Succesiune. Decizia nr. 664/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 664/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 664/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 664
Ședința publică de la 09 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. D. P.
Judecător R. A. V.
Judecător S. R.
Grefier D. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-intervenient în nume propriu O. E., cu domiciliul în com. M. K., ., împotriva încheierii de admitere în principiu din 23.08.2013 și a sentinței civile nr. 244 din data de 04 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect partaj succesoral, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Ș. (fostă O.) I., cu domiciliul în loc.Babadag, .. 85, J. Tulcea, și intimații-pârâți O. I., cu domiciliul în mun.B., Calea Națională, nr. 12, ., G. (O.) A., cu domiciliul în localitatea Konissbrunn, ..3, Germania și domiciliul procesual ales în mun.B., Calea Națională, nr. 12, ., ., L. L., cu domiciliul în loc.Babadag, .. 85, J. Tulcea, O. M., cu domiciliul în în loc.Babadag, .. 85, J. Tulcea, prin mandatar B. F. C..
Dezbaterile asupra recursului civil au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să formuleze concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amâna pronunțarea la data de 02.10.2013 și ulterior la data de 09.10.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea adresată Judecătoriei Tulcea la data de 16 iunie 2011 și înregistrată sub nr.776, reclamanta Ș. ( fostă O. I. a chemat în judecată pe pârâții O. I., G. A., L. L., O. M. solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se stabilească masa succesorală rămasă de pe urma fostului său soț, defunctul O. T., decedat la data de 20.01.2011, constând în casă de locuit formată din 5 camere, două holuri și dependințe cu teren aferent în suprafață de 3731 mp, situată în intravilanul satului Rândunica, . Tulcea, și să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la masa succesorală sus-menționată, cu stabilirea de loturi potrivit cotelor din moștenire ce le revin părților în litigiu, împărțirea în natură și atribuirea loturilor cu plata eventualelor sulte, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu numitul O. T. care a decedat la data de 20.01.2011, având ultimul domiciliu în oraș Babadag, ..67, susținând că a divorțat de acesta la data de 11 aprilie 1991, conform deciziei civile nr.145 din aceeași dată pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.253/1991, iar după desfacerea căsătoriei nu s-a solicitat instanței partajul bunurilor comune, stabilind de comun acord că atunci când vor dispune de suma necesară achitării taxelor notariale, vor înstrăina aceste bunuri comune copiilor rezultați din căsătorie, împrejurare care nu a avut loc datorită nevoilor tot mai mari privind creșterea și educarea copiilor.
Reclamanta a susținut că, după divorț, fostul său soț a rămas în imobilul, casă de locuit, din localitatea Rândunica, iar după apariția Legii nr.18/1991, i s-a reconstituit, la cerere, dreptul de proprietate asupra terenului aferent, conform titlului de proprietate nr._/20.10.1993 și asupra a două suprafețe distincte de teren, prima fiind de 5,5 ha, potrivit titlului de proprietate nr._/17 mai 2001, și cealaltă de 5 ha, fiind emis titlul de proprietate nr.264 din 14.12.1992, loturi amplasate în extravilanul localității Rândunica.
A învederat reclamanta că, în termenul legal de acceptare a succesiunii, fiecare dintre părți s-a prezentat la notarul public unde a declarat că acceptă averea rămasă de pe urma defunctului O. T..
Cum nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, s-a solicitat admiterea cererii, așa cum a fost formulată.
La data de 07.09.2011, intervenienta O. E., în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului O. T., a formulat cerere de intervenție în nume propriu prin care a solicitat să se constatate că masa succesorală rămasă după defunctul soțul său, O. T., decedat la data de 20 ianuarie 2011, se compune din bunurile ce vor fi menționate în prezenta cerere, să se constate că moștenitorul legal – testamentar al defunctului O. T. este ea în calitate de soție supraviețuitoare, respectiv legatar universal, conform testamentului autentificat sub nr.1916/11.09.2007, solicitând cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de ședință din 07.09.2011, instanța, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.49 și urm. din Codul de procedură civilă, și anume că intervenienta O. E. justifică un interes în cauză întrucât a fost soția defunctului O. T., aceasta devenind legatar universal a întregii moșteniri rămase de pe urma acestuia, conform testamentului sus-menționat, a încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată de intervenienta O. E..
Față de cererea de intervenție depusă de intervenientă, reclamanta Ș. I. a depus cerere de întregire a obiectului, solicitând anularea testamentului autentificat sub nr.1916/11.09.2007 de BNP D. Sfircea, depunând și întâmpinare.
