Plângere contravenţională. Decizia nr. 871/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 871/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 871/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 871/2015
Ședința publică de la 16 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: C. D. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta petentă . SRL cu sediul procesual ales în C., ., . Avocat O. A., împotriva sentinței civile nr.159/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T.-S. cu sediul în T., .,jud.T., având ca obiect plângere contravențională proces verbal . nr._/10.02.2015.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și timbrat, precum și că, în cauză s-au depus întâmpinare, răspuns la întâmpinare și concluzii scrise, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil analizat:
Prin cererea adresată Judecătoriei Babadag la data de 10.03.2015 și înregistrată sub nr._, petenta . SRL, a formulat plângere, împotriva procesului verbal . nr._/10.02.2015, solicitând ca în baza probatorului ce urmează a fi administrat în cauză, admiterea plângerii cu consecința anulării procesului verbal și exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 4000 lei, motivat de împrejurarea că fapta contravențională nu există (nu a fost săvârșită), cu cheltuieli de judecată.
Intimata nu a depus întâmpinare și conform art.208 alin.2 c.pr.civ., nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut din lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
La data de 16.04.2015 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului - verbal . nr._ din 10.02.2015 ca temeinic și legal.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.159 din 23 aprilie 2015 instanța a respins plângerea contravențională formulată de petenta . SRL, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/10.02.2015 întocmit de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T. – SERVICIUL RUTIER, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal . nr._/10.02.2015, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 4000 lei, pentru comiterea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57 din HG nr. 69/2012 modificată și sancționată de art. 7 alin. 1 din HG 69/2012 modificată ,fiind reținut în sarcina acesteia că în ziua de 10.02.2015 conducătorul auto R. A. a condus microbuzul Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe DN 22 ( E.87) 2 Cantoane efectuând transport public, contra cost, de persoane prin servicii regulate, fără ca operatorul de transport să asigure la bordul vehiculului a legitimației valabile a conducătorului auto și a licenței de traseu împreună cu anexa acesteia, graficul de circulație și caietul de sarcini.
Petenta a susținut că la momentul opririi în trafic, conducătorul auto a prezentat la solicitarea agentului de poliție Melca D. documentele solicitate de către acesta respectiv: Licență traseu, Caietul de sarcini, Permisul auto ,Talonul autovehiculului ,Licență transport ,Copia conformă a licenței de transport - RCA valabil ,Asigurarea pentru călători și bagaje Certificat clasificare Verificare tahograf ,Legitimație de serviciu. D. urmare, petenta a formulat plângere contravențională, considerând că fapta contravențională nu există (nu a fost săvârșită), motivat de împrejurarea că, în cuprinsul procesului verbal agentul constatator nu a precizat arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei astfel cum prevede în mod imperativ art. 16 alin. 1 din OG 2/2001.
Articolul 4 pct. 57 din HG nr. 69/2012, prevede drept încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: copia conformă a licenței de transport/licenței comunitare; legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport; etc.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța de fond a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, precum lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator (art. 17 din O.G. nr. 2/2001) . De asemenea, procesul-verbal de constatare a contravenției este semnat de agentul constatator, iar la rubrica Mențiuni, se precizează că, cu ocazia întocmirii procesului verbal nu s-a aflat de față nici un reprezentant legal al contravenientei, fapt atestat de martorul asistent.
Petentul a invocat încălcarea dispozițiilor art.16 alin.1 din OG nr. 2/2001, motivat de împrejurarea că, în cuprinsul procesului verbal agentul constatator nu a precizat arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei astfel cum prevede în mod imperativ art. 16 alin. 1 din OG 2/2001.
Articolul 16 din OG 2/2001 stipulează că, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Analizând procesul verbal de contravenție instanța de fond a reținut că agentul constatator a descris fapta, în sensul că în ziua de 10.02.2015 conducătorul auto R. A. a condus microbuzul Mercedes cu nr. de înmatriculare_ pe DN 22 ( E.87) 2 Cantoane efectuând transport public, contra cost, de persoane prin servicii regulate, fără ca operatorul de transport să asigure la bordul vehiculului a legitimației valabile a conducătorului auto și a licenței de traseu împreună cu anexa acesteia, graficul de circulație și caietul de sarcini, faptă prevăzută de art. 4 pct. 57 din HG nr. 69/2012 modificată și sancționată de art. 7 alin. 1 din HG 69/2012 modificată, fiind aplicată o amendă în sumă de 4000 lei.
