Contestaţie la executare. Decizia nr. 930/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 930/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 930/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.930
Ședința publică din data de 26 octombrie 2015
Completul compus din:
Președinte: D. N. G.
Judecător: E. B.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelanta contestatoare C. JUDEȚEAN DE R. ȘI ASISTENȚĂ EDUCAȚIONALĂ T., cu sediul în T., ., județul T., impotriva Incheierii din 18.03.2015 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect contestație la executare, in contradictoriu cu intimata AGENȚIA P. A. D. A R., cu sediul în București, sector 2, ..
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 07.10.2015, sustinerile in apel ale partii prezente fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea dată, care face parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 5.01.2015 sub nr._ contestatoarea C. Județean de R. și Asistență Educațională T. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata Agenția pentru A. D. a R., solicitând anularea somației și a tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. CJ/1388/2014.
Prin Încheierea din 18.03.2015 Judecătoria T. a respins contestația la executare ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, potrivit prevederilor H.G. nr. 1132/2013 intimata Agenția pentru A. D. a R. este un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțată integral din venituri proprii, ce are ca atribuții implementarea și operarea la nivel național de sisteme informatice care furnizează servicii publice, având dreptul de a percepe contravaloarea tarifelor de acces stabilite potrivit reglementărilor în vigoare.
Prin Decizia nr. TC 9926/3.08.2009 emisă de Președintele Agenției s-a dispus obligarea contestatoarei C. Județean de R. și Asistență Educațională T. la plata sumei de 1785 lei reprezentând tarif de acces în SEAP, fiind emisă în acest sens și factura fiscală . nr. 2185/3.08.2009. Actele au fost comunicate contestatoarei la adresa din T., ., ., . a fost restituită cu mențiunea “expirat termen păstrare”.
A mai reținut prima instanță că în condițiile neexecutării obligației de plată a debitului, intimata a emis pe numele contestatoarei somația nr. 1388/27.11.2014 pentru plata debitului principal de 1785 lei și a obligațiilor accesorii constând în dobânzi și penalități în cuantum de 2652,87 lei, stabilite prin procesul-verbal nr. CJ 1388/27.11.2014. Actele de executare au fost comunicate contestatoarei la adresa din T., ..
Prin ordinul de plată nr._ contestatoarea a plătit în parte suma stabilită prin titlul executoriu, achitând doar debitul principal de 1785 lei.
În drept, instanța de fond a reținut că în privința raportului juridic dedus judecății sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, întrucât actele de executare silită emisă de intimată au regimul juridic al actelor de executare în materie fiscală.
Analizând acțiunea formulată și argumentele aduse în susținerea acesteia, instanța de fond a constatat că este nefondată, iar actele de executare au fost emise în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, a arătat prima instanță că din înscrisurile depuse de intimată rezultă că la momentul înregistrării în SEAP contestatoarea a indicat o adresă a sediului social din T., . și o adresă a persoanei de contact din T., ., ., .. 30).
A mai arătat prima instanță că prin raportare la prevederile art. 5 din H.G. nr. 1660/2006, contestatoarea avea obligația de a comunica Agenției pentru A. D. a R. adresa sediului instituției, iar argumentele aduse prin contestația la executare în sensul că reprezentanții intimatei nu au dat dovadă de diligență pentru a face verificări în acest sens sunt nefondate, în condițiile în care legiuitorul a stabilit aceste obligații în sarcina beneficiarilor de servicii în cadrul SEAP.
Ca atare, s-a apreciat de către prima instanță că nu se poate reține o cuplă a intimatei cu privire la inexactitatea datelor privind adresa contestatoarei, cât timp aceasta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației legale instituite prin prevederile art. 5 din H.G. nr. 1660/2006.
