Contestaţie la executare. Decizia nr. 669/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 669/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 669/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 669
Ședința publică de la data de 09 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea recursului civil promovat de recurenții-contestatori
B. N., B. G. F. (decedat) prin moșteniri legali B. C.-D., cu domiciliul în mun. T., ., ., . și BĂNĂNUȚĂ G. M., cu domiciliul în mun. București, ..4, ., sector 3 și ., cu sediul în mun. T., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 210 din 21 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect „contestație la executare”, în contradictoriu cu intimatul-creditor P. I., cu domiciliul în mun. București, ., ., . și intimatul B. G. D. I., cu sediul în mun. T., ..168, ., ..
Dezbaterile asupra recursului civil au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 02.10.2013 și ulterior la data de 09.10.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Babadag la data de 19.12.2012 și înregistrată sub nr._, contestatorii B. N., B. G. F. și S.C. „B.” S.N.C. au formulat contestație la executare împotriva somației din data de 05.12.2012, emisă în dosarul de executare nr. 13/2012 din 05.12.2012 de creditorul B.E.J. G. D. I., în temeiul art. 399 alin. (1) raportat la art. 2811 Cod procedură civilă.
Totodată, s-a solicitat, în temeiul art. 399 pct. 2 Cod procedură civilă anularea încheierilor prin care s-a încuviințat executarea, iar în baza art. 403 Cod procedură civilă s-a solicitat a se dispune suspendarea executării.
În motivarea cererii, contestatorii au arătat că prin sentința civilă nr. 151/22.03.2012 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._ s-a dispus evacuarea lor din lotul 2 și obligarea la plata sumei de 2.314 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a susținut că dispozitivul hotărârii care se execută necesită lămuriri cu privire la întinderea și aplicarea titlului executoriu, precizându-se că sentința civilă nr. 151/2012 a făcut obiectul unui proces de evacuare având ca temei sentința nr. 1238/2010 a Judecătoriei Babadag, având ca obiect, ieșire din indiviziune.
Pentru identificare celor două loturi supuse partajării s-a efectuat o expertiza topografică și un plan de situație, susținându-se că schița planului de lotizare este neclară, executorul însuși dorind o lămurire a modului în care urmează să facă executarea, respectiv, evacuarea.
Contestatorii au arătat că Lotul 2, din care urmează să se facă evacuarea, este delimitat prin poligonul EFGHDC și are o suprafață de 1250,99 mp și întrucât în apropierea hotarului cu lotul 1 se afla casa de locuit a reclamantului P. I., expertul topo a schițat deschiderea la stradă destul de confuz nefiind foarte clar care sunt punctele G respectiv H.
S-a susținut că din această cauză s-a creat o confuzie totală cu privire la o suprafață de aproximativ 100 mp, suprafața care nu se știe cui îi revine: lotului 1 sau lotului 2, nici evacuarea nu este clar de unde s-a făcut.
S-a mai susținut că potrivit certificatului de moștenitor, cotele moștenitorilor sunt: cota mamei P. Aftinia: 2/8; cota surorii sale P. G.: 3/8 și cota sa de 3/8, mama și sora sa vânzând nepotului cotele, rezultând un lot în suprafața de 1253,7 mp cu deschidere la . m.
Au mai arătat contestatorii că după efectuarea expertizei judiciare topo, au angajat o firmă de cadastru din G. și au efectuat un plan de amplasament și delimitare a imobilului lor așa cum rezultă după lotizarea expertului din cauză, lotul micșorându-se cu aproximativ 100 mp în favoarea lotului 2, acesta ajungând la o suprafața de 1400 mp, în loc de 1250 mp cât ar trebui.
Având în vedere aceste considerente, s-a susținut că executorul se află în imposibilitatea de a pune în executare dispozitivul neclar al hotărârii, drept pentru care contestatorii solicită ca instanța să precizeze care sunt punctele "G" și "H", stabilindu-se astfel linia de hotar, care este deschiderea la . loturi și care este suprafața fiecărui lot.
