Plângere contravenţională. Decizia nr. 527/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 527/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 19-09-2012 în dosarul nr. 527/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 527/2012
Ședința publică de la 19 Septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta G. NAȚIONALĂ DE M. - C. R. B. D. D. T. cu sediul în T., ..10, jud.T., împotriva sentinței civile nr.1726/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimații petenți L. P. – D. și T. M., ambii cu domiciliul în ..C., jud.T., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 12 septembrie 2012, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față,
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 30 noiembrie 2011 sub nr._, petentul contestator L. P.-D. a solicitat, în contradictoriu cu intimata G. Națională de M. – C. Biosferei Delta Dunării T., anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/17.11.2011 (fila 6).
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat, în esență, că procesul-verbal conținea date nereale, întrucât nu s-a făcut vinovat de comiterea faptei, având în vedere că plasele i-au fost sustrase de persoane neidentificate, care le-au folosit ulterior.
Prin Sentința civilă nr. 1726/31.05.2012, Judecătoria T. a admis plângerea contravențională formulată de P. D. și T. M., a anulat cele două procese-verbale de contravenție ca netemeinice, a exonerat petenții de sancțiunile aplicate și a dispus restituirea uneltelor de pescuit confiscate de la cei doi petenți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că intimata a formulat întâmpinare (fila 13) și a depus documentația aferentă procesului-verbal de contravenție, în copii certificate: nota de constatare nr. 675/7.11.2011 (fila 15), dovezile de comunicare (fila 16), adresa nr. 2216/FDT/14.11.2011 eliberată de intimată cu privire la posesorii mărcilor pentru unelte de pescuit (fila 17), nota de constatare nr. 661/26.10.2011 (fila 18), autorizația emisă pe numele petentului (fila 19 - 20).
La data de 2.12.2011 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ și plângerea contravențională formulată de petentul contestator T. M., prin care acesta a solicitat, în contradictoriu cu aceeași intimată G. Națională de M. – C. Biosferei Delta Dunării T., anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/16.11.2011 (fila 6 din dosarul nr._ ).
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat, în esență, că procesul verbal conține date nereale, întrucât nu se face vinovat de comiterea faptei, având în vedere că plasele i-au fost sustrase de persoane neidentificate, care le-au folosit ulterior.
În baza art. 164 Cod procedură civilă, instanța a dispus conexarea cauzei nr._ la dosarul_, mai sus menționat, având în vedere strânsa legătură dintre cele două litigii, nota de constatare nr. 661/26.10.2011 fiind comună, iar situația juridică similară.
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din data de 17.11.2011, petentul L. P.-D. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei, reținându-se că la data de 26.10.2011, la ora 3:00, pe lacul Babina au fost găsite un număr de 27 ave care aveau mărci cu numerele FPO de la_ la_, aparținând petentului, care nu era autorizat să pescuiască în zona respectivă, fapta fiind prevăzută de art. I alin. 21 pct. 22 Legea 136/2011 (fila 6).
De asemenea, prin procesul-verbal . nr._ din data de 16.11.2011, petentul T. M. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei, reținându-se că la data de 25.10.2011, la ora 23:00, pe lacul Babina au fost găsite un număr de 10 ave care aveau mărci cu numerele FPO de la_ la_, aparținând petentului, care nu era autorizat să pescuiască în zona respectivă, fapta fiind prevăzută de art. 1 alin. 21 pct. 22 din Legea 136/2011.
În sensul normei juridice menționate în procesele-verbale de contravenție, constituie contravenție „pescuitul comercial în zonele care constituie patrimoniul natural al rezervației, fără actele de reglementare emise de Administrația Rezervației sau cu încălcarea prevederilor acestora”.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea sub aspect formal a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale și conține toate elementele obligatorii a căror lipsă este sancționată cu nulitatea.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța observă că petenții au făcut dovada că au sesizat, la data de 28.10.2011, organele de urmărire penală în legătură cu furtul uneltelor de pescuit care le aparțin survenit în noaptea de 23/24 octombrie 2011, din lacul Trei Iezere, fiind constituite dosarele de urmărire penală nr. 4731/P/2011 și 4732/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria T. (a se vedea fila 26-28, 35-36).
Analizând faptele reținute în procesul-verbal, s-a observat că exista un dubiu rezonabil că petenții nu au comis fapta de a instala uneltele de pescuit în lacul Babina.
Susținerile petenților s-au coroborat cu depozițiile martorului I. Goerge, care își amintește despre dispariția plaselor din luna octombrie 2010, menționând că asemenea situații nu constituie un eveniment nou (fila 55) și martorului A. N. (fila 72), care a confirmat că plasele au fost sustrase înainte de a fi descoperite pe lacul Babina, iar petentul L. P.-D. a fost chemat la G. Națională de M. ulterior datei la care au depus plângere la P. de pe lângă Judecătoria T..
Chiar dacă petenții nu dețineau autorizație de a pescui în zona lac Trei Iezere, de unde au susținut că le-au fost sustrase plasele, intimata avea obligația de a-i chema pentru a le lua declarații, întrucât comiterea de către petenți a faptei descrise nu a fost percepută de către agentul constatator, prin propriile simțuri.
