Contestaţie la executare. Decizia nr. 823/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 823/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 823/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 823/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: E. B.
JUDECĂTOR: D. N.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul contestator I. D. A., cu domiciliul în Tulcea, ..1, ., ., jud.Tulcea, împotriva sentinței civile nr.2177/4.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. TULCEA (fostă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. TULCEA), cu sediul în Tulcea, . bis, jud.Tulcea, având ca obiect contestație la executare + suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședință s-a prezentat av.T. B. M. pentru recurentul contestator, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Av.T. B. M. având cuvântul pentru recurentul contestator apreciază dosarul în stare de judecată și depune la dosar împuternicirea avocațială.
Nemaifiind cereri de formulat și explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Av.T. B. M. având cuvântul în recurs pentru recurentul contestator arată că acțiunea de fond s-a bazat pe două texte de lege ce reglementau situații diferite, însă însumate la materialul probator ar fi condus instanța la o concluzie corespunzătoare.
Referitor la cel de-al doilea motiv de critică precizează că judecătorul fondului însușește punctul de vedere al contestatorului, dar viciat, aceasta fiind concluzia pe care a constatat-o din hotărârea de fond deoarece nu se specifică în mod clar care este punctul de vedere sub acest aspect.
Întrucât hotărârea recurată suferă de această carență – nu s-a luat în considerare probatoriul administrat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacată și trimiterea cauzei spre rejudecare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, la data de 18.01.2013, petentul contestator I. D. A. a formulat, în contradictoriu cu intimata creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. TULCEA, contestație împotriva măsurilor de executare silită luate în cadrul dosarului de executare nr._/2008, respectiv împotriva adresei de înființare a popririi nr._/20.12.2012 prin care DGFP Tulcea a dispus înființarea popririi asupra sumelor datorate reclamantului de ING Bank; a solicitat, de asemenea, anularea deciziei de înființare a popririi referitoare la titlurile executorii nr._ din 20.12.2007,_ din 15.04.2010,_ din 14.09.2010,_ din 07.10.2011,_ din 24.04.2012 privind impozitul pe venituri din activități independente în cuantum total de 8766 lei, precum și suspendarea provizorie a executării silite.
Intimata a depus întâmpinare la data de 29.01.2013 prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.2177 din 04 iunie 2013 instanța a respins contestația la executare formulată de contestatorul I. D. A. în contradictoriu cu intimata ANAF/DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. TULCEA, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că contribuabilul I. D. A. s-a înregistrat ca persoană fizică autorizată cu activitatea „transporturi cu taxiuri” în baza autorizației de funcționare nr.1343/11.09.2002 (fila 40), emisă de Primăria Municipiului Tulcea, fiind înregistrat sub nr. F36/307/08.11.2002 eliberat de O.R.C. Tulcea.
S-a reținut că prin declarația privind veniturile estimate pentru anul 2002, înregistrată la organul fiscal sub nr._/15.09.2002, contestatorul și-a exprimat opțiunea ca veniturile realizate să fie impozitate pe baza normelor anuale de venit, astfel încât, urmare a acestei declarații, organul fiscal a emis pentru perioada 2002-2008 decizii de impunere pentru plăți anticipate. Având în vedere neachitarea, la termenele prevăzute de legislația în vigoare, a impozitului anticipat pe venituri din profesii liberale, organul fiscal a calculat până la data de 30.09.2012, majorări de întârziere în sumă de 9841 lei.
Potrivit prevederilor art.82 alin.1 C.fiscal, Contribuabilii care realizează venituri din activități independente, cedarea folosinței bunurilor, activități agricole impuse în sistem real, prevăzute la art. 71 alin. (5), precum și din silvicultură și piscicultură, cu excepția veniturilor din arendare, sunt obligați să efectueze în cursul anului plăți anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care plățile anticipate se stabilesc prin reținere la sursă, iar potrivit alin.8 al aceluiași articol, „Contribuabilii care realizează venituri din activități independente și/sau din activități agricole impuse în sistem real, silvicultură și piscicultură și care în cursul anului fiscal își încetează activitatea, precum și cei care intră în suspendare temporară a activității, potrivit legislației în materie, au obligația de a depune la organul fiscal competent o declarație, însoțită de documente justificative, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului, în vederea recalculării plăților anticipate.