De asemenea a fost contestată valoarea onorariului de executare care, raportat la O.M.J. nr. 2561/2012, s-a susținut că depășește cu mult onorariul maxim, precizându-se că onorariul executorului, maxim, ar fi trebuit să nu depășească suma de 101,28 lei, însă el însumează 2.500 lei, contestatorii apreciind ca nelegal modul de calcul, motiv pentru care solicită ajustarea cuantumului onorariului.
S-a susținut că legea specială fixează limite minimale și maximale ale acestor onorarii și nu se poate deroga de la lege prin convenția părților în detrimentul contestatoarei, legiuitorul urmărind prin aceasta tocmai o protejare a intereselor debitorului în fața unui posibil abuz de drept.
S-a mai susținut că potrivit Ordinului 2561 din 30 iulie 2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justiției nr. 2550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, publicat în Monitorul Oficial 569 din 10 august 2012, care are în vedere Ordinul ministrului justiției nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești și văzând dispozițiile art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată, în temeiul dispozițiilor art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, cu modificările și completările ulterioare, pentru creanțele în valoare de peste 1.000 lei, dar până la 50.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 75 lei plus un procent de 2% din suma care depășește 1.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite; iar pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Pentru aceste motive, contestatorii au apreciat că titlurile executorii sunt nelegale și abuzive și au solicitat anularea încheierilor prin care s-a încuviințat executarea, suspendarea executării și admiterea contestației în temeiul art. 399 și următoarele din Codul de procedură civilă.
În dovedirea contestației, contestatorii au depus la dosar, în copie, plan de situație, plan de amplasament și delimitare a bunului imobil, somația din 05.12.2012, emisă în dosarul de executare nr. 13/2012, de către B.E.J. G. D. I., sentința civilă nr. 151/22.03.2012 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul civil nr._, procesul verbal din 31.10.2012 încheiat în dosarul de executare nr. 13/2012 și încheierea nr. 215/15.11.2012, pronunțată de Judecătoria Babadag.
Prin întâmpinare, B.E.J. G. D. I. a solicitat respingerea contestației la executare formulată de B. N. și B. G. F., ca nefondată.
În motivarea întâmpinării s-a susținut că prin contestația la executare formulată, se contestă cuantumul onorariului de executare silită în dosarul de executare nr.13/2012, contestatorii afirmând că s-ar fi stabilit un onorariu de executare silită în valoare de 2500 lei cu încălcarea dispozițiilor O.M.J. nr.2550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești așa cum a fost modificat prin OM.J. nr.2561/2012, percepându-se un onorariu mai mare decât cel legal.
S-a precizat că prin procesul-verbal emis în dosarul de executare nr.13/2012 a fost stabilit un onorariu de executare silită de 2200 lei, iar diferența de 300 lei reprezintă cheltuieli de executare silită stabilite în baza Anexei nr. l la Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc publicat în Monitorul Oficial nr. 713 din 26 octombrie 2010.
În ce privește legalitatea onorariului de executare silită în valoare de 2.200 lei, s-a susținut, așa cum au recunoscut și contestatorii, că executarea silită în dosarul de executare nr. 13/2012, are două obiecte: a) evacuarea debitorilor-contestatori din lotul 2 și b) realizarea creanței creditorului în valoare de 2314 lei.
Conform punctului 2 din Anexa la O.M.J. nr.2550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, pentru executările silite directe constând în evacuare, se poate percepe persoanelor fizice un onorariu maximal de 2200 lei, însă acest aspect este ignorat de contestatori.
Conform punctului 3 din Anexa la O.M.J. nr. 2550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, așa cum a fost modificat prin OM.J. nr. 2561/2012, pentru executările silite indirecte constând în urmărirea mobiliară și imobiliară a creanțelor se putea percepe în speță un onorariu maximal de 231 lei.
Prin urmare, pentru executarea silită având cele două obiecte, onorariul maximal ce putea fi perceput era de 2.431 lei, ori onorariul perceput, în valoare totală de 2.200 lei nu depășește cuantumul maximal al onorariului ce putea fi perceput în dosarul nr. 13/2012, în raport de obiectul multiplu al acestuia.