Petenta a susținut că presupusele fapte contravenționale au fost constatate la fața locului de către agentul de poliție Melca D., fiind încadrate generic ca și încălcare a disp. art. 4 pct. 57 din HG 69/2012, deși legiuitorul a prevăzut în mod distinct prin puncte diferite ale art. 4 alin 57 contravențiile presupus constatate, în sensul că pentru lipsa legitimației de serviciu a conducătorului auto temeiul de drept al contravenției este dat de art. 4 alin. 57 pct. 57.2, iar pentru lipsa licenței de traseu împreună cu anexele acesteia cât și a lipsei caietului de sarcini temeiul de drept al contravenției este dat de art. 4 alin. 57 pct. 57.6 - încălcându-se astfel prev art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 ceea ce conduce la sancțiunea nulității procesului verbal.
Instanța de fond a apreciat că au fost respectate dispozițiile art.16 alin.1din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, având în vedere că art. 4 din HG 69/2012 prevede că următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: iar pct. 57 al acestui articol stipulează că nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz, legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport;licența de traseu și anexa acesteia, respectiv caietul de sarcini cu graficul de circulație, se sancționează conform art. 7 din același act normativ cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz.
per a contrario, oricare din documentele prevăzute de art. 4 pct.57, subpunctele 12, este lipsă, unul sau mai multe, se sancționează cu aceeași amendă contravențională de la 4000 lei la 6000 lei, nefiind câte o contravenție pentru fiecare document care lipsește de la bordul vehiculului astfel că se apreciază că menționarea în procesul verbal doar a art. 4 punctul 57 nu duce la nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, astfel că va respinge aceste susțineri ca nefondate .
Societatea petentă a mai susținut că procesul verbal ce contravenție este nelegal întrucât nu a fost încheiat la fața locului, a fost redactat ulterior cu scopul de a o împiedica să consemneze obiecțiunile cuvenite cu privire la presupusa faptă contravențională ,precum și lipsa martorului din lucrări care, în realitate nu s-a aflat la fața locului .
Instanța de fond a apreciat că aceste susțineri nu sunt fondate, întrucât încheierea procesului verbal în lipsa contravenientului este o procedură legală prevăzută de disp. OG 2/2000, iar martorul menționat în procesul verbal, prin semnătura sa a confirmat că, cu ocazia întocmirii actului sancționator nu s-a aflat de față nici un reprezentant legal al contravenientei .
Agentul constatator a motivat în raportul adresat Șefului Serviciului Rutier de ce a încheiat procesul verbal ulterior constatării contravenției pentru a-l lăsa pe conducătorul auto să-și continue deplasarea către C., pentru a nu întârzia ajungerea călătorilor la destinație, menționând însă că a procedat la întocmirea pe loc a unui „FORMUILAR DE CONTROL ÎN TRAFIC „ în care a menționat neregulile constatare și care a fost semnat de conducătorul auto R. A..
Dacă acest conducător auto nu ar fi fost de acord cu cele menționate de către agentul constatator, ar fi avut posibilitatea să nu semneze actul, per a contrario, semnând acest act, s-a apreciat de prima instanță că el a fost de acord cu mențiunile respective, în speță legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport;licența de traseu și anexa acesteia, respectiv caietul de sarcini cu graficul de circulație.
Petenta a susținut că la momentul controlului, conducătorul auto a prezentat la solicitarea agentului de poliție documentele solicitate de către acesta, respectiv: Licență traseu, Caietul de sarcini, Permisul auto ,Talonul autovehiculului ,Licență transport, Copia conformă a licenței de transport - RCA valabil, Asigurarea pentru călători și bagaje Certificat clasificare Verificare tahograf, Legitimație de serviciu, deși s-a reținut în cuprinsul procesului verbal faptul că, nu ar fi fost prezentate anumite documente de către conducătorul auto, acest aspect este total neadevărat și nu poate fi susținut de către intimată doar printr-o afirmație cuprinsă în procesul verbal de contravenție fără a se produce și dovezi în acest sens de către aceasta.
Verificând înscrisurile atașate întâmpinării, depuse la dosar de intimată, s-a reținut că la momentul controlului în trafic conducătorul auto a prezentat cartea de identitate R. A., certificat de pregătire profesională a conducătorului auto R. A., permis de conducere R. A., certificat de înmatriculare_ , copie conformă nr._ pentru transportul internațional de persoane cu autocarul sau autobuzul contra cost în numele unui terț, emisă pe numele T. T. C. SRL, valabilă de la 10.12.2014 până la 09.12.2015, certificat de înmatriculare . SRL, poliță de asigurare de răspundere civilă obligatorie RCA.
Dacă ar fi existat la bordul vehiculului toate documentele, așa cum susține petenta, acestea ar fi fost fotografiate de către agentul de poliție ,care a fotografiat doar documentele ce i-au fost prezentate.
Legitimația de serviciu a conducătorului auto R. A., depusă de petentă, în susținerea plângerii, a fost vizată pentru semestrul I 2015, însă aceasta nu a fost prezentată agentului constatator.
