Partaj judiciar. Decizia nr. 100/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 100/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ NR.100/2013
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013
PREȘEDINTE: L. N.
JUDECĂTOR: V. M.
GREFIER: F. V. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul - reclamant O. I., domiciliat în T., ., ., ., împotriva încheierii de admitere în principiu din 10.10.2011 și a sentinței civile nr. 2514/13.09.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. (FOSTĂ O.) V.-D., domiciliată în T., ., ., ., C. I. și C. V., domiciliați în ., având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18 septembrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a mânat pronunțarea la această dată.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată,
înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 12.08.2010 sub nr.
_ și formulată de către reclamantul O. loan, în contradictoriu cu pârâții O. V.-D., C. I. și C. V., s-a solicitat instanței de judecata ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de către reclamant și pârâta C. (fostă O.) V. D. în timpul căsătoriei precum și a datoriilor comune, constatarea și realizarea unui drept de creanță în cuantum de 1650 lei reprezentând ratele achitate de către reclamant după desfacerea căsătoriei din împrumutul contractat la S.C. Bancpost S.A., obligarea pârâților C. I. și C. V. la plata către reclamant și pârâta C. (O.) V. D. a contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului situat în satul A. .. cu cheltuieli de judecată.
Pârâta C. (O.) V. D. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat: să se constate că la dobândirea masei de partaj ea a avut o cotă de contribuție de 75 % iar reclamantul-pârât de 25%, să se includă în masa bunurilor de împărțit o rulotă marca Avento aflată în posesia exclusivă a reclamantului-pârât, să fie obligat reclamantul-pârât la plata sumei de 2387 lei care reprezintă cota acestuia din urmă din contravaloarea energiei electrice, a impozitelor, și a cheltuielilor de întreținere aferente imobilului, să se constate că în timpul căsătoriei au încheiat un contract de împrumut pentru suma de 10.000 de euro și să fie obligat reclamantul-pârât să-i plătească 1/2 din ratele achitate de la despărțirea în fapt și până la pronunțarea hotărârii iar pe viitor să se dispună ca fiecare dintre ei să plătească către bancă ½ din ratele ce au rămas de achitat.
Reclamantul-pârât a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care a arătat în esență că susținerile pârâtei-reclamante referitoare la cota sa de contribuție la dobândirea comunității de bunuri, nu corespund realității. A arătat reclamantul-pârât că rulota marca Avento a fost înstrăinată în timpul căsătoriei cu acordul pârâtei-reclamante.
Pârâții C. I. și C. V. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii reclamantului-pârât ca nefondată arătând, în esență, că toate îmbunătățirile aduse imobilului din satul A., . au fost făcute cu banii proveniți din economiile pârâtei C. I. și ale soțului acesteia.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr. 2514/13.09.2012 instanța a admis în parte cererea principală formulată de către reclamantul O. I., în contradictoriu cu pârâții O. V.-D., C. I. și C. V. și cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă O. V.-D., în contradictoriu cu reclamantul-pârât O. I., având ca obiect partaj bunuri comune, a constatat că în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuție egală, reclamantul-pârât și pârâta-reclamantă au dobândit un imobil situat în T., ., ., . bunuri mobile: un autoturism Renault Laguna cu numărul de înmatriculare_, una canapea cu două fotolii din piele, un televizor color „Samsung”, un televizor color „Philips”, un șifonier cu șase uși, un pat cu șase dulapuri și două noptiere, opt seturi lenjerii pat, opt perne mari, șase pături culori diferite, două paturi suprapuse, un birou, patru corpuri dulapuri suspendate de bucătărie, un dulap cu șase uși și șase sertare de bucătărie, una masă ovală de șase persoane și șase scaune tapițate de culoare maron, un aragaz cu patru ochiuri și una butelie aragaz, una combină frigorifică „Arctic”, una mașină de spălat rufe „Gorenje”, un boiler de 80 litri, un serviciu complet de farfurii de 12 persoane, un cuier hol cu dulăpior și ladă, una mobilă dormitor (formată din pat, dulapuri suspendate și un șifonier cu două uși), una rulotă, valoarea totală a bunurilor comune fiind de 134.638 lei .