Prin întâmpinare, intervenienta O. E. a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune întrucât față de data nașterii raportului de drept, respectiv data încheierii actului juridic – testamentul autentificat sub nr.1916/11.09.2007 – când a început să curgă prescripția și până la momentul intentării acțiunii, dreptul la acțiune s-a prescris, conform art.7 al.2 din Decretul nr.167/1958, context în care solicită a se dispune respingerea acțiunii ca tardiv formulată.
Soluționând cauza, Judecătoria Babadag, prin sentința 694 din 19 octombrie 2011 a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Ș. I. și a respins cererea principală ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, iar cererea de intervenție a intervenientei O. E. a fost respinsă, ca lipsită de interes.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs reclamanta Ș. I., iar prin decizia civilă nr. 113 din 22 octombrie 2012 Tribunalul Tulcea a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza în rejudecare aceleași instanțe pentru a se soluționa fondul pricinii.
În rejudecare, cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr. 244 din 4.04.2013 a admis acțiunea civilă, având ca obiect partaj succesoral, formulată de reclamanta Ș. (fostă O.) I. împotriva pârâților O. I., G. A., (fost O.), prin mandatar O. I., L. L., și O. M., prin mandatar B. F.-C. ,
A admis în parte cererea de intervenție formulată de intervenienta O. E., prin mandatar B. M..
A constatat că de pe urma defunctului O. T., decedat la data de 20.01.2011, a rămas ca masă succesorală ½ dintr-un imobil casă de locuit, situat în . K., ½ din imobil teren intravilan în suprafață de 3731 mp, aferent casei de locuit ( ½ din imobilul casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 3731 mp ,este proprietatea lui Ș. I.,fostă O. ) și 6 ha teren agricol situat în extravilanul comunei M. K., județ Tulcea, iar ca moștenitori, O. I., G. A., L. L., O. M., în calitate de descendenți de gradul I, cu câte o cotă legală de moștenire de 3/32 fiecare ( pentru ½ din imobilul casă de locuit și terenul aferent ) și de 3/16 fiecare pentru terenul extravilan și intervenienta O. E., în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de moștenire de 4/32 ( pentru ½ din imobilul casă de locuit și teren aferent ) și de 4/16 pentru terenul extravilan.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune în anularea testamentului autentificat sub nr. 1916 din 11.09.2007 la BNP D. Sfircea - Babadag .
S-a dispus anularea testamentului autentificat sub nr. 1916 din 11.09.2007 la BNP D. Sfircea – Babadag.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra terenului intravilan în suprafață de 3731 m.p. situat în . K., județ Tulcea și a construcțiilor amplasate pe acesta, astfel cum a fost individualizat în schița plan anexă la raportul de expertiză tehnică M. V. și formează 6 loturi .
A atribuit reclamantei Ș. I. Lotul nr. 1 , situat în Poligon EBCF, compus din suprafața de 1.141 m.p. teren, Casa C1, casa C2, gard 41,oo ml., racord electric 1 buc . în valoare de 47.836 lei, astfel cum a fost individualizat în schița plan anexă la raportul de expertiză M. V..
A atribuit intervenientei O. E. Lotul nr. 2 , situat în Poligon GEFH, compus din teren în suprafață de 570 m.p., gard, Grajd C3, în valoare de 12.102 lei ,astfel cum a fost individualizat în schița plan anexă la raportul de expertiză M. V..
A atribuit pârâtului O. I. Lotul nr. 3, situat în Poligon GHJI, compus din teren în suprafață de 505 m.p., gard, în valoare de 9.222 lei ,astfel cum a fost individualizat în schița plan anexă la raportul de expertiză M. V..
A atribuit pârâtului G. A. Lotul nr. 4, situat în Poligon IKLJ, compus din teren în suprafață de 505 m.p., gard, în valoare de 9.216 lei ,astfel cum a fost individualizat în schița plan anexă la raportul de expertiză M. V..
A atribuit pârâtei L. L. Lotul nr. 5, situat în Poligon KMNL, compus din teren în suprafață de 505 m.p., gard 17,8 ml., în valoare de 9.213 lei ,astfel cum a fost individualizat în schița plan anexă la raportul de expertiză M. V..