S-a apreciat de către prima instanță că lipsa legitimației de serviciu a conducătorului auto R. A., echivalează cu lipsa unei legitimații valabile.
Instanța de fond a apreciat că aplicarea prezumției de nevinovăție, astfel cum se solicită în lumina jurisprudenței CEDO și a garanțiilor fundamentale prevăzute de art. 6 din CEDO, a fost respectată în prezenta cauză, deoarece petentei i s-a dat posibilitatea de a proba susținerile sale, însă mențiunile agentului constatator nu pot fi înlăturate din oficiu de către instanță ca un efect automat al prezumției de nevinovăție a petentului, ci trebuie analizate într-un context probatoriu de natură să respecte drepturile ambelor părți.
Deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 din OG nr. 2/2001, rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Această prezumție de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de contravenție nu a fost răsturnată, petenta nu a produs dovezi cu care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, nu a probat o altă situație de fapt, contrară celei reținute în actul sancționator .
Petenta a mai solicitat, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
Art. 34 din O.G. nr. 2/2001 prevede că instanța competentă să soluționeze plângerea hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Potrivit art.21 alin. 3 din O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Ori, nerespectarea acestor dispoziții legale ,art. 4 din HG 69/2012 care prevede că următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: iar pct. 57 al acestui articol stipulează că nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz, legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport;licența de traseu și anexa acesteia, respectiv caietul de sarcini cu graficul de circulație ,se sancționează conform art. 7 din același act normativ cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier sau întreprinderii de transport rutier în cont propriu român/române sau străin/străine, după caz, reprezintă un pericol social concret ridicat.
Astfel fiind, sancțiunea aplicată petentei de agentul constatator a fost corect individualizată, instanța de fond apreciind că aplicarea sancțiunii avertismentului nu este o măsură care să asigure o protecție adecvată .
Înlocuirea cu sancțiunea avertismentului a amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat ar constitui o încălcare a dispozițiilor art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 și o încurajare în săvârșirea faptelor de acest gen.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel petenta . SRL.
Se susține în motivarea apelului, în ceea ce privește nelegalitatea procesului verbal, că deși în cuprinsul hotărârii pronunțate (pag 7 paragraf 5) prima instanță reține doar faptul că: „ Analizând procesul verbal de contravenție instanța reține că agentul constatator a descris fapta in sensul că in ziua de 10.02.2015 (...), faptă prev. art. 4 pct 57 din HG nr. 69/2012, modificată și sancționată de art. 7 alin 1 din HG 69/2012 modificată, fiind aplicată o amendă în suma de 4000 lei, fără a reține și lipsa evaluării din cuprinsul procesului verbal a eventualelor pagube ce s-ar fi produs prin săvârșirea presupusei contravenții.
Consideră apelanta că acest aspect reprezintă un motiv de nelegalitate a procesului-verbal în cauză raportat la prevederile imperative ale art.16 alin.1 din OG 2/2001, peste care prima instanță a trecut cu vederea.
Chiar dacă legitimația de serviciu a conducătorului auto nu a fost vizată pentru perioada la care a avut loc controlul din partea reprezentantului serviciului rutier, apreciază apelanta că, efectul social al acestei contravenții este unul mai mult decât scăzut, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul legitimației de serviciu era menționat numărul contractului individual de muncă al conducătorului auto respectiv 13/15.01.2015, astfel cum este înregistrat acesta la sediul ITM C. încă din data de 15.01.2014, CIM depus în probatoriu la dosarul de fond al cauzei.
In egală măsură, legalitatea procesului verbal este conferită și de precizarea în concret a temeiului legal care prevede încălcarea faptei ce se consideră a fi contravenție, aspect ce lipsește cu desăvârșire din cuprinsul procesului verbal încheiat.
Învederează apelanta că presupusele fapte contravenționale au fost constatate la fața locului de către agentul de poliție Melca D., fiind încadrate generic ca și încălcare a disp. art. 4 pct. 57 din HG 69/2012, deși legiuitorul a prevăzut în mod distinct prin puncte diferite ale art. 4 alin 57 contravențiile presupus constatate, în sensul că pentru lipsa legitimației de serviciu a conducătorului auto temeiul de drept al contravenției este dat de art. 4 alin. 57 pct 57.2, iar pentru lipsa licenței de traseu împreună cu anexele acesteia cât și a lipsei caietului de sarcini temeiul de drept al contravenției este dat de art. 4 alin 57 pct 57.6 — încălcându-se astfel prev. art. 16 alin 1 din OG 2/2001 ceea ce conduce la sancțiunea nulității procesului verbal.
