Contestaţie la executare. Decizia nr. 574/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 574/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 574/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.574
Ședința publică din data de 09 octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte: V. A.
Judecător: S. G.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta-intimată DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. TULCEA cu sediul procesual ales în Tulcea, . Bis, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1593/29.05.2014, pronunțata de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, in contradictoriu cu intimata-contestatoare S.C. S. S.A. în insolvență, prin administrator judiciar C.I.I. P. I. A., cu sediul ales la Cabinet avocat P. I. A., situat în Tulcea, .. 49, incintă Complex M., ., jud. Tulcea.
Dezbaterile in apel au avut loc în sedinta publica din 08.10.2014, susținerile în apel ale părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședința din acea dată, care face parte integranta din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ /2011 contestatorul . solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. TULCEA - ADMINISTRAȚIA COLECTARE CONTRIBUABILI MIJLOCII, să dispună anularea anunțului privind vânzarea pentru bunuri mobile din data de 21.11.2013 si suspendarea executării.
P. sentința civilă nr. 1593/29.05.2014, Judecătoria Tulcea a admis contestația la executare formulată de contestatorul S.C. S. S.A. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. G. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. TULCEA - ADMINISTRAȚIA COLECTARE CONTRIBUABILI MIJLOCII și a anulat actul de executare anunțul privind vânzarea pentru bunuri mobile din data de 21.11.2013 din dosarul de executare nr._/ 2013.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
P. contractul de garanție mobiliara pentru eșalonarea datoriilor înregistrat de A.J.F.P. Tulcea sub nr. 2024/31.07.2013, organul fiscal a solicitat constituirea de garanții mobiliare pentru obligații fiscale în suma totală de 5.549.481 lei, contestatorul venind în garanție cu remorcherele „Exotica” cu o valoare de 107.000 lei și „Borsec”cu o valoare de 121.000 lei, iar garantul S.C/ DELTACONS S.A. TULCEA cu alte bunuri.
La data de 08.08.2013 a fost întocmit procesul verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile (f. 30-32) asupra remorcherele „Exotica” cu o valoare de 107.000 lei și „Borsec”cu o valoare de 121.000 lei.
La data de 01.11.2011 intimata a emis decizia de constatare a pierderii valabilității eșalonării la plata a obligațiilor fiscale.
P. adresa nr. 5024/ 05.11.2013 (f. 19) i se aducea la cunoștință contestatoarei faptul că, urmare a pierderii valabilității eșalonării la plata a obligațiilor fiscale se reiau măsurile de executare silită întreprinse constând în popriri si executarea garanțiilor mobiliare.
D. urmare, la data de 25.11.2013 a fost emis anunțul privind vânzarea pentru bunuri mobile, respectiv pentru remorcherele „Exotica” cu o valoare de 107.000 lei și „Borsec”cu o valoare de 121.000 lei.
A arătat prima instanță că problema de drept care se pune în această speță este daca organul fiscal avea obligația de a efectua evaluarea bunurilor anterior emiterii acestui act de executare sau daca era suficient ca să preia valoare din contractul de garanței, iar pe de altă parte care este situația în care valoarea bunurilor mobile din actele întocmite de organul fiscal nu corespunde cu valoarea de circulație a acestora.
Potrivit art. 147 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, „înaintea valorificării bunurilor, acestea vor fi evaluate. Evaluarea se efectuează de organul de executare prin experți evaluatori proprii sau prin experți evaluatori independenți. Evaluatorii independenți sunt desemnați în condițiile art. 55”.
De aici rezultă că organul fiscal are obligația de a evalua bunurile înainte de a proceda la orice forma de executare asupra debitorului.
Astfel, după emiterea adresei nr. 5024/05.11.2013 (f. 19) prin care i se aducea la cunoștință contestatoarei faptul că, urmare a pierderii valabilității eșalonării la plata a obligațiilor fiscale se reiau măsurile de executare silită întreprinse constând în popriri si executarea garanțiilor mobiliare, creditorul obligației fiscale trebuia să se conformeze dispozițiilor legale precizate si să procedeze la evaluarea celor doua bunuri mobile ale contestatorului.
A arătat judecătorul fondului că logica textului mai sus amintit este aceea de a stabili o valoare reala a bunului care face obiectul executării silite tocmai pentru a evita fie subevaluarea cu consecința prejudicierii debitorului, fie supraevaluarea cu consecința imposibilității realizării executării silite.