A constatat că împrumuturile contractate de la CEC Bank SA și B. Post SA sunt datorii comune, ce vor fi suportate de către reclamantul pârât și pârâta reclamantă în cotă de ½ fiecare, a dispus ieșirea părților din indiviziune, a atribuit pârâtei reclamante imobilul și toate bunurile mobile, lot cu o valoare de circulație 117.638 lei, a atribuit reclamantului pârât autoturismul și rulota, lot cu o valoare de circulație de 17.000 lei.
De asemenea, a obligat pârâta reclamantă la plata sumei de 50.319 lei cu titlu de sultă către reclamantul pârât și a obligat reclamantul pârât la plata către pârâta reclamantă a sumei de 3822 lei reprezentând ½ din valoarea ratelor achitate de către pârâta reclamantă din împrumutul contractat la CEC Bank în perioada iulie 2012 – mai 2012.
A respins ca nefondate cererea reclamantului pârât referitoare la constatarea și realizarea unui drept de creanță constând în valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea pârâtei C. I. și valoarea ratelor aferente împrumutului contractat de la B. Post SA, precum și cererea pârâtei reclamante referitoare la creanțele reprezentând cheltuieli de întreținere aferente imobilului bun comun și la restul datoriilor comune și a obligat pârâta reclamantă la plata către reclamantul pârât a sumei de 1469,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul-pârât și pârâtă-reclamantă s-au căsătorit la data de 30.10.1998 căsătorie ce a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 1765/2010 pronunțată de Judecătoria T.. Prin aceeași hotărâre judecătorească minora rezultată din căsătoria părților a fost încredințată spre creștere și educare mamei.
În timpul căsătoriei părțile au dobândit un imobil situat în T., ., ., . și următoarele bunuri mobile: un autoturism Renault Laguna cu numărul de înmatriculare_, una canapea cu două fotolii din piele, un televizor color „Samsung", un televizor color „Philips", un șifonier cu șase uși, un pat cu șase dulapuri și două noptiere, opt seturi lenjerii pat, opt perne mari, șase pături culori diferite, două paturi suprapuse, un birou, patru corpuri dulapuri suspendate de bucătărie, un dulap cu șase uși și șase sertare de bucătărie, una masă ovală de șase persoane și șase scaune tapițate de culoare maron, un aragaz cu patru ochiuri și una butelie aragaz, una combină frigorifică „Arctic", una mașină de spălat rufe „Gorenje", un boiler de 80 litri, un serviciu complet de farfurii de 12 persoane, un cuier hol cu dulăpior și ladă, una mobilă dormitor (formată din pat, dulapuri suspendate și un șifonier cu două uși), una rulotă.
Faptul dobândirii bunurilor mai sus menționate rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei coroborate cu răspunsurile pe care aceștia le-au dat la interogatoriile formulate de către partea adversă și cu recunoașterile făcute de către fiecare parte în conținutul, fie al cererii principale, fie al cererii reconvenționale. Sub acest aspect instanța nu a reținut în lipsa altor probe concludente bunurile mobile cu privire la existența sau dobândirea cărora părțile nu au căzut de acord, respectiv cele enumerate în cererea principală de către reclamantul-pârât și care, potrivit susținerilor acestuia, s-ar afla în imobilul proprietatea pârâților C. I. și C. V..
S-a mai reținut la masa de partaj rulota marca Avento întrucât acest bun a fost înstrăinat fără acordul pârâtei-reclamante, împrejurare față de care actul de vânzare este supus unei condiții rezolutorii, iar existența sa depinde de rezultatul partajului ( fila 215 din dosarul cauzei).
Instanța de fond nu a reținut în masa partajabilă existența unui drept de creanță al soților constând în valoarea îmbunătățirilor aduse la imobilul proprietatea pârâților C. I. și C. V..
