Contestaţie la executare. Decizia nr. 615/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 615/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 03-10-2012 în dosarul nr. 615/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 615/2012
Ședința publică de la 03 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursurilor civile formulate de recurenta contestatoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. T. P. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. T. cu sediul în T., . bis, jud.T. și recurentul I. G., cu domiciliul procesual ales la Cabinet av.F. A. în T., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.2153/11.07.2012 pronunțată de Judecătoria T., având ca obiect contestație la executare și suspendare executare.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 12 septembrie 2012, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea la data de 19 septembrie 2012 și la 26 septembrie 2012 și la această dată, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
P. cererea înregistrată la Judecătoria T. la data de 08.05.2012 sub nr._, contestatoarea Administrația Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. T., cu sediul în T., . bis, județul T. a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu pârâtul I. G., cu domiciliul procesual ales la Cabinet av. F. A. în T., . B, județul T., împotriva Somației din data de 02.05.2012, a Procesului-verbal din data de 13.03.2012 și a procesului-verbal de stabilire a dobânzii, din data de 26.04.2012 emise în dosarul de executare nr. 249/2012 al Biroului executorilor judecătorești asociați V. I. și V. M.. De asemenea, s-a solicitat suspendarea executării silite, în temeiul art. 403 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002.
În motivare, s-a arătat că în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 3989/13.10.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, contestatoarea a fost obligată la restituirea sumei de 2.832 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare, dobândă legală de la data plății și până la restituirea integrală a sumei. S-a mai arătat că executarea silită a fost demarată prematur, fără a se fi constatat refuzul autorității fiscale de a executa benevol hotărârea judecătorească. Cu privire la modul de calcul al dobânzii, s-a învederat faptul că acesta s-a efectuat greșit, întrucât executorul judecătoresc a aplicat dobânda de referință a B.N.R. corespunzătoare raporturilor comerciale, deși trebuia aplicat art. 3 alin. 3 privind diminuarea cu 20% a dobânzii. Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, s-a învederat faptul că acesta este nejustificat, nefiind raportat la volumul de muncă presupus de pregătirea actelor de executare silită și în condițiile în care la stabilirea acestuia executorul judecătoresc a avut în vedere și onorariul avocatului în sumă de 3.000 lei, care este disproporționat și lipsit de obiectivitate.
Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă a depus concluzii scrise, prin care a solicitat în esență respingerea contestației la executare, ca nefondată.
P. sentința civilă nr. 2153/11.07.2012 a Judecătoriei T., a fost admisă în parte contestația la executare, fiind anulate în parte somația din data de 02.05.2012 și procesul-verbal din 13.02.2012, emise de către B.E.J.A. V. I. și V. M. în dosarul de executare silită nr. 249/2012, doar în ceea ce privește suma de 3.000 de lei, reprezentând onorariu avocat. De asemenea, a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 3989/13.10.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ contestatoarea a fost obligată să restituie pârâtului, suma de 2.832 lei, reprezentând contravaloarea taxei de poluare pentru autovehicule, precum și dobânda legală de la data plății și până la restituirea integrală a sumei și că prin somația din data de 02.05.2012 emisă de Biroul executorilor judecătorești asociați V. I. și V. M. în dosarul de executare silită nr. 249/2012, contestatoarei i s-a solicitat să achite, în termenul prevăzut de dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 - suma de 6.480,46 lei, reprezentând: contravaloare taxă poluare, dobândă legală, cheltuieli de executare și dobânda legală calculată conform titlului executoriu până la plata integrală a debitului.
A mai arătat prima instanță că prin procesul-verbal întocmit în data de 13.03.2012, în dosarul de executare nr. 249/2011, executorul judecătoresc a cuantificat cheltuielile de executare la suma de 3.476,60 lei, sumă ce se compune din suma de 310,00 lei onorariu executor judecătoresc conform O.M. nr. 550/C/2006 și art. 39 din Legea nr. 188/2000; suma de 150 lei cheltuieli de executare cf. Hotărârii nr.2/07.02.2007; suma de 6,00 lei taxă timbru; suma de 0,60 lei timbre judiciare și suma de 3.000 lei reprezentând onorariu avocat și că prin procesul-verbal din data de 26.04.2012 executorul judecătoresc a calculat dobânda legală datorată de contestatoare pentru perioada 07.02._12.
A mai reținut judecătorul fondului că potrivit 3711 Cod proc. civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie; în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel, și că potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002, dacă executarea creanței stabilită prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
În acest context, instanța de fond a reținut că executorul judecătoresc a pretins contestatoarei executarea creanței în termenul prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 și că aceasta a avut suficient timp de a executa de bună-voie sentința civilă nr. 3989/13.10.2011, până la momentul emiterii somației, însă nu a depus diligențe pentru executarea obligației de plată ce deriva din titlul executoriu, situație în care intimatul a procedat în mod corect la executarea silită.