Pe cale de consecință, s-a constatat de către prima instanță că intimata a procedat în mod legal, comunicând inițial Decizia nr. TC 9926/3.08.2009 la adresa la care contestatoarea figura la momentul înregistrării în SEAP, iar ulterior, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de plată a procedat la calcularea de dobânzi și penalități prin procesul-verbal nr. CJ 1388/27.11.2014, iar somația nr. 1388/27.11.2014 a fost de asemenea emisă în condiții legale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel contestatoarea C. JUDEȚEAN DE R. ȘI ASISTENȚĂ EDUCAȚIONALĂ T., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Considerăm apelanta că în cauză declanșarea procedurii de executare silită s-a realizat în condițiile lipsei unui titlu executoriu care să respecte prevederile dispozițiilor legale referitoare la conținutul și comunicarea actelor administrativ fiscale potrivit art.43 și următoarele din OG.92/2003.
O primă chestiune de critică adusă, privește nulitatea actului administrativ fiscal potrivit art.46 Cod proc.fiscală „lipsa unuia din elementele actului administrativ fiscal referitoare la numele, prenumele și calitaea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art.43 alin 3, atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.”
A arătat apelanta că Decizia nr. TC 9926/3.08.2009 precum și factura fiscală ASS1 2185/3.08.2009 nu doar că nu au fost comunicate la adresa autorității contractante și anume ., această adresă era a persoanei de contact nicidecum a autorității publice Centrului Județean de R. și Asistență Educațională T..
Aceste acte administrativ fiscale în opinia apelantei se bucură de sancțiunea nulității absolute, lipsind elementul determinant al acestora și anume elementul de identificare corect al contribuabilului și anume adresa corectă a Centrului Județean de R. și de Asistență Educațională.
Din cauza acestui fapt nu a putut lua la cunoștință de actele emise de către Agenția Națională de Administrare Fiscală respectiv decizia nr. TC 9926/3.08.2009 cât și Factura Fiscală nr. ASSI_/3.08.2009.
A mai arătat apelanta că ccest fapt rezultă din recipisele poștale atașate din care reiese că au fost comunicate pe ., această adresă fiind a persoanei de contact din acea perioadă însă C. Județean de R. și Asistență Educațională își are sediul pe ..
Astfel procedura de comunicare a deciziei și a facturii fiscale nu a fost legal îndeplinită, iar dacă se depunea o minimă diligență și s-ar fi căutat pe site-ul instituției s-ar fi aflat adresa și datele de contact corecte ale instituției.
Mai arată că este inadmisibil ca actele oficiale ale unei instituții publice să fie emise pe adresa unei persoane de contact. Înregistrarea în SEAP s-a făcut în considerarea calității Centrului Județean de R. și asistență Educațională T. ca autoritate contractantă și nu operator economic, astfel că era necesar ca, suplimentar, pe lângă adresă să fie indicate alte date de natură a identifica contribuabilul, astfel cum impun prevederile art.43. alin 1 din OG 92/2003.
Art .44 din actul normativ invocat, referitor la comunicarea actului administrativ fiscal stabilește că „actul adimistrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat". Dovada îndeplinirii acestei proceduri este reglementată de alin 2 al art.44 potrivit cu care ..actul administrativ fiscal emis pe suport de hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului daca se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire". Coroborat cu alin 4 din același articol în cazul în care nu s-a putut îndeplini comunicarea aceasta se realizează prin publicitate.
In ceea ce privește sancțiunea care intervine, arată apelanta că art.45 alin.2 prevede că “actul adimistrativ fiscal ce nu a fost comunicat(...)nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic”.
În această situație consideră că nu îi revine culpa neplății facturii fiscale în cauză întrucât nu a luat la cunoștință despre creanța existentă deoarece procedura de comunicare nu a fost legal și corect îndeplinită.
Un alt motiv de critică privește plata accesoriilor la creanța în valoare de 1.785 lei ce reprezintă amenda emisă de Agenția Națională de Administrare, suma totală ajungând la 4.437.87 lei, astfel accesoriile în valoare de 2.652,87 lei reprezentând dobânzi și penalități calculate pentru perioada 17.09._14 potrivit procesului verbal nr. 1388/27.11.2014.