Nu s-a probat faptul că lucrările de îmbunătățire a imobilului au fost suportate de către reclamantul-pârât și pârâta-reclamantă din banii lor comuni, susținerile primului în acest sens fiind negate în mod constant de către cea de-a doua, de către pârâții C. I. și C. V. și de către martorii audiați de către instanță.
Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă, fără dubiu, că pârâta C. I. și soțul său au avut o situație financiară foarte bună care le-ar fi putut permite acestora să suporte costul îmbunătățirilor, aspect recunoscut și de către reclamantul-pârât prin răspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriul luat la cererea pârâtului C. V..
Martorii propuși a fi audiați de către reclamantul-pârât, au relatat doar că anumite plăți au fost efectuate de acesta nu și de unde proveneau banii cu care s-au făcut plățile.
Relativ la contribuția soților la dobândirea bunurilor comune întrucât probele administrate în cauză nu au dovedit fără îndoială că aportul unuia dintre soți a fost mai mare decât al celuilalt, instanța urmează a reține că aceștia au avut o contribuție egală.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 117 și 191-196), prima instanță a mai reținut că în perioada căsătoriei ambii soți au obținut venituri de natură salarială, cuantumul acestora fiind relativ egal. Sulta pe care reclamantul-pârât a primit-o de la numita O. M. după data încheierii căsătoriei cu pârâta C. V. D. a fost în cuantum de doar 62,9 lei și nu de 5000 de lei cât a susținut reclamantul-pârât, astfel că apărările acestuia din urmă cum că prețul apartamentului a fost achitat în mare parte din banii săi, nu pot fi reținute (fila 209 din dosar).
Nici susținerile reclamantului-pârât cum că pe lângă salariu a primit de la angajator și produse agricole, susțineri confirmate de către martorul Ș. I., nu justifică a se reține că acesta a avut o contribuție mai mare la dobândirea comunității de bunuri în condițiile în care și pârâta-reclamantă începând cu anul 2004 a primit în baza unui contract de arendare, contravaloarea a 600 kg grâu anual (filele 111-114 din dosar).
Nu se justifică nici cererea pârâtei-reclamante referitoare la aportul său la dobândirea bunurilor comune. împrejurarea că a economisit o sumă mare de bani în vederea achiziționării imobilului nu a fost dovedită, depozițiile martorilor B. D. și B. T. G. sub acest aspect, necoroborându-se cu nicio altă probă administrată în cauză.
Cât privește ajutorul oferit soților de către părinții pârâtei-reclamante constând în produse alimentare chiar dacă s-ar reține că relatările martorilor sub acest aspect corespund realității, nu lipsit de relevanță este faptul că pârâta-reclamantă are un copil dintr-o altă căsătorie căruia i-a acordat întreținere, împrejurare față de care nu se poate reține în favoarea acesteia o cotă de contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune.
Cu privire la datoriile comune ale părților s-a constat că în perioada căsătoriei aceștia au împrumutat sume de bani de la CEC Bank și de la Bancpost, împrumuturi care în conformitate cu disp. art. 32 din C.fam vor fi suportate de părți în mod egal.
Întrucât s-a dovedit că ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț pârâta reclamantă a achitat din împrumutul contractat la CEC Bank suma de 7644 lei instanța va reține că pentru jumătate din această sumă pârâta reclamantă are față de reclamantul-pârât un drept de creanță. Sumele achitate anterior acestui moment nu pot face obiectul unui drept de creanță ci pot fi avute în vedere doar la stabilirea aportului fiecărui soț la dobândirea comunității de bunuri.
Pe cale de consecință, va fi obligat reclamantul - pârât să-i plătească pârâtei - reclamante suma de 3822 lei.
Cu privire la creditul contractat de părți de la Bancpost s-a constatat că susținerile pârâtei - reclamante cum că acești bani au fost împrumutați nașilor lor de cununie care au achitat toate ratele sunt confirmate de declarația notarială dată în acest sens de către S. E. ( fila 169) și de ordinele de încasare existente la dosar (filele 170-172).