Referitor la procesul-verbal din data de 26.04.2012 privind stabilirea dobânzii legale datorată de către contestatoare pentru perioada 07.02._12, prima instanță a constatat că potrivit art. 3 din O.G. nr. 9/2000, dobânda legală se stabilește, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României și că în toate celelalte cazuri dobânda legală se stabilește la nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%. A mai arătat prima instanță că nivelul dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, în funcție de care se stabilește dobânda legală, este cel din prima zi lucrătoare a anului, pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul I al anului în curs, și cel din prima zi lucrătoare a lunii iulie, pentru dobânda legală cuvenită pe semestrul II al anului în curs și că executorul judecătoresc a calculat dobânda legală pentru perioada 07.02._11, conform O.G. nr. 9/2000 diminuată cu 20%, iar pentru perioada 01.09._12, conform O.G. nr. 13/2011 de asemenea, diminuată cu 20%, condiții în care prima instanță a apreciat că în mod nejustificat contestatoarea a susținut că executorul judecătoresc ar fi stabilit dobânda legală corespunzător raporturilor comerciale.
Cu privire la procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, judecătorul fondului a apreciat că onorariul de avocat este disproporționat față de onorariul executorului judecătoresc, ținând cont de faptul că actele de executare silită se efectuează de către executorul judecătoresc și nicidecum de către avocat, reținându-se, în raport de acest aspect, că nu se poate specula o situație juridică pentru îmbogățirea fără temei a creditorului, în condițiile în care nu există nici un reper de a se verifica legalitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al onorariului de avocat pretins în procesul de executare silită.
Cât privește onorariul executorului judecătoresc, prima instanță a apreciat că acesta este în concordanță cu prevederile Ordinului nr. 2550/C/2006 al Ministrului Justiției și cu volumul de muncă preconizat.
A mai arătat instanța de fond că, în mod greșit, executorul judecătoresc a inclus onorariul de avocat în procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, întrucât actele întreprinse de avocat nu intră în sfera executării silite, care sunt de competența exclusivă a executorului judecătoresc. Acest aspect rezultă fără niciun dubiu din prevederile art. 373 Cod proc. civilă, potrivit cărora executarea silită a hotărârilor judecătorești și a celorlalte titluri executorii, se face de către executorul judecătoresc.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât reclamanta cât și pârâtul, care au criticat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului său, reclamanta D.G.P.F. T. a arătat, în esență, că a procedat la executarea obligației de plată a sumei de 2.832 de lei reprezentând c/val taxei de poluare pentru autovehicule, pe data de 29.06.012, precum și la plata dobânzii legale, la data de 13.07.2012, situație în care s-a stins obligația din titlul executoriu.
La dosarul cauzei, reclamanta-recurentă a depus un ordin de plată și o notă privind restituirea unor sume (filele 56- 57)
În motivarea recursului promovat de către pârâtul I. G., s-a arătat că în mod greșit prima instanță a redus în totalitate onorariul avocatului angajat în faza executării silite, deoarece, deși instanța are această prerogativă, în speța dedusă judecății nu sunt întrunite cerințele în acest sens, onorariul perceput de către avocat fiind în concordanță cu munca depusă de către acesta. A mai arătat recurentul că, înlăturând în totalitate onorariul de avocat, prima instanță a dat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care reclamanta a solicitat diminuarea onorariului, iar nu înlăturarea acestuia
La dosarul cauzei recurentul I. G. a depus practică judiciară și alte înscrisuri (filele 14-52)
De asemenea, atât reclamanta-recurentă cât si pârâtul-recurent au formulat întâmpinare la recursul promovat de către partea adversă, fiecare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței civile recurată
În motivarea întâmpinării sale, pârâtul a arătat că reclamanta s-a achitat de obligația de plată a sumelor din titlul executoriu, cu mult după înregistrarea cererii de executare și doar după curgerea termenului de 6 luni prevăzut de O.G. nr. 22/2002, rămânând neachitate cheltuielile de executare constând în onorariu executor, onorariu avocat și alte taxe.
În întâmpinarea sa, reclamanta-recurentă a reiterat susținerile din cererea de chemare în judecată, arătând, în esență, că onorariul de avocat este vădit disproporționat prin raportare la onorariul executoriului judecătoresc și că în mod greșit acest onorariu a fost inclus în procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare.
Examinând hotărârea recurată, atât pe baza motivelor invocate de către recurenți, cât și din oficiu, instanța constată că doar recursul formulat de către recurentul – pârât I. G. este întemeiat.