C. Județean de R. și Asistență Educațională nu a știut de existența acestei facturi până la data de 22.12.2014 când i-a fost trimisă somația începerii executării silite.
Analizând situația de fapt coroborată cu dispozițiile legale, a solicitat apelanta admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii criticate, în sensul anulării somației cât și a tuturor formelor de executare silită efectuate de către Agenția pentru A. D. a R. în dosarul de executare nr.CJ/1388/2014.
În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. Examinând criticile aduse de apelantă împotriva sentinței civile mai sus nominalizate, prin prisma dispozițiilor art. 476 și următoarele Cod procedură civilă, tribunalul reține că acestea au caracter fondat, pentru următoarele considerente:
Principala chestiune juridică relevantă pentru soluționarea speței constă a se stabili dacă titlul de creanță fiscală emise de către Agenția pentru Serviciile Societății Informaționale (Decizia nr. TC 9926/3.08.2009, fila 36 dosar prima instanță) și procesul verbal subsecvent nr. CJ1388/27.11.2014 emis de către intimata Agenția pentru A. D. a R.) au fost legal comunicate apelantei debitoare, anterior emiterii somației privitoare la începerea executării silite, sub sancțiunea inopozabilității celor două acte administrative fiscale, prevăzută de art. 45 alin. 2 Cod procedură fiscală.
Răspunsul nu poate fi decât negativ, prima instanță reținând corect, că în fapt, actele au fost comunicate contestatoarei la adresa din T., ., ., . corespondența s-a restituit cu mențiunea „expirat termen păstrare”), deși în evidențele SEAP debitoarea era înregistrată cu o altă adresă a sediului social (., T.), la care creditoarea nu a realizat vreo comunicare.
Chiar dacă prima instanță a reținut în mod corect că debitoarea contestatoare avea obligația de a comunica SEAP orice schimbare în adresa sediului social, această chestiune nu prezenta relevanță în cauză, întrucât, din culpa intimatei, titlurile de creanță fiscală nu au fost comunicate debitoarei la adresa sediului social înregistrat de aceasta în SEAP, pentru opozabilitate față de terți, ci la o cu totul altă adresă, ce aparținea domiciliului persoanei de contact a societății debitoare, respectiv mun. T., ., ., ., prim. inst.).
Or, raționamentul juridic al primei instanțe nu poate fi primit de către tribunal, întrucât pune semnul echivalenței între două noțiuni și instituții juridice distincte, respectiv sediul social al societății comerciale, pe de o parte, ce reprezintă un element constitutiv (art. 7 lit. b din Legea 31/1990 privind societățile comerciale) și de înmatriculare a comercianților (art. 1 alin. 1 și 2, art. 2 indice 1 alin. 4 lit. b din Legea 26/1990 privind registrul comerțului) și domiciliul persoanei de contact, pe de altă parte, ce reprezintă adresa unui simplu angajat al societății, desemnat, de regulă, în vederea facilitării furnizării informațiilor de la instituție către terți, iar nu invers.
În alte cuvinte, operațiunea de primire a corespondenței, care se realizează, de regulă, la sediul social al societății destinatare, nu este sinonimă cu operațiunea de contactare a terților și furnizare a informațiilor publice către aceștia, care se efectuează, tot de regulă, prin intermediul unor specialiști în relații publice (PR), persoane fizice sau juridice special desemnate de societăți sau instituții publice ca „persoane de contact” (angajați sau firme independente).
În concluzie, întrucât din evidențele SEAP a rezultat că societatea debitoare avea desemnată o persoană de contact, cu un domiciliu distinct, instituțiile publice care au emis titlurile de creanță fiscală mai sus menționate aveau posibilitatea, dar nu și obligația, de contactare a acestei persoane special desemnate, în vederea facilitării comunicării documentelor către societate, prin furnizarea informațiilor actualizate cu privire la sediul social al societății, numărul de fax al acesteia, adresa de email, etc.
