Contestaţie la executare. Decizia nr. 665/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 665/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 665/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
Secția Civilă de C. Administrativ Și Fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR. 665
Ședința publică de la data de 09 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurenta-contestatoare S.C. C. S.R.L., cu sediul în mun. Tulcea, ., împotriva sentinței civile nr. 693 din data de 26 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F.-DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. TULCEA-ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, . bis, jud. Tulcea.
Dezbaterile asupra recursului civil au avut loc în ședința publică din data de 25 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amâna pronunțarea la data de 02 octombrie 2013 și ulterior la data de 09 octombrie 2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ din data de 31.05.2011, contestatoarea S.C. C. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimata A. – DGFP Tulcea, contestație la executare împotriva deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la 16.05.2011.
Prin sentința civilă nr. 693/26.02.2013, Judecătoria Tulcea a respins contestația la executare ca nefondată, reținând că,în raport de cuantumul foarte ridicat al obligațiilor de plată stabilite în sarcina contestatoarei prin raportul privind rezultatul inspecției fiscale nr. 128/16.05.2011, decizia de instituire a măsurilor asiguratorii apare ca având caracter justificat, fiind motivată în conformitate cu prevederile art. 129 alin. 2 Cod procedură fiscală, cu atât mai mult cu cât singurul bun identificat în patrimoniul debitoarei a fost autoturismul marca Skoda O., în valoare de 48.055,52 lei, cu mult inferior cuantumului creanței fiscale reținute prin decizia de impunere.
A menționat prima instanță că, contestația formulată de către debitoare împotriva titlului de creanță fiscală ce a stat la baza emiterii deciziei de instituire a măsurii asiguratorii a fost respinsă ca prematur introdusă, prin sentința civilă nr. 1116/2.02.2012 pronunțată în dosarul_ de Tribunalul Tulcea – secția contencios administrativ și fiscal, irevocabilă la 30.04.2012 prin nerecurare.
S-a mai reținut de către instanța de fond că, în drept, cererea de chemare în judecată nu conține temeiuri valide pentru admiterea contestației la executare, iar organelor de inspecție fiscală le revenea obligația de a dispune măsuri de asigurare a creanțelor fiscale, conform dispozițiilor art. 94 alin. 3 lit. h) din O.G. nr. 92/2003.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal contestatoarea S.C. C. S.R.L., criticând-o ca netemeinică și nelegală, motivat de o greșită interpretare a situației de fapt dedusă judecății și de faptul că, nu s-a ținut cont de împrejurarea că titlul de creanță fiscală ce a stat la baza emiterii deciziei de instituire a măsurii asiguratorii nu este rămas definitivă.
A susținut recurenta că, deși există o decizie de impunere, organul de inspecție fiscală nu este scutit de a aprecia asupra pericolului de care vorbește legea în raport de situații concrete care nu lasă nici un dubiu că acel pericol există.
O altă critică a sentinței pronunțate a constat în aceea că, în dosarul nr._ al Tribunalului Tulcea, contestația sa a fost respinsă ca prematur introdusă, motivat de introducerea contestației înainte ca D.G.F.P. Tulcea să se pronunțe în plângerea prealabilă formulată împotriva deciziei de impunere nr._/16.05.2011, astfel că, și în prezent D.G.F.P. Tulcea este ținută de pronunțarea acestei soluții.
S-a mai precizat și că, rezolvarea contestației trenează din anul 2011 și că, în cadrul cererii de suspendare a executări silite, s-a plătit o cauțiune de 30.000 lei.
În final, s-a solicitat admiterea recursului, în dovedire depunându-se la dosar copia adresei nr. 8179/24.04.2013 emisă de recurentă.
Analizând cauza, în raport de criticile din recurs, cât și din oficiu, în temeiul art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este neîntemeiat potrivit următoarelor considerente:
Conform art. 129 alin. (1) din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, măsurile asigurătorii prevăzute în capitolul VI se dispun și se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Conform deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii din data de 16.05.2011, în sarcina contestatoarei S.C. C. S.R.L. s-au reținut obligații de plată suplimentare, conform deciziei de impunere nr. F-TL nr. 166/16.05.2011, în cuantum total de 368.334 lei.
Inspectorii fiscali au motivat emiterea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii pe existența pericolului ca debitorul să se sustragă de la urmărire, să își ascundă sau să își risipească patrimoniul. Organul de control a constatat că, există și pericolul iminent ca operatorul economic să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul, periclitând sau îngreunând în mod deosebit colectarea.
În acord cu prima instanță, se constată că, organul fiscal a motivat decizia emisă și în plus, această motivare este veridică, în condițiile în care nu s-au putut institui măsuri asiguratorii decât asupra unui bun mobil (un autoturism Skoda O.), în valoare de 48.055,52 lei, valoare mult inferioară obligației de plată.
Or, în condițiile existenței unei obligații fiscale în cuantum atât de ridicat, emiterea deciziei contestate apare pe deplin justificată fiind în mod corect motivată de organul de inspecție fiscală.
Instanța nu poate primi nici critica potrivit căreia D.G.F.P. Tulcea este ținută de pronunțarea unei decizii în cadrul contestației formulată împotriva titlului de creanță, întrucât instituirea măsurilor asiguratorii nu este condiționată de soluția unei astfel de contestații, organelor de inspecție fiscală revenindu-le obligația de a dispune măsuri de asigurare a creanțelor, conform art. 94 alin. (3) lit. h) din O.G. nr. 92/2003.
Față de toate aceste considerente, recursul este privit ca neîntemeiat, și in temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va fi respins în acest mod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge recursul civil formulat de recurenta-contestatoare S.C. C. S.R.L., cu sediul în mun. Tulcea, ., împotriva sentinței civile nr. 693 din data de 26 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F.-DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. TULCEA-ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea, . bis, jud. Tulcea, ca nefondat.
Menține sentința atacată ca legală și temeinică.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 09 octombrie 2013.
Președinte, L. D. P. | Judecător, R. A. V. | Judecător, S. R. |
Grefier, D. B. |
jud. fond D.N. G.
Red. Jud. LDP/11.11.2013
Tehnored. Gref. LAI/13.11.2013
| ← Succesiune. Decizia nr. 664/2013. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 677/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