Astfel, instanța de recurs apreciază că în mod neîntemeiat prima instanță a dispus înlăturarea în totalitate din somația din 02.05.2012 și din procesul-verbal din 13.03.2012, emise de către B.E.J.A. V. Irienel și V. M. a sumei de 3.000 de lei reprezentând cheltuieli de executare, constând în onorariu de avocat. Sub acest aspect, trebuie precizat că, de principiu, instanța de recurs apreciază, ca și instanța de fond, că în faza de executare silită cheltuielile de executare constau în principal din onorariul de executor, acesta fiind cel care îndeplinește actele de executare silită. Cu toate acestea, nu poate fi negat dreptul creditorului de a-și angaja avocat și în această fază, munca depusă de către avocat trebuind să fie, bineînțeles, apreciată prin raportare la caracteristicile fazei executării silite. În acest sens, este evident că, prin ipoteză, în faza executării silite activitatea avocatului nu poate fi una care să justifice perceperea unor onorarii disproporționate, atât timp cât, așa cum s-a menționat anterior,executorul judecătoresc este cel care îndeplinește actele de executare silită, iar nu avocatul.
În aceste condiții, instanța de recurs apreciază că includerea onorariului de avocat în cheltuielile de executare nu constituie o îmbogățire fără justă cauză a creditorului, așa cum a reținut prima instanță, cât timp suma reprezentând onorariul de avocat nu îi revine creditorului, ci este achitată de către acesta.
Pe de altă parte, este adevărat că în speța dedusă judecății, onorariul de avocat este disproporționat de mare, nu doar față de activitatea pe care avocatul o poate desfășura în faza executării silite, ci si față de suma la care debitoarea a fost obligată prin titlul executoriu, onorariul de avocat fiind chiar mai mare decât aceasta din urmă sumă.
În această situație, este pe deplin justificată diminuarea acestui onorariu, însă nu înlăturarea lui totală, instanța de recurs apreciind că se impune diminuarea respectivului onorariu de la suma de 3.000 de lei la suma de 500 de lei.
Sub același aspect, instanța de recurs contată existenta unei inadvertențe în hotărârea primei instanțe, întrucât, deși aceasta a reținut că onorariul de avocat este disproporționat, nu l-a diminuat ci l-a înlăturat in totalitate, lucru pe care putea să-l facă doar dacă aprecia că onorariul de avocat nu este deloc justificat.
Relativ la recursul formulat de către reclamanta D.G.F.P. T., instanța apreciază că acesta este nefondat, cât timp din înscrisurile pe care aceasta le-a depus rezultă că executarea obligației din titlul executoriu a fost făcută după declanșarea formelor de executare silită, deci nu de bună-voie, ci tocmai ca urmare a începerii executării silite.
Având în vedere aceste considerente, instanța urmează să admită recursul formulat de către recurentul I. G. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor P. T., împotriva sentinței civile nr. 2153/11.07.2012 a Judecătoriei T. și să respingă recursul formulat de către recurenta D.G.F.P. T. împotriva intimatului I. G., în privința aceleași sentințe, ca nefondat
Pe cale de consecință va fi modificată sentința civilă nr. 2153/11.07.2012 a Judecătoriei T. în sensul că vor fi anulate în parte somația din data de 02.05.2012 și procesul-verbal din data de 13.03.2012, emise de către B.E.J.A. V. I. și V. M. în dosarul de executare nr. 249/2012, doar în ceea ce privește reducerea părții din cheltuielile de executare, reprezentată de onorariul de avocat, de la 3.000 de lei, la 500 de lei.
Vor fi menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurată, ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE ELGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul I. G., cu domiciliul procesual ales la Cabinet av. F. A. în T., . B, județul T., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANANȚELOR P. T., cu sediul în municipiul T., . bis, județul T. împotriva sentinței civile nr. 2153/11.07.2012 a Judecătoriei T..
Respinge recursul formulat de recurenta D.G.F.P. T. împotriva aceleași sentințe, ca nefondat.
Modifică sentința civilă nr. 2153/11.07.2012 a Judecătoriei T. în sensul că anulează în parte somația din data de 02.05.2012 și procesul-verbal din 13.03.2012, emise de către B.E.J.A. V. I. și V. M., în dosarul de executare nr. 249/2012, doar în ceea ce privește reducerea părții din cheltuielile de executare, reprezentată de onorariul de avocat, de la 3.000 lei, la 500 lei.
Menține, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței recurată, ca legale și temeinice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi din 03 octombrie 2012.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. B. E. B. L. R.
V. A.
Jud. fond. I.V
Redactat judecător C.B./07.11.2012
Tehnoredactat grefier G.R./18.11.2012/2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 896/2013. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 621/2012. Tribunalul... → |
|---|