În ce privește cheltuielile de executare silită în valoare totală de 300 lei, s-a susținut că acestea au fost stabilite în conformitate art.39, alin.5 din Legea nr. 188/2000 și cu Anexa nr. 1 la Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al profesiei de executor judecătoresc publicat în Monitorul Oficial nr. 713 din 26 octombrie 2010.
S-a susținut că aceste cheltuieli sunt stabilite corect, în raport de actele de executare incluzând și taxele de timbru, taxele poștale pentru corespondența purtată cu alte instituții, deplasări ale executorului, susceptibile a fi efectuate în dosarul de executare silită, avându-se în vedere și obiectul multiplu al acestuia.
S-a mai susținut că, în speță, contestatorii, în calitate de debitori, au îndatorirea de a suporta aceste cheltuieli, conform alineatului 2 din art. 3717 Cod procedură civilă: "cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit ".
Pe cale de consecință, s-a solicitat respingerea contestației la executare ca nefondată.
În dovedirea susținerilor, s-a depus ordinul nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
La data de 16.01.2013, a formulat întâmpinare creditorul P. I., solicitând respingerea contestației la executare în principal, ca inadmisibilă în raport cu motivele invocate de contestatari, și, în subsidiar ca neîntemeiată, menținerea actelor și formelor de executare efectuate în dosarul de executare 13/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc G. D. I., ca fiind întocmite cu respectarea tuturor cerințelor legale, cu obligarea contestatarilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării s-a susținut că, prin acțiunea formulată, contestatarii solicită „anularea încheierilor prin care s-a încuviințat executarea" și suspendarea executării în baza art. 403. Cod pr. civilă și ca motive invocă alte cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată care nu au nicio legătură cu executarea și exced limitelor judecății stabilite chiar de aceștia.
Intimatul-creditor a solicitat a se constata că cererea întemeiată pe motivele arătate în cuprinsul contestației, este inadmisibilă având în vedere ca executarea se desfășoară în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile ori potrivit dispozițiilor art. 399 alin. 3 Cod Procedură civilă „nu se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu".
S-a mai susținut că o eventuală cerere de lămurire a dispozitivului sentinței 1238/14.12.2010 pronunțată în dosarul_ având ca obiect ieșire din indiviziune, aflată în curs de soluționare, nu poate împiedica punerea în executare a hotărârii pronunțată în cauza având ca obiect evacuarea și nici nu poate fi un motiv de critică adusă legalității titlului executoriu.
De altfel, nemulțumirile sau confuziile referitoare la sentința de partaj, tardiv formulate de către contestatari, ascunse în afirmații nedovedite precum „executorul se afla în imposibilitate de a pune în executare dispozitivul neclar al hotărârii", la mult timp după ce au pus în executare hotărârea de partaj, s-a susținut că nu pot reprezenta decât modalități de tergiversare a executării pentru a se bucura în mod abuziv de proprietatea creditorului, ori reprezintă o necunoaștere a matematicii simple și a logicii elementare.
A arătat creditorul că prin sentința civilă nr. 1238/14.12.2010 pronunțată în dosarul_, irevocabilă, îi este atribuit poligonul EFGHDC acesta fiind delimitat conform schiței de la pagina 184 a dosarului în cauză, schiță ce conține planul de lotizare modificat și a notei de la pagina 179 care spune că „Se va lăsa în fața C2 o alee de 1,10 m pentru acces". Delimitarea dintre cele două loturi atribuite se face printr-o alee de 1.1 m aflată în fața clădirii C2. Coordonatele poligonului ce delimitează lotul atribuit acestuia sunt foarte clare conform schiței, punctul G neînțeles de părți fiind la o distanță de 1.1 m de punctul F, iar punctul H este pe latura AD păstrând aceasta alee de 1.1 m față de clădirea C2.
Așa cum se vede și din planul de amplasare depus la dosarul_ de către contestatari, aceștia și-au răspuns singuri la întrebarea cu privire la punctele G și H prin intermediul expertului topograf care a trasat . m pe schiță.
S-a mai susținut că soții B. nu au comunicat instanței faptul că schița depusă ca dovadă a fost efectuată de topograf la data de 27 august 2012 deci după ce aceștia au demolat clădirea C2 și au mutat-o cu 1.4 m înspre poligonul atribuit creditorului la partaj.