Dar în ipoteza în care contactarea respectivei persoane nu a avut succes (fiind restituită dovada comunicării înaintate acesteia cu mențiunea „expirat termen păstrare”, cum este cazul în speță), este firesc că terții creditori nu au realizat un contact efectiv cu societatea, deci rămânea aplicabilă regula generală privind transmiterea actului prin poștă, la sediul înregistrat al autorității contractante, sau prin „orice mijloace ce asigură confirmarea primirii acestuia” (art. 64 alin. 3 din HG 1660/2006).
Or, din propria culpă, emitenții titlurilor de creanță fiscală nu au comunicat respectivele acte nici la sediul autorității contractante debitoare înregistrat în SEAP și nici la sediul social al debitoarei înregistrat la ORC, ci la adresa unei persoane „de contact” pe care nu au contactat-o în mod efectiv, de unde și inutilitatea demersului de transmitere pe această cale.
În drept, este evident că nu există vreun text legal care să justifice echipolența între comunicarea actelor la sediul social și comunicarea acestora la domiciliul unui angajat al societății (chiar „persoană de contact”).
Or, este cunoscut că situația juridică de echipolență (echivalarea efectuării unui act de procedură prin intermediul efectuării unui act similar), cum este cea de care s-au folosit, în mod nejustificat, intimata și prima instanță, reprezintă cazul de excepție, prevăzut expres și cu titlu special, printr-o normă juridică ce nu poate fi interpretată și aplicată prin extindere, chiar dacă ar exista analogie și identitate de rațiune juridică, întrucât s-ar încălca binecunoscuta regulă potrivit căreia “excepția este de strictă interpretare” (exceptio est strictissimae interpretationis). În ipoteza contrară, excepția ar deveni regula, iar ceea ce era anterior regula ar constitui excepția, de o manieră nepermisă, contrară spiritului legii.
Ca atare, aplicarea dată de intimată normelor juridice privitoare la comunicarea sau transmiterea documentelor către o persoană de contact care nu a fost contactată este greșită, fiind sancționată cu inopozabilitatea titlurilor de creanță fiscală în raporturile cu debitoarea, în baza normei juridice mai sus evocate, ceea ce înseamnă că titlurile respective nu produc efecte juridice asupra debitoarei până la comunicarea legală a acestora, operațiune care nu s-a realizat, de unde rezultă nulitatea tuturor actelor de executare întocmite asupra debitoarei și contestate în speță.
Întrucât este evident că inopozabilitatea lipsește de efecte juridice însuși puterea executorie a titlurilor de creanță fiscală în raporturile cu debitoarea, rezultă că toate actele ulterioare sunt lipsite de executorialitate, urmând a fi anulate, întrucât această chestiune ține de însăși esența somației și actelor subsecvente, a căror valabilitate nu poate fi recunoscută în lipsa caracterului executoriu (art. 642 Cod procedură civilă).
Ca atare, se va admite apelul, urmând a fi anulate toate actele din dosarul de executare silită al intimatei nr. CJ 1388/2014, ca nelegale.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de către apelanta contestatoare C. JUDEȚEAN DE R. ȘI ASISTENȚĂ EDUCAȚIONALĂ T., cu sediul în T., ., județul T., impotriva Incheierii din 18.03.2015 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect contestație la executare, in contradictoriu cu intimata AGENȚIA P. A. D. A R., cu sediul în București, sector 2, ..
Schimba in totalitate hotararea atacata, in sensul ca dispune anularea somatiei nr.1388/27.11.2014 si a formelor subsecvente de executare silita efectuate de intimata in dosarul CJ/1388/2014, ca nelegale.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica din 26.10.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. N. G. E. B. P. L.
Jud.fond.G.N.
Red.jud.D.N.G./23.12.2015
Tehnored.gref.P.L./
.>
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 448/2015.... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 873/2015. Tribunalul... → |
|---|