S-a constatat că, potrivit înscrisului atașat la dosar (fila 7), I. M. D. – A. P.F. a fost radiată din oficiu la data de 13.05.2010 pentru neexercitarea dreptului de opțiune în una din formele prevăzute de OUG nr.44/2008.
Față de prevederile legale mai sus expuse, s-a reținut faptul că, în cauză, contestatorul nu a prezentat organelor fiscale nici un document din care să rezulte starea de inactivitate a I. M. D. – A. P.F., deși avea obligația de a depune la organul fiscal competent o declarație, însoțită de documente justificative, în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului – încetarea activității, în vederea recalculării plăților anticipate.
Un alt motiv invocat de contestator referitor la impozitul pe veniturile persoanelor fizice autorizate, s-a reținut faptul că evidența și plata acestuia se realizează pe cod numeric personal, și nu pe cod fiscal, conform art.5.1 din Capitolul 1 al Ordinului nr.1346/14.08.2006 privind aprobarea Procedurii de atribuire a codului de înregistrare fiscală pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, potrivit cărora „pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale potrivit reglementărilor în domeniul impozitului pe venit datorat pentru veniturile proprii, codul de identificare fiscală utilizat de persoanele fizice este codul numeric personal, potrivit art. 69 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.
Referitor la susținerea contestatorului în sensul că pârâta ignoră faptul că debitorul său este entitatea economică I. M. D. – A. P.F., și nu cetățeanul I. M. D. A., instanța de fond a reținut că, potrivit art.31 din OUG nr.44/2008, membrii întreprinderii familiale sunt comercianți persoane fizice de la data înregistrării acesteia în registrul comerțului și răspund solidar și indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant în exploatarea întreprinderii cu patrimoniul de afectațiune, dacă acesta a fost constituit, și, în completare, cu întreg patrimoniul, corespunzător cotelor de participare prevăzute la art. 29 alin. (1). Totodată, potrivit art.26 din același act normativ, persoana fizică titulară a întreprinderii individuale răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul de afectațiune, dacă acesta a fost constituit, și, în completare, cu întreg patrimoniu.
Față de dispozițiile legale mai sus citate, chiar dacă I. M. D. – A. P.F. a fost radiată sau dizolvată de drept, persoana fizică titulară a întreprinderii individuale – contestatorul din prezenta cauză, răspunde pentru obligațiile sale cu întreg patrimoniul.
În concluzie, s-a constatat că nu există motive pentru anularea adresei de înființare a popriri nr._/20.12.2012.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul I. D. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut de recurent că instanța de fond nu a făcut referire în considerentele hotărârii decât la Legea nr. 300/2004, deși acțiunea era întemeiată și pe dispozițiile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 51/2004, aceste dispoziții fiind ignorate.
De asemenea, în ceea ce privește neexercitarea de către contestator a dreptului de opțiune în una din formele prevăzute de O.U.G. nr. 44/2008 s-a susținut că la data respectivă PF-ul nu mai exista de 5 ani, acesta fiind motivul pentru care contestatorul nu a depus la organul fiscal o declarație privind încetarea activității.
Al treilea motiv de recurs a vizat faptul că instanța nu a susținut argumentația sa referitoare la faptul că, contestatorul nu a prezentat organelor fiscale niciun document din care să rezulte starea de inactivitate, cu un text de lege pentru a se putea verifica justețea punctului de vedere exprimat de instanță.
S-a mai arătat că se face o gravă confuzie în ceea ce privește momentul, motivul și modul de încetare a activității I. M. D.-A. PF, momentul fiind 1 ianuarie 2005, motivul încetării activității fiind acela că nu a efectuat formele prev. de O.U.G. 51/2004, iar modul de încetare a activității fiind dizolvarea de drept.