Raportat la rezonanța socială a acesteia, menționează apelanta că impactul său este unul minim, sens în care solicită înlocuirea sancțiunii pecuniare cu sancțiunea avertisment, având în vedere faptul că, legiuitorul a dat posibilitatea aplicării sancțiunii avertisment chiar și în situația în care actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția nu prevede și sancțiunea avertisment astfel cum rezultă din cuprinsul art. 7 alin. 3 din OG 2/2001.
Arată în continuare apelanta că sancțiunea contravenționala, nu reprezintă un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca, in toate cazurile de contravenții, sa se aplice sancțiunea amenzii.
Avertismentul este, ca natura, o sancțiune pur morala, aplicabila unor contravenții ce prezintă un grad de pericol social redus, iar contravenienții o periculozitate redusa, el constând in atenționarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite, insotit de recomandarea de a respecta dispozițiile legale. Avertismentul se aplica in cazul in care, fapta este de o gravitate redusa, putandu-se aplica chiar si in cazul in care actul normativ de stabilire si sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.
Raportat la cele aratate, consideră apelanta, ca orice sancțiune juridica, inclusiv cea contravenționala, nu reprezintă un scop in sine, ci, doar un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta, nu este nevoie, ca in toate cazurile, sa se aplice sancțiunea amenzii cu atât mai mult cu cât fapta nu a fost săvârșită, așa cum rezultă în prezenta cauză.
Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.159 pronunțată la data de 23.04.2015, ca temeinică și legală.
Examinând apelul, prin prima criticilor aduse, Tribunalul contată că acesta nu este întemeiat.
Astfel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Persoana sancționată are, prin urmare, dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționată contravențional (cauza A. v. România).
În cauză însă, procesul-verbal întocmit cuprinde toate elementele obligatorii impuse de OG nr.2/2001, cu modificările ulterioare, lege cadru în materia contravențiilor, întrucât mențiunile privind eventualele pagube în sens de prejudiciu material s-ar fi impus a fi adăugate doar dacă se produceau astfel de pagube, neputând fi confundate pagubele cu gradul de pericol social al contravenției reținută în sarcina petentei-apelante.
Or,vizarea legitimației de serviciu nu se constituie într-o operațiune cu caracter formal ce presupune aplicarea unei ștampile de către societatea angajatoare, ci are multiple consecințe deoarece o atare viză certifică existența și derularea în continuare a raportului de muncă între conducătorul auto și operatorul de transport, în condițiile în care în cuprinsul legitimației de serviciu este menționat contractul de muncă încheiat anterior între părți, cum este cazul în speță, în discuție fiind anul 2008.
Acesta a și fost raționamentul pentru care legiuitorul a inclus legitimația valabilă printre documentele obligatorii ce trebuie să existe la bordul autovehiculului, conturând astfel un grad de pericol social ridicat al contravenției săvârșite atunci când obligația instituită în acest sens este încălcată.
Însă, nu numai viza pe legitimația de serviciu lipsea la momentul controlului, ci și licența de traseu, cu anexa acesteia, precum și caietul de sarcini cu graficul de circulație.
Organul constatator a realizat corect încadrarea juridică a faptei, reținând săvârșirea contravenției prevăzută de art.4 pct.57 din HG nr.69/2012, textul de la pct.57 doar enumerând documentele care trebuie să existe la bordul autovehiculului.
Lipsa oricăruia dintre aceste documente atrage săvârșirea contravenției menționate, însă nu înseamnă că dacă lipsesc mai multe documente dintre cele enumerate se săvârșesc contravenții distincte ce ar impune sancționarea lor separată.
Având în vedere lipsa celor trei documente de la bordul autovehiculului, organul constatator a realizat o justă individualizare a sancțiunii, aplicând cuantumul minim al sancțiunii amenzii prevăzută de lege pentru această contravenție.
Nu se impunea, în condițiile date, doar aplicarea sancțiunii avertismentului deoarece lipseau documente dintre cele mai importante, pentru corijarea contravenientei fiind necesară, dar și suficientă, aplicarea sancțiunii amenzii în cuantum minim, astfel cum s-a procedat.
În cauză, petenta-apelantă nu a reușit să dovedească contrariul celor reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, deși a avut această posibilitate, dreptul său la apărare fiind respectat.
Așa fiind, cum criticile aduse nu se verifică, Tribunalul va respinge apelul promovat ca nefondat, păstrând ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta petentă . SRL cu sediul procesual ales în C., ., . Avocat O. A., împotriva sentinței civile nr.159/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T.-S. cu sediul în T., ., jud.T., având ca obiect plângere contravențională proces verbal . nr._/10.02.2015, ca nefondat.
Păstrează sent.civ.nr.159/23-04-2015 a Judecătoriei Babadag ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
S. G. C. D. A. L. R.
Jud.fond SLEI
Red./tehnored.jud.CDA/05-11-2015
Gref.șed.LR/4 ex./ .>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 870/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 29/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