Motivația intimatei că preturile pentru cele doua remorchere au fost acceptate de către S.C. S. S.A. prin contractului de garanție mobiliara pentru eșalonarea datoriilor înregistrat de A.J.F.P. Tulcea sub nr. 2024/31.07.2013 nu poate fi primit, în condițiile în care respectivul contract a fost încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. 7 - 8 din O.U.G. nr. 29 din 20 martie 2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată, neexistând nicio dispoziție derogatorie de la obligația impusă de art. 147 alin. 1 din O.G. nr. 92/ 2003.
Chiar daca am considera că sumele reprezentând valoarea celor doua remorchere au fost acceptate atât de către creditoare cât si de către debitoare, instanța urmează a analiza dacă valoarea celor doua corespunde valorii de piața, singurul criteriu care validează executarea silita prin vânzarea la licitație.
Astfel, a arătat prima instanță că potrivit art. 162 alin. 8 din OG nr. 92/2003, „Prețul de pornire a licitației este prețul de evaluare pentru prima licitație, diminuat cu 25% pentru a doua licitație și cu 50% pentru a treia licitație”, astfel că un preț subevaluat are consecințe negative atât asupra debitorului care pierde proprietatea asupra bunului vândut pentru un preț care nu reflecta valoarea lui, cât și pentru organul fiscal care nu-și realizează decât în parte creanța.
În ceea ce privește susținerea intimatei cum că contestatorul si-a asumat acordul executării bunurilor mobile, astfel încât promovarea contestației nu este decât o modalitate de a împiedica executarea silita, instanța de fond a reținut că promovarea unei contestații nu poate fi considerată de plano ca un abuz al debitorului, acordul acestuia la realizarea executării vizând o executare silita cu respectarea dispozițiilor legale si nu în orice modalitate pe care o considera creditorul, chiar si nelegala.
Pe de altă parte, atât timp cât nu s-a dispus suspendarea executării silite, creditorul poate continua executarea în toate modalitățile prevăzute de lege.
Totodată, s-a mai arătat de către prima instanță că, din raportul de expertiza tehnica efectuat de exp. D. T. (f. 86 - 116) s-a reținut că valorile de circulație ale remorcherelor sunt pentru „Exotica” 209.949 lei și nu 107.000 lei, iar pentru „Borsec”, 202.350 lei și nu 121.000 lei.
Față de cele arătate anterior, instanța de fond a reținut că, prin subevaluarea bunurilor mobile supuse executării silite organul fiscal a încălcat dispozițiile art. 147 alin. 1 Cod proc. civ., respectiv nu a stabilit prețul acestora, astfel încât actul de executare – anunțul privind vânzarea pentru bunuri mobile din data de 21.11.2013 din dosarul de executare nr._/2013 – este lovit de nulitate deoarece cuprinde alt preț decât cel care corespunde realității.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel intimata DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. G. prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. TULCEA, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat apelanta că instanța de fond a încuviințat proba cu expertiza tehnică judiciară, au fost efectuate două expertize, dar primul raport de expertiză efectuat de expert M. A., nu a fost util soluționării cauzei întrucât expertul nu a putut stabili valoarea de circulație a celor două bunuri mobile, nefiind acreditat și ca expert evaluator.
Referitor la cel de al doilea raport de expertiză, arată că nu a fost comunicat părților pentru a fi studiat, ignorându-se dreptul la a formula obiecțiuni.
Consideră apelanta că instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității prin necomunicarea către părți a actelor de procedură.
A mai arătat apelanta că instanța de fond în mod eronat a interpretat dispozițiile art. 147 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, în sensul că organul fiscal are obligația de a evalua bunurile înainte de a proceda la orice formă de executare asupra debitorului. Deși instanța de fond, în motivarea hotărârii, susține lipsa unei evaluări prealabile anunțului, apelanta a arătat că în actul contestat organul de executare a stabilit ca preț de pornire al licitației tocmai valoarea de garanție, propusă și asumată prin rapoartele de evaluare depuse în cadrul procedurii reglementată de O.U.G. nr. 29/2011.
A solicitat apelanta admiterea apelului așa cum a fost formulat, în sensul de a se modifica hotărârea apelată și a se respinge contestația la executare ca nefondată.
În termen legal, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului în principal ca fiind lipsit de interes și în subsidiar ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul nefondat.
Asupra excepției lipsei de interes în promovarea și susținerea apelului de către D.G.F.P. G. – A.J.F.P. Tulcea, instanța reține următoarele:
P. hotărârea atacată, instanța a anulat actul de executare privind vânzarea bunurilor mobile din 21 noiembrie 2013, reținând că acesta este lovit de nulitate, fiind încălcate prevederile art. 147 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, referitor la evaluarea bunurilor înaintea valorificării acestora.