Or, în lipsa unor probe care să dovedească dincolo de orice îndoială că ratele au fost suportate de către reclamantul - pârât cererea acestuia cu privire la constatarea și realizarea unui drept de creanță nu poate fi primită. O soluție contrară ar echivala cu o îmbogățire fără justă cauză lucru ce nu poate fi acceptat.
Pretențiile pârâtei - reclamante relativ la sumele achitate exclusiv de către ea precum și la datoriile acumulate la Enel, Primăria T. și la Asociația de proprietari nu pot fi admise întrucât, așa cum s-a arătat, plățile făcute anterior rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a desfăcut căsătoria părților nu pot fi valorificate decât la stabilirea aportului la dobândirea comunității de bunuri. Pentru perioada ulterioară acestei date înscrisurile existente la dosarul cauzei respectiv extrasul emis de Enel și adresa emisă de Asociația de Proprietari nu sunt suficiente pentru a se stabili sumele de bani pe care trebuie să le suporte reclamantul - pârât corespunzător serviciilor de care a beneficiat cu atât mai mult cu cât și acesta a făcut plăți atât către furnizorul de energie electrică cât și către Asociația de Proprietari. Relativ la suma de 1036 de lei cu care părțile figurau la data de 8 iunie 2012 în evidențele Primăriei T. ( fila 11) s-a constatat că acest debit este compus din impozit clădiri, impozit mijloace transport, taxa habitat și amenda de circulație. Obligația achitării amenzii contravenționale revine doar persoanei vinovate de săvârșirea contravenției astfel că, suma de 240 de lei nu poate constitui o datorie comună. Impozitele și taxele aferente bunului imobil și mijloacelor de transport vor fi suportate de către părțile care în baza prezentei hotărâri vor deveni proprietari ai bunurilor respective, împrejurare față de care, nici suma de 646 lei poate fi considerată o datore comună. Suma de 150 de lei reprezentând taxă de habitat trebuie suportată de către persoana care a folosit imobilul în anul 2012, respectiv de către pârâta - reclamantă.
Împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 10.10.2011, precum și a acestei sentințe, a declarat apel în termen legal, O. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a susținut că, a fost căsătorit cu O. V. D. de la 30.10.1998, până în iunie 2010, când căsătoria noastră a fost desfăcută prin divorț prin sentința civila nr. 1765/2010 a Judecătoriei T..
S-a mai arătat că în timpul convețuirii au întreținut împreună pe minora O. I. rezultată din căsătoria noastră dar si pe minora S. A. fiica paratei-reclamante dinafară căsătoriei, întretinere ce a continuat și peste vârsta majoratului, pe timpul studiilor superioare aceasta facând două facultăți - cu cheltuieli foarte mari.
Mai arată apelantul – reclamant că prin sentința nr. 2514/2012, prima instanța a admis în parte acțiunea de partaj bunuri comune, reținând că în timpul căsătoriei ar fi dobândit în cote de contribuții egale, apartamentul cu 3 camere situate in T. ., . bunurile mobile reținute în încheierea de admitere în principiu din 10.10.2011 în valoare totală de 134.638 lei din care, s-au atribuit pârâtei-reclamante apartamentul și toate bunurile mobile în valoare de 117.638 lei iar acestuia, autoturismul Renaut Laguna și rulota auto, în valoare de 17.000 lei, cu obligația paratei-reclamante la sulta de 50.319 lei pentru egalizarea loturilor.
Prin aceiași hotărâre, instanța de fond a respins cererea de constatare și realizare a dreptului de creanță reprezentând contravaloarea transformărilor, îmbunătățirilor și adăugirilor făcute împreună la imobilul pârâților C. I. și V., dar, s-a admis cererea reconvenționala a paratei-reclamante și a fost obligat să îi plătescă jumătate din ratele pe care le-a achitat după divorț dintr-un împrumut luat de la CEC Bank în timpul căsătoriei.