De altfel, s-a susținut că în data de 24.07.2012, prin nota de control nr.6198, Primăria Sarichioi constată demolarea fără autorizație a clădirii C2.
S-a mai susținut că la data de 09.01.2013 contestatorii au fost evacuați silit de pe proprietatea creditorului, respectiv lotul atribuit prin sentința pronunțată în soluționarea dosarului de partaj, potrivit procesului verbal din 09.01.2013 întocmit în dosarul de executare 13/2011 de B. G. D. I., ori dacă executorul a înțeles și nu are nicio „confuzie" referitoare la amplasamentul și delimitarea loturilor proprietatea creditorului din care a executat evacuarea silită, este clar că numai contestatarii sunt cei care se află în ceață.
Mai mult, contestatorii au investit cu formulă executorie la data de 15.07.2011 sentința nr.1238/14.12.2010 și nu au avut nicio „confuzie" la acea dată în cursul judecații la fond sau în calea de atac, aceștia beneficiind de consultanță juridică prin intermediul avocatului angajat în acest proces și atât creditorul cât și contestatarii au depus obiecțiuni la raportul de expertiză imobiliară care au fost soluționate de expertul imobiliar.
Se arată de către contestator că în ședința de fond din data de 23.11.2010 se constată că ambele părți implicate în dosar nu mai au nicio obiecție și sunt de acord cu expertiza „Față de declarația părților că nu mai au explicații de dat și nici cereri noi de formulat pentru completarea cercetării judecătorești președintele completului de judecată a declarat terminată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul în fond".
Se mai arată că în dosarul de evacuare în care s-a pronunțat titlul executoriu aflat în curs de executare nu se stabilesc granițele proprietății întrucât ele au fost stabilite în alt dosar,_, care nu este obiectul acestei evacuări, granițele fiind acceptate de ambele părți și drept urmare niciuna dintre părți nu le-a contestat în recurs unde hotărârea a fost declarată irevocabilă.
Creditorul a mai susținut că a încercat să rezolve problema evacuării în mod amiabil, dar nu a reușit, astfel că am fost nevoit să efectueze cheltuieli suplimentare pentru a se putea bucura de folosința proprietății.
Așa cum reiese din adresa nr._ din 03.01.2012 eliberată de Poliția Sarichioi „B. N. a spus că nu-l lasă pe P. I. să intre pe proprietate fără executor judecătoresc".
Cu rea credință și în mod abuziv contestatarii deși au obținut investirea cu formulă executorie a sentinței de partaj, au pus în executare numai partea privitoare la sulta pe care le-o datora, obligație executată de contestator în mod voluntar.
Astfel, au tergiversat executarea privitoare la amplasamentul și delimitarea proprietății și punerea în posesie, pentru a profita abuziv de partea sa de proprietate, atitudine manifestată și în prezent.
De asemenea s-a mai solicitat respingerea motivelor privind onorariul de executare, susținându-se că actele efectuate de executorul judecătoresc sunt legale și întemeiate pe documente justificative.
Cheltuielile de executare constau în taxe de timbru, cheltuieli de deplasare, onorariu de avocat și alte cheltuieli ocazionate de îndeplinirea procedurii de executare.
Cum contestatorul nu are domiciliul în județul T., a susținut că l-a împuternicit pe avocat G. Sfircea să se ocupe de tot ce ține de procesul de evacuare, redactarea documentelor și cererilor, investirea hotărârii, prezența acestuia la execuția propriu zisă și orice alt lucru care ține de realizarea evacuării.
S-a mai susținut că valoarea onorariului de executare se încadrează în normele legale, iar contestatarii fac confuzie între execuția sumei de bani, așa cum au executat și în dosarul de ieșire din indiviziune, și cheltuielile de execuție pentru evacuarea propriu zisă, ori executorul judecătoresc nu a perceput onorariu și pentru partea de execuție a sumei de bani sau o sumă mai mare pentru execuția persoanei juridice . in vedere ca au fost evacuate și persoane fizice și o persoană juridică, fapt ignorat de contestatari.