A atribuit pârâtei O. M. Lotul nr. 6, situat în Poligon M., compus din teren în suprafață de 505 m.p., gard 47,20 ml., în valoare de 9.418 lei ,astfel cum a fost individualizat în schița plan anexă la raportul de expertiză M. V. și s-a dispus ieșirea din indiviziune a intervenientei O. E. și a pârâților O. I., G. A., L. L., O. M. asupra terenului extravilan în suprafață totală de 6 ha. situat în satul Rândunica, . Tulcea, identificat în titlurile de proprietate nr._/17.05.2001 și 264/14.12.1992 așa cum a fost individualizată în Varianta II în schițele plan anexă în completarea la raportul de expertiză judiciară A. Raina și formează două loturi .
A atribuit pârâților O. I., G. A., L. L., O. M., în calitate de descendenți de gradul I suprafața de 4.500 ha. câte 1.125 ha. fiecare astfel cum a fost individualizată de expert A. Raina în T42, P427/17 prin completarea la raportul de expertiză judiciară .
A atribuit intervenientei O. E., în calitate de soție supraviețuitoare suprafața de 1 ha situată în T 42, P427/17 și suprafața de 0,50 ha. situată în T68, A765 astfel cum au fost individualizată de expert A. Raina în completarea la raportul de expertiză judiciară
A dispus obligarea pârâților O. I., G. A., L. L., O. M. la câte 899,5 lei lei lei fiecare cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei Ș. I. și intervenienta O. E. la plata sumei de 1197 lei către reclamanta Ș. I. cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut în esență că reclamanta Ș. I. are calitatea de coproprietar cu privire la imobilul casă de locuit și teren situat în ., acesta fiind construit și dobândit în timpul căsătoriei cu O. T..
S-a reținut că intervenienta O. E. are calitate de soț supraviețuitor al defunctului O. T., iar ceilalți reclamanți au vocație succesorală cu privire la moștenirea defunctului lor tată O. T., iar în raport de aceste părți s-a dispus ieșire din indiviziune.
Împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 23 august 2012 și a sentinței civile nr. 244 din data de 4 aprilie 2013/1, în termen legal a formulat recurs intervenienta în nume propriu O. E., criticând sentința sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Susține recurenta intervenientă că intimata Ș. I. și copii acesteia, la momentul sesizării instanței au încercat să o ducă în eroare dorind să se judece fără a aduce la cunoștința instanței că în cauză există o soție supraviețuitoare care are calitatea de moștenitor rezervatar conferită de legea civilă,iar în această calitate a dorit să afle din întâmpinare despre existența procesului pentru a interveni în nume propriu și a participa la o ieșire din indiviziune privind averea rămasă de pe urma defunctului său soț O. T..
O primă critică adusă hotărârii atacate, arată recurenta intervenientă este faptul că instanța de fond nu a pus în discuție și n s-a pronunțat cu privire la cererea sa de a se constata un drept de creanță privind îmbunătățirile aduse imobilului aflat în litigiu.
Astfel susține recurenta-intervenientă că deși la dosar există această cerere și instanța face trimitere în încheierea de admitere în principiu la aceste îmbunătățiri pe care le pretinde ea, nu apus în discuție niciodată această cerere și nu i-a pus în vedere să evalueze aceste pretenții, să le timbreze la valoare, să administreze probe în dovedirea acestora și a lăsat nerezolvată o cerere cu care a fost sesizată și asupra căreia trebuia să se pronunțe.
Consideră recurenta intervenientă că pronunțând o soluție în acest mod instanța de fond a avantajat pe fosta soție a defunctului O. T. și pe copii acestora, care au primit loturi în natură cuprinzând îmbunătățiri efectuate de ea ce reprezintă 80% din valoarea imobilului deși ea și defunctul O. T. în ultimii 24 de ani înainte de deces au edificat construcții noii și au efectuat îmbunătățiri esențiale la imobilul vechi.
Învederează recurenta intervenientă că expertiza Morfi R. face referire la aceste îmbunătățiri, că a cerut instanței să clarifice situația cu privire la natura lor juridică și deși au fost enumerate clar și distinct aceste îmbunătățiri nu fost puse în discuție.
Cel de-al doilea motiv de critică a hotărârii atacate se referă la greșita calificare a naturii juridice de bun comun cu prima sa soție (intimata Ș. I.) a terenului intravilan în suprafață de 3.731mp unde se află casa veche de locuit.