S-a mai arătat că prima instanță i-a atribuit pârâtei-reclamante în totalitate apartamentul și bunurile imobile aflate în el iar, apelantului - reclamant autoturismul și rulota cu obligarea paratei-reclamante de a-i plati apelantului - reclamant o sulta de 50.391 lei.
Mai susține apelantul – reclamant că prima instanța a interpretat greșit actele juridice deduse judecății și probele administrate în cauză stabilind situații de fapt eronate pe baza cărora a adoptat hotărârea pe care o consideram greșita sub următoarele aspecte: contribuția pârtilor la dobândirea bunurilor comune; compunerea masei de partaj; stabilirea valorilor bunurilor incluse in masa de partaj; existența dreptului de creanța reprezentând lucrările făcute la imobilul din localitatea A. . imputarea pasivului reprezentând rambursarea creditului luat de la CEC Bank.
In dovedirea criticilor, apelantul a arătat că va propune în timp util probe, ceea ce însă nu s-a întâmplat.
Intimata a formula întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
Examinând sentința civilă atacată, în raport de criticile și concluziile formulate, având în vedere și probele administrate, tribunalul constată că se justifică schimbarea în parte a acesteia ca urmare a includerii greșite în masa de partaj a unei rulote „Avento”.
Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că rulota „Avento” a fost înstrăinată înainte de desfacerea căsătoriei. Operează așadar o prezumție relativă de mandat tacit al intimatei la vânzaea de către apelantul O. I. a bunului către numiții B. D., la data de 22.04.2009. Tribunalul consideră că intimata nu a dovedit nicicum faptul că rulota a fost vândută în timpul căsătoriei fără acordul său, astfel prezumția relativă de mandat tacit ce operează în astfel de cazuri nefiind răsturnată.
In consecință – fiind considerat un bun înstrăinat de soți în timpul căsătoriei – nu se mai justifică reținerea rulotei marca „Avento” în valoare de 3000 lei (conform raportului de expertiză tehnică auto efectuată de ing. P. E.) în masa de partaj.
Cât privește celelalte bunuri incluse în masa de partaj și valorile acestora, criticile formulate de apelant nu sunt întemeiate întrucât concluziile instanței de fond se întemeiază pe probele administrate (înscrisuri, declarații de martori și expertize și recunoașterea părților).
Prin urmare, cu excepția rulotei „Avento” la care s-a făcut referire în considerentele anterioare, se constată că prima instanță a reținut corect compunerea și valoarea masie de partaj și a procedat în mod just la formarea și atribuirea loturilor ținând seama și de faptul că intimatei i-a fost încredințată spre cretere și educare copilul rezultat din conviețuirea părților.
Celelalte critici formulate de apelant, instanța le consideră neîntemeiate, raportat la înscrisurile existente la dosar, din care nu rezultă o contribuție majoritară a apelantului la dobândirea bunurilor comune.
Ambii soți au deținut venituri de natură salarială într-un cuantum relativ egal iar faptul că și-au ajutat copii din căsătoriile anterioare, nu este de natură să influențeze contirbuția lor la dobândirea bunurilor comune.
Cu privire la obligarea apelantului la plata sumei de 3822 lei către intimată, se constată că soluția instanței de fond este corectă întrucât în cauză s-a dovedit că ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț pârâta reclamantă a achitat din împrumutul contractat la C.E.C. BANK suma de 7644 lei.
Totodată, se apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de fond referitoare la contribuția apelantului ori a soților la îmbunătățirile imobilului intimaților C. I. și C. V., nefiind dovedită în mod cert existența vreunui drept de creanță în favoarea lui O. I.. Pentru aceasta, au fost reanalizate declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultând că aceștia nu au putut confirma că apelantul este cel ce a suportat cheltuielile lucrărilor.
Față de cele reținute, urmează a fi admis ca fondat apelul formulat și se va schimba în parte Încheierea din data de 10.10.2011 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ și sentința civilă nr. 2514 din 13.09.2012 a aceleiași instanțe cu privire la masa de partaj, valoarea acesteia, compunerea și valoarea lotului atribuit apelantului-reclamant și cuantumul sultei la care a fost obligată pârâta-intimată.