Conform Ordinului nr. 2550/C/2006 al Ministrului Justiției onorariile maximale pentru evacuare sunt de 2200 lei debitor persoană fizică si 5200 lei debitor persoană juridică.
Pentru aceste considerente s-a solicitat a se dispune respingerea contestației la executare și a se menține actele de executare efectuate în dosarul de executare 13/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc G. D. I., ca temeinice și legale și a se dispune obligarea contestatarilor la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 115 Cod procedura civilă.
Creditorul a depus procesul verbal întocmit la data de 09.01.2013 în dosarul de executare nr. 13/2012, plan de amplasament și delimitare a bunului imobil, nota de control nr. 6108/24.07.2012, adresa nr. 6199/24.07.2012 emisă de ..
În cauză au fost atașate copii certificate de pe dosarul de executare nr. 13/2011 de B. G. D. I..
În ședința de judecată din data de 07.02.2013 apărătorul creditorului a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a B. G. D. I. având în vedere că intimata B. G. D. I. nu are calitate procesuală pasivă, această calitate revenind părții cu care contestatorii s-au judecat în fond în contradictoriu, respectiv cu P. I. și nu cu B..
La data de 07.03.2013 s-a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a B. G. D. I., instanța rămânând în pronunțare pe excepție.
Prin sentința civilă nr. 210 din 21.03.2013 a Judecătoriei Babadag a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. G. D. I. și respinsă contestația la executare formulată de contestatorii B. N., B. G. F., S.C. „B.” S.N.C. T. în contradictoriu cu creditorul P. I. și B.E.J. G. D. I.. Totodată, au fost obligați contestatorii la 1.200 lei cheltuieli de judecată către creditorul P. I..
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că intimata B.E.J. G. D. I. nu are calitate procesuală pasivă, această calitate revenind părții cu care contestatorii s-au judecat în fond în contradictoriu, respectiv cu P. I., ei nu s-au judecat cu B.E.J. G. D. I., motiv pentru care, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și acțiunea ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Împotriva acestei sentințe B. N. și B. G. F. au formulat recurs.
În motivarea recursului s-a arătat că s-a formulat contestație doar împotriva B.E.J. G. D. I., cu sediul în municipiul T., .. 168, ., nu și împotriva lui P. I., acesta din urmă nefiind parte în proces întrucât el nu a fost introdus în cauză nici de către instanță nici de părți.
Precizează recurenții că nu s-a dispus introducerea în cauză din oficiu, nu s-a discutat și nici consemnat în vreo încheiere faptul că P. I. este participant în procesul având ca obiect contestație la executare și nu apare numele său nici în acțiunea introductivă nici nu există vreo cerere de intervenție.
Recureții consideră că singurele părți cu calitate procesuală în cauză au fost ele, în calitate de reclamanți și pârâta B.E.J. G. D. I., aspect pe care l-au arăt în concluziile scrise pe care le-au formulat în timp util și depus în cauză, dar instanța nici măcar nu l-a amintit în considerentele hotărârii, reținând că intimata B.E.J. G. D. I. are calitate procesuală pasivă, această calitate revenind părții cu care contestatorii s-au judecat în fond în contradictoriu, respectiv cu P. I., ei nu s-au judecat cu B.E.J. G. D. Iulina, motiv pentru care instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală, contestația fiind respinsă pe motiv că nu au introdus-o împotriva lui P. I. ci împotriva unui incapabil procesual, aspect din care rezultă fără tăgadă faptul că singurele părți din proces sunt ele, reclamantele și intimata B.E.J. G. D. I., nicidecum P. I..
Consideră recurenții că nu li se pot pretinde cheltuieli de judecată întrucât P. I. l-a avut drept apărător pe av. Sfircea G. într-un proces în care nu a avut nicio calitate și nu ele au dorit să se judece cu acesta și este o situație juridică nemaiîntâlnită să acorzi cheltuieli de judecată unei persoane oarecare față de un proces dat.
În ceea ce privește calitatea de subiect a executorului judecătoresc în cadrul contestației la executare, apreciază recurenții că și acesta poate avea calitate în cadrul unei astfel de acțiuni, având în vedere că aceasta poate fi promovată inclusiv în cazul refuzului executoriului de a lua o măsură în condițiile legii, de a percepe un onorariu necuvenit, situație în care admiterea contestației va naște obligații în sarcina executorului, obligații cărora trebuie să li se conformeze.