Susține recurenta-intervenientă că acesta este un teren reconstituit și un teren „constituit”, așa după cum rezultă din titlul de proprietate nr._/20 octombrie 1993, și este aferent casei de locuit ce a aparținut tatălui defunctului său soț obținut cu ocazia colonizării din anii 1940-1948, iar la dosar se află contractul de colonizare încheiat între Statul Român și defunctul său soț O. D.. Fost sa soție reclamanta Ș. I. nu are absolut nici o legătură cu acest imobil, contractul de colonizare fiind proba cea mai elocventă în acest sens.
Menționează recurenta intervenientă că momentul reconstituirii dreptului de proprietate este ulterior divorțului și nu are cum acest teren să fie bun comun cu fosta soție, ci eventual, dacă nu bun propriu al soțului defunct poate fi bun comun cu ea care era soția defunctului la momentul constituirii și precizează în continuare recurenta că defunctul său soț a fost divorțat de reclamanta Ș. I. prin decizia Tribunalului Tulcea pronunțată la data de 11 aprilie 1991, iar ea s-a căsătorit cu acesta la data de 11aprilie 1991, titlul de proprietate nr._ fiind emis la data de 20 octombrie 1994
Un alt motiv de critică se referă la greșita calificare a naturii juridice a terenului intravilan în suprafață de 6 ha în sensul că este bun comun cu prima soție,fiind vorba despre o moștenire de la tatăl defunctului
Arată recurenta intervenientă că având ca premisă natura juridică greșit stabilită, instanța de fond a stabilit și cotele părți ce revin părților implicate în proces și in acest sens artă că la stabilirea cotelor s-a pornit de la constatarea eronată că terenul este bun comun al defunctului cu prima lui soție, or în situația în care se pleca de la o stabilire corectă a naturii juridice a bunului avea cota mai mare decât cea stabilită prin încheierea de admitere în principiu.
În continuare, recurenta intervenientă susține că testamentul nu putea fi anulat pentru că aceasta presupune o cauză de anulare existentă la momentul întocmirii testamentului cu privire la capacitate, obiect, consimțământ sau cauză, deci nu poate fi vorba de o cază de anulare și în mod greșit instanța de fond a anulat testamentul. Și consideră că numai după casarea sentinței se poate face lumină cu privire la această eroare a instanței de fond, acesta fiind de fapt un alt motiv de casare.
Susține recurenta că a fost prejudiciată prin faptul că lotul său este aproape inexistent și așa cum a arătat și în obiecțiunile la expertiză dorește un lot în corpul de casă principal, chiar cu probabilitatea plății unei sulte, această problemă fiind ridicată a instanța de fond care însă nu aluat-o în seamă.
Precizează că nu are unde să locuiască și nu are alte posibilități locative, pe când intimații au toți case și a locuit și gospodărit 24 de ani cu defunctul său soț, iar acum se află în situația de a rămâne pe drumuri sau de a locui în grajdul atribuit de instanța de fond, ar dacă s-ar fi avut în vedere îmbunătățirile solicitate de ea sau se stabilea corect natura juridică a bunurilor, alta ar fi fost situația la stabilirea loturilor, context în care ar fii avut o cotă mai mare plus un drept de creanță.
Referitor la Ș. I. susține recurenta că aceasta nu are calitate de moștenitoare fiind divorțată de 24 de ani de defunctul O. T. și nu are calitate de coindivizar.
În final, recurenta critică faptul că instanța de fond a apreciat în mod părtinitor și discriminator proba testimonială această probă dând valoare juridică declarațiilor martorilor intimaților și înlăturând fără nicio motivare declarațiile martorilor săi.
Se solicită în principal admiterea recursului casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea acesteia în sensul atribuirii unui lot care să satisfacă condițiile de locuit având în vedere și faptul că intimații nu locuiesc în Rândunica și au fiecare imobilele proprietate în care locuiesc.
În apărare, S. O. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate în raport de motivele invocate, Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Astfel, recurenta-intervenientă în cererea de intervenție depusă solicită să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului său soț Opina T. decedat la data de 20 ianuarie 2011 se compune din bunurile ce vor fi menționate și solicită instanței să se constate că este moștenitorul legal testamentar al soțului său conform testamentului autentificat sub nr. 1916 din 11 septembrie 2007.
Recurenta nu a solicitat instanței să se constate că are un drept de creanță privind îmbunătățirile aduse imobilului, făcând doar referire la îmbunătățiri în cererea de intervenție. Dar în concret nu a solicitat un drept de creanță, nu a solicitat ca dreptul de creanță să fie obiectiv al expertizelor efectuate, nu a formulat obiecțiuni cu privire la dreptul de creanță, cu toate că la instanța de fond a fost asistată de un apărător ales.