S-a mai arătat că deși în considerentele hotărârii se face referire la motivul de contestație bazat pe art. 3 alin.1 din Legea nr. 300/2004, precum și cu privire la faptul că membrii întreprinderii familiale răspund solidar și indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant, cu patrimoniul de afectațiune și în completare cu întreg patrimoniul, aceste susțineri nu au fost contrazise de contestator, în contestația sa.
In consecință, s-a solicitat casarea hotărârii în totalitate, și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării.
Examinând sentința civilă atacată, raportat de motivele de critică formulate, tribunalul consideră că recursul formulat este nefondat.
Instanța de fond investită cu acțiunea formulată de contestatorul I. M. D. A. în contradictoriu cu creditoarea D.G.F.P. Tulcea având ca obiect anularea adresei de înființare a popririi nr._ din 20.12.2012, a analizat contestația raportându-se la motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de către contestator.
Acesta a considerat că adresa de înființare a popririi contestată este nelegală și netemeinică, întrucât debitorul DGFP Tulcea nu mai exista din anul 2005, întrucât la data de 1 ianuarie 2005, PF I. D. A. a fost dizolvată de drept, astfel încât dosarul de executare și măsurile luate în cadrul acestuia se referă la o entitate care nu mai exista.
Totodată, contestatorul a invocat și împrejurarea că debitor nu este cetățeanul I. M. D. A. și entitatea economică I. M. D. A. PF și chiar dacă această entitate ar mai exista, formele de executare ar trebui îndreptate împotriva debitorului propriu-zis și nu împotriva angajatului debitorului.
Luând în considerare motivele invocate, instanța în mod just a analizat situația debitorului I. M. D. A. PF care a fost radiată din oficiu la data de 13 mai 2010, întrucât nu și-a exercitat dreptul de opțiune constând în depunerea declarației de încetare a activității în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului în conformitate cu prev. art. 27 din O.U.G. Nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale.
In ceea ce privește nelegalitatea măsurii de executare luată prin adresa de înființare a popririi sub aspectul persoanei debitorului, instanța a argumentat punctul de vedere exprimat în considerentele hotărârii, în raport de disp. art. 31 din O.U.G. nr. 44/2008, în sensul că membrii întreprinderii familiale răspund solidar și indivizibil pentru datoriile contractate de reprezentant, cu patrimoniul de afectațiune, dacă acesta a fost constituit și în completare cu întreg patrimoniul.
Astfel, în raport de dispozițiile legale menționate, în mod corect s-a reținut că persoana fizică titulară a întreprinderii individuale, respectiv contestatorul din prezenta cauză, I. D. A., răspunde pentru obligațiile sale cu întreg patrimoniul, chiar dacă persoana fizică autorizată I. M. D. A. a fost radiată sau dizolvată de drept.
Prin urmare, motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate în cadrul contestației la executare formulate împotriva adresei de înființare a popririi, nr._ din 20.12.2012, emisă de D.G.F.P. s-au dovedit a fi nefondate, astfel încât în mod corect instanța a respins contestația la executare.
Având în vedere că prin considerentele hotărârii atacate instanța a răspuns motivelor invocate în cadrul contestației la executare, tribunalul consideră că în cauză nu se identifică motivul de casare invocat întemeiat pe disp. art. 304 pct. 7 Cod proc. civ., și nici celelalte motive de casare prevăzute de art. 304 Cod proc. civ., astfel încât în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 Cod proc. civ. se va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul contestator I. D. A., cu domiciliul în Tulcea, .. 1, ., ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 2177/4.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. TULCEA (fostă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. TULCEA), cu sediul în Tulcea, . bis, județul Tulcea, având ca obiect contestație la executare + suspendare executare, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
V. A. E. B. L. R.
D. N.
20.12.2013/red.jud.VA
Tehnored.DS/ex. 4/20.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 854/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 740/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