De asemenea calitatea executorului judecătoresc de subiect în cadrul contestației la executare apreciază recurentele că este justificată inclusiv prin faptul că, în cazul admiterii contestației, la cererea părților, executorul poate fi obligat la plată de despăgubiri pentru pagubele cauzate, pagube care pot fi pricinuite nu numai prin refuzul de a efectua o executare silită sau de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, dar și prin îndeplinirea unor acte sau măsuri de executare nelegale, prin perceperea unui onorariu de executare neproporțional cu munca depusă și cu prevederile legale specifice.
Consideră recurenții că executorul a greșit la momentul executării hotărârii de evacuare prin faptul că nu a măsurat loturile, prejudicind astfel contestatorii de folosința a aproximativ 100 mp. Acești 100 mp le revin prin acte, dar datorită modului greșit de interpretare al executorului, dreptul de proprietate al familiei B. a fost afectat.
Mai mult decât atât, susțin recurenții, onorariul perceput de către executor este foarte mare raportat la munca depusă, la prevederile legale și la modul în care a efectuat executarea situație care a generat un lanț de consecințe nefaste pentru familia B..
În acest sens, precizează recurenții că hotărârea judecătorească care a fost interpretată greșit și părtinitor de către executorul judecătoresc a determinat contestatorii să își demoleze casa proaspăt ridicată în apropierea hotarului dintre cele două loturi, să își închidă afacerea pentru că nu mai au deschiderea necesară la stradă... toate acestea pentru că „nu intră în sarcina executorului să măsoare terenul (în evacuare!) ci doar respectarea dispozitivului hotărârii”
Ulterior, recurentul B. G. F. a decedat, fiind introduși în cauză moștenitorii acestuia.
Intimatul P. I. a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând recursul formulat se contată că acesta este fondat pentru cele ce urmează.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Babadag la data de 19.12.2012 sub nr._, B. N., B. G. F. și S.C. „B.” S.N.C. au formulat contestație la executare împotriva somației din data de 05.12.2012, dosar nr. 13/2012 din 05.12.2012 emisă de Executorul Judecătoresc G. D. Iulina.
La termenul de judecată din data de 07.03.2013 a fost pusă în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B.E.J. G. D. I., a fost unită excepția lipsei calității procesuale cu fondul cauzei, acordându-se cuvântul părților atât pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Pârâtului B.E.J. G. D. I. cât și pe fondul cauzei.
Deși prin hotărârea atacată a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. G. D. I., contestația la executare a fost respinsă în contradictoriu cu creditorul P. I. și B.E.J. D. I. fără a se preciza dacă respectiva contestație a fost cercetată în fond.
Acest aspect nu este lămurit nici în considerentele hotărârii, acolo unde se face vorbire despre lipsa calității procesuale pasive a B.E.J. G. D. Iulina însă nu este în nici un fel motivată respingerea contestației la executare ca atare
În raport de toate aceste considerente urmează ca instanța să admită recursul formulat, să caseze hotărârea atacată și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe Judecătoria Babadag.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil promovat de recurenții-contestatori B. N., B. G. F. (decedat) prin moșteniri legali B. C.-D., cu domiciliul în municipiul T., ., ., . și BĂNĂNUȚĂ G. M., cu domiciliul în municipiul București, ..4, ., . și ., cu sediul în municipiul T., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 210 din 21 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect „contestație la executare”, în contradictoriu cu intimatul-creditor P. I., cu domiciliul în municipiul București, ., ., . și intimatul B. G. D. I. , cu sediul în municipiul T., .. 168, ., ..
Casează hotărârea atacată și trimite cauza primei instanțe Judecătoria Babadag spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. D. P. R. A. V. Ș. R.
GREFIER,
D. B.
Jud. fond Ș.L.E.I..
Redactat jud. R.A.V./ 31.10.2013
Tehnoredactat gref. G.R. /19.11.2013/2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 650/2013. Tribunalul TULCEA | Succesiune. Decizia nr. 664/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