Instanța de fond, la termenul din data de 17 mai 2012, a încuviințat intervenientei probele propuse și anume, proba cu interogatoriu și proba cu martori, acestea fiind probele solicitate, fără să propună și o expertiză în legătură cu dreptul său de creanță.
Intimata-reclamantă Ș. I. s-a căsătorit cu defunctul O. T. în anul 1958 iar după 33 de ani de căsătorie, a divorțat de fostul soț în anul 1991. Este cert că în această perioadă lungă de timp cei doi soți au construit casa împreună pe terenul care a aparținut fostului socru (O. D.). Acest aspect rezultă cu claritate și din depozițiile martorilor propuși de reclamantă dar și din depozițiile martorului propus chiar de către recurenta-intervenientă. Casa de locuit a fost înstrăinată de foștii socri, după care au fost înstrăinări succesive, ca în final să fie cumpărată de către O. T. și I.. Soții O. au construit lângă casa bătrânească un alt imobil casă de locuit, în care în prezent locuiește recurenta-intervenientă.
În mod corect prima instanță, a apreciat că imobilul casă de locuit și teren aferent este un bun dobândit în timpul căsătoriei dintre O. T. și O. I., în prezent Ș. I..
În mod corect prima instanță a reținut că terenul extravilan în suprafață de 6 ha este un bun propriu al defunctului O. T. și a dispus ieșirea din indiviziune asupra acestuia între moștenitorii descendenți și recurentă în calitate de soț supraviețuitor, stabilind în mod corect și cotele părți.
Cu privire la testamentul autentificat sub nr. 1916 din 11 septembrie 2006, prima instanță, după o judicioasă analiză, în mod corect l-a anulat. Defunctul O. T. a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă, prezentă și viitoare, ori din această avere făcea parte și imobilul casă de locuit și terenul aferent care erau bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei cu Ș. I., astfel că s-a încălcat și rezerva succesorală a moștenitorilor rezervatari, defunctul având patru copii care au acceptat succesiune tatălui lor.
Corect a reținut prima instanță că intimata-recurentă Ș. I. are calitate de coproprietar asupra imobilului casă de locuit și teren aferent deoarece acest imobil a fost dobândit în timpul căsătoriei cu O. T.. Instanța de fond nu a reținut că Ș. I. ar avea vocație succesorală cu privire la averea fostului soț, ci a reținut că are calitatea de coproprietar, deci are și calitate procesuală activă.
Cu privire la aprecierea probei testimoniale de către prima instanță, se reține că aceasta nu a reținut depoziția martorei N. I. deoarece a considerat-o nesinceră, motivat de faptul că a declarat că reclamanta-intimată împreună cu defunctul O. T. nu au construit nici un imobil în satul Rândunica, lucru care nu corespunde și care nu reflectă adevărata stare de fapt.
Față de toate aceste considerente, urmează a se respinge recursul ca nefondat și a se menține sentința atacată ca fiind legală și temeinică
Ca urmare a respingerii recursului în temeiul art. 274 alin 1 Cod pr civilă va fi obligată recurenta la plata sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta-intervenientă în nume propriu O. E., cu domiciliul în ., împotriva încheierii de admitere în principiu din 23.08.2013 și a sentinței civile nr. 244 din data de 04 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul nr._, având ca obiect partaj succesoral, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Ș. (fostă O.) I., cu domiciliul în loc.Babadag, .. 85, J. Tulcea, și intimații-pârâți O. I., cu domiciliul în mun. B., Calea Națională, nr. 12, ., ., G. (O.) A., cu domiciliul în localitatea Konissbrunn, ..3, Germania și domiciliul procesual ales în mun. B., Calea Națională, nr. 12, ., ., L. L., cu domiciliul în loc. Babadag, .. 85, J. Tulcea, O. M., cu domiciliul în în loc.Babadag, .. 85, J. Tulcea, prin mandatar B. F. C., ca nefondat.
Obligă recurenta la plata sumei de 1.500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 9 octombrie 2013.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
L. D. P. R. A. V. Ș. R.
GREFIER,
D. B.
Jud. fond E.I.Ș.L..
Redactat jud. Ș.R./08.11.2013
Tehnoredactat gref. G.R. /27.11.2013/2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 669/2013. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 665/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