P. urmare, apelanta pârâtă are interes în a ataca această hotărâre, cu atât mai mult cu cât prin întâmpinare, a susținut că evaluarea bunurilor s-a făcut chiar de către contestatoarea S.C. S. S.A., obligație care îi revine acesteia, în baza prevederilor O.U.G. nr. 29/2011.
Totodată, intimata apelantă pârâtă a arătat că, potrivit contractelor de garanție, creditorul are dreptul la valorificarea bunurilor mobile individualizate la valoarea menționată.
P. urmare, demersul apelantei de a solicita modificarea hotărârii atacate și respingerea contestației la executare, nu este lipsit de interes, chiar dacă, de la data pronunțării hotărârii, și până la judecarea apelului, împotriva acesteia s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței prin Sentința civilă nr. 1271/27.06.2014, iar folosul practic urmărit de apelantă este acela de a se stabili dacă actul de executare contestat a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale de procedură.
Așa fiind, excepția lipsei de interes în promovarea apelului este neîntemeiată.
Pe fond, în raport de motivele invocate, instanța apreciază apelul nefondat.
Se constată astfel că, raportul de expertiză tehnică pentru stabilirea valorii de circulație a celor 2 nave „EXOTICA” și „BORSEC” întocmit de expert tehnic T. D., a fost într-adevăr depus la dosarul cauzei chiar la data termenului din 15.05.2014.
P. Incheierea de ședință de la acea dată, instanța a amânat cauza la 29 mai 2014, tocmai pentru a da posibilitatea părților să ia cunoștință de conținutul raportului de expertiză din dosarul cauzei.
Potrivit dispozițiilor art. 336 alin. 1 Cod proc. civ., raportul scris al expertului tehnic trebuie depus cu cel puțin 10 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, și chiar dacă expertul nu a respectat acest termen, părțile au avut posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul raportului și de a formula eventuale obiecțiuni din dosarul instanței, până la următorul termen din 29 mai 2014.
Intimata apelantă nu a fost în măsură însă să studieze raportul, întrucât nu s-a prezentat la niciunul din termenele acordate în cauză.
Așa fiind, acest motiv de apel este neîntemeiat.
In ceea ce privește motivul referitor la interpretarea eronată a dispozițiilor art. 147 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, sub aspectul existenței obligației organului fiscal de a evalua bunurile înainte de a proceda la valorificarea lor, nici acesta nu este întemeiat.
Dispozițiile art. 147 alin.1 din O.G. nr. 92/2003 sunt imperative în ceea ce privește această obligație statuând că „înaintea valorificării bunurilor, acestea vor fi evaluate”, evaluarea nefiind lăsată la aprecierea organului de executare.
Norma dispozitivă invocată de apelantă este reglementată de alin. 3 și 4 al art. 147 din Ordonanță, și se referă la alte situații în care organul de executare poate face o nouă evaluare (față de prima efectuată înainte de valorificare), dacă consideră necesar.
P. urmare, nu prezintă relevanță asupra obligației de a proceda la evaluare,faptul că bunurile respective au fost oferite drept garanție pentru o anumită valoare, acceptată de ambele părți, valoarea bunurilor de la momentul constituirii garanției nefiind aceeași cu valoarea de circulație stabilită în baza dispozițiilor art. 147 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003.
In raport de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod proc. civ., se va respinge apelul formulat ca nefondat și se va păstra hotărârea atacată ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge exceptia lipsei interesului in promovarea apelului formulat de D.G.R.F.P.Galati - A.J.F.P. Tulcea, ca nefondata.
Respinge apelul civil declarat de către apelanta-intimată DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. G., prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. TULCEA cu sediul procesual ales în Tulcea, . Bis, jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 1593/29.05.2014, pronunțata de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, in contradictoriu cu intimata-contestatoare S.C. S. S.A. în insolvență, prin administrator judiciar C.I.I. P. I. A., cu sediul ales la Cabinet avocat P. I. A., situat în Tulcea, .. 49, incintă Complex M., ., jud. Tulcea, ca nefondat.
Păstrează hotărârea atacată ca temeinică și legală.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. A. S. G. P. L.
04.11.2014
Red.jud.VA
Tehnored.PL/DS/ex. 4
11.11.2014
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 1802/2014. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 736/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
