceasta, se susține că instanța de apel nu a analizat toate motivele de apel relativ la viciile ce vizează procedura de comunicare a actului contestat.
În privința motivului prev. de art. 503 alin. 2 pct. 3 din Codul de procedură civilă, tribunalul reține că eroare materială la care textul face referire se referă la erori sau inadvertente referitoare la aspecte formale ale apelului și care pot fi îndreptate fără o reapreciere a probelor cum se solicită în speță. Pe calea contestației în anulare nu pot fi îndreptate eventuale greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale.
Or, în speță, este contestată tocmai judecata, arătându-se că instanța de apel a reținut în mod greșit că semnătura executată pe actul comunicat îi aparține. Or la această concluzie la care s-a ajuns urmare verificării înscrisului conform prevederilor art. 303 din Codul de procedură civilă.
În privința motivului prev. de art. 503 alin. 2 pct. 3 din Codul de procedură civilă, se reține că acesta privește exclusiv hotărârile instanțelor de recurs, nu și pe cele ale instanței de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, fapt ce rezultă din conținutul aliniatului 3 al articolului menționat în care nu face referire expresă.
În considerarea argumentelor de fapt și de drept invocate, tribunalul va respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare privind pe contestatorul – apelant BECTAȘ C., cu domiciliul în ., ., împotriva deciziei civile nr. 489/03.06.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ al Judecătorie Babadag, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. – DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE T. - SERVICIUL FISCAL BABADAG ȘI DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE T., cu sediul în T., . Bis, jud. T., având ca obiect contestație la executare, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. N. L. D. P. B. F. V.
Red.sent.civ.jud.A.A.
Red/Tehnored.dec.civ.jud. N.L16.10.2015
Tehnored.gref.B.F.V./16.10.2015./5 ex.
. ex. apelant/2 ex. intimat
| ← Pretenţii. Decizia nr. 736/2015. Tribunalul TULCEA | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 865/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