Prin urmare, intimata s-a bazat strict pe o prezumție simplă de culpă a celor doi petenți, în calitatea acestora de proprietari ai avelor, fără a o corobora cu mijloace de probă rezultate din cercetări suplimentare: declarațiile olografe ale pretențiilor, copia sesizărilor depuse de aceștia la organele de urmărire penală etc.
Dacă ar fi procedat de această manieră, agentul constatator avea posibilitatea de a-i sancționa pe cei doi petenți pentru comiterea faptei de folosire fără autorizație a instrumentele de pescuit în lacul Trei Iezere (nu în lacul Babina), bazându-se pe declarațiile acestora și copia sesizărilor organelor de urmărire penală, care puteau fi solicitate de către agentul constatator.
Întrucât nu s-a procedat astfel, nu existau probe suficiente pentru a se conchide, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că petenții ar fi pescuit în lacul Babina fără autorizație.
În sensul celor arătate, chiar dacă un ciclu de pescuit durează 24 ore, nu putea fi exclusă posibilitatea că avele sustrase petenților pe data de 24 octombrie 2010 au fost amplasate de către alte persoane pe lacul Babina, în data de 25.10.2011, unde au fost descoperite pe data de 26.10.2011, petenții sesizând organele de cercetare penală la doar 4 zile de la data reclamată a sustragerii, timp în care au căutat avele.
Esențial este că agentul constatator avea posibilitatea de a înlătura acest dubiu, chemând petenții la sediul intimatei pentru a li se lua declarații înainte de aplicarea sancțiunii și menționând în procesul-verbal de contravenție că fapta a constat în folosirea avelor fără autorizație în lacul Trei Iezere, de unde proprietarii au reclamat că ar fi fost transportate de persoane neidentificate în lacul Babina, unde plasele au fost descoperite.
În alte cuvinte, agentul nu a constatat efectiv comiterea faptei de către fiecare dintre contravenienți, ci a consemnat doar convingerea sa că aceștia au săvârșit faptele descrise (întrucât erau proprietarii plaselor).
Ca atare, agentului constatator îi revenea obligația de a strânge dovezi suplimentare, întrucât nu a perceput prin propriile simțuri comiterea contravențiilor de către petenți, deci lipsea prezumția de veridicitate a procesului-verbal, sub aspectul vinovăției acestora, care nu are caracter cert.
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs organul constatator C. Rezervației Biosferei Delta Dunării T., criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală sub următoarele aspecte: petenții nu au putut demonstra, fără nici un dubiu, că nu au pus ei, avele pe lacul Babina;
nu au putut proba, cu martori, că au pus aceste plase în lacul Trei Iezere și nici că au fost furate; nu rezultă de nicăieri, din declarația martorului I. G., aflată la fila 55 din dosar, că petenții au fost văzuți, efectiv, că aruncau plasele în lacul Trei iezere.
Declarația martorului I. nu e certă, a fost singur în barcă și, nu i-a văzut, aruncând plasele pe lacul Trei Iezere, i-a văzut numai că circulau, fără să precizeze data când i-a văzut, nu-și mai aducea aminte data.
Examinând hotărârea atacată, față de motivele de netemeinicie invocate, tribunalul consideră că recursul este nefondat.
Instanța de fond a apreciat în mod just existența unui dubiu rezonabil în ceea ce privește comiterea de către petenți a faptei de a instala unelte de pescuit în Lacul Bobina, în ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Aceasta întrucât, la întocmirea procesului-verbal de contravenție, agentul constatator nu a constatat în mod nemijlocit săvârșirea faptelor de către fiecare dintre contravenienți ci a apreciat că petenții au săvârșit faptele descrise fără a efectua cercetări suplimentare, doar în baza calității acestora de proprietari ai uneltelor de pescuit.
Ori, existând această îndoială rezonabilă referitor la vinovăția petenților, rezultată din probele administrate, sesizările organelor de urmărire penală în legătură cu furtul uneltelor de pescuit coroborate cu declarațiile martorilor, procesele-verbal de contravenție contestate nu atestă o situație de fapt reală, certă, care să antreneze răspunderea contravențională a petenților pentru faptele comise.
Așa fiind, în lipsa unor dovezi pertinente referitoare la prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție care se impunea a fi solicitate și administrate de organul constatator, instanța apreciază că hotărârea pronunțată de Judecătoria T. este temeinică și legală, astfel încât recursul formulat împotriva acesteia va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta G. NAȚIONALĂ DE M. – C. R. B. D. D. T. cu sediul în T., .. 10, județul T., împotriva Sentinței civile nr. 1726/31.05.2012 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimații petenți L. P. – D. și T. M., ambii cu domiciliul în .. C., județul T., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. B. E. B. L. R.
V. A.
15.10.2012
Red.jud.VA
Tehnored. DS/Ex. 2
17.10.2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 621/2012. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 522/2012. Tribunalul... → |
|---|