Urmează a se constata că, în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuție egală, apelant-reclamant și intimata-pârâtă au dobândit un imobil situat în T., ., ., . bunuri mobile: un autoturism Renault Laguna cu număr de înmatriculare_, una canapea cu două fotolii din piele, un televizor color „Samsung”, un televizor color „Philips”, un șifonier cu șase uși, un pat cu șase dulapuri și două noptiere, opt seturi lenjerii pat, opt perne mari, șase pături culori diferite, două paturi suprapuse, un birou, patru corpuri dulapuri suspendate de bucătărie, un dulap cu șase uși și șase sertare de bucătărie, una masă ovală de șase persoane și șase scaune tapițate de culoare maron, un aragaz cu patru ochiuri și una butelie aragaz, una combină frigorifică „Arctic”, una mașină de spălat rufe „Gorenje”, un boiler de 80 litri, un serviciu complet de farfurii de 12 persoane, un cuier hol cu dulăpior și ladă, una mobilă dormitor (formată din pat, dulapuri suspendate și un șifonier cu două uși).
Se va constata că valoarea totală a bunurilor comune este de 131. 638 lei, conform valorilor stabilite prin expertizele efectuate de prima instanță.
Apelantului-reclamant O. I., urmează a-i fi atribuit autoturismul în valoare de 14. 000 lei.
Urmează a fi obligată intimata-pârâtă la plata sumei de 51.819 lei către apelantul-reclamant cu titlu de sultă.
Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, vor fi menținute ca temeinice și legale.
Urmează a fi obligată intimata-pârâtă la plata sumei de 3.721,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către apelantul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelantul - reclamant O. I., domiciliat în T., ., ., împotriva încheierii de admitere în principiu din 10.10.2011 și a sentinței civile nr. 2514/13.09.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. (FOSTĂ O.) V.-D., domiciliată în T., ., ., ., C. I. și C. V., domiciliați în ., având ca obiect partaj bunuri comune, ca fondat.
Schimbă în parte Încheierea din data de 10.10.2011 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ și sentința civilă nr. 2514 din 13.09.2012 a aceleiași instanțe cu privire la masa de partaj, valoarea acesteia, compunerea și valoarea lotului atribuit apelantului-reclamant și cuantumul sultei la care a fost obligată pârâta-intimată.
Constată că, în timpul căsătoriei, cu o cotă de contribuție egală, apelant-reclamant și intimata-pârâtă au dobândit un imobil situat în T., ., ., . bunuri mobile: un autoturism Renault Laguna cu număr de înmatriculare_, una canapea cu două fotolii din piele, un televizor color „Samsung”, un televizor color „Philips”, un șifonier cu șase uși, un pat cu șase dulapuri și două noptiere, opt seturi lenjerii pat, opt perne mari, șase pături culori diferite, două paturi suprapuse, un birou, patru corpuri dulapuri suspendate de bucătărie, un dulap cu șase uși și șase sertare de bucătărie, una masă ovală de șase persoane și șase scaune tapițate de culoare maron, un aragaz cu patru ochiuri și una butelie aragaz, una combină frigorifică „Arctic”, una mașină de spălat rufe „Gorenje”, un boiler de 80 litri, un serviciu complet de farfurii de 12 persoane, un cuier hol cu dulăpior și ladă, una mobilă dormitor (formată din pat, dulapuri suspendate și un șifonier cu două uși).
Constată că valoarea totală a bunurilor comune este de 131. 638 lei.
Atribuie apelantului-reclamant autoturismul în valoare de 14. 000 lei.
Obligă intimata-pârâtă la plata sumei de 51.819 lei către apelantul-reclamant cu titlu de sultă.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Obligă intimata-pârâtă la plata sumei de 3.721,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către apelantul-reclamant.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. N. V. M. F. V. B.
09.10.2013
Red.jud.VM
Tehnored. DS/ex. 6
10.10.2013
| ← Anulare act. Decizia nr. 796/2013. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 642/2013. Tribunalul... → |
|---|
