Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 448/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 448/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 448/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 448/2015
Ședința publică de la 27 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. D. P.
Judecător: L. N.
Grefier: B. F. V.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanta - reclamantă U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat T. G., din T., .. 54, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 3536 din data de 19.12.2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă H. M., cu domiciliul în T., ., ., ., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că, apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru, intimata nu a formulat întâmpinare în termen procedural, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care;
Văzând că nu mai sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 05.06.2014, reclamanta U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR a chemat-o în judecată pe pârâta H. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 2097 lei reprezentând prejudiciu prin neexecutarea contractului de închiriere nr. 5501/26.07.2004, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin contract pârâta s-a obligat să plătească prețul chiriei. Se învederează că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale, reclamanta somând-o însă fără niciun efect.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.3536 din data de 19 decembrie 2014 Judecătoria T. a admis excepția lipsei de interes pentru suma de 1.679 lei reprezentând debit restant la data de 30.09.2011, a respins cererea având ca obiect acțiune in răspundere contractuala, formulată de reclamanta U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, prin primar, în contradictoriu cu pârâta H. M., pentru suma de 1.679 lei reprezentând debit restant până la data de 30.09.2011, ca lipsită de interes și a respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 418 lei reprezentând majorări de întârziere, ca nefondată.
De asemenea, a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că, în ceea ce privește legea aplicabilă contractului de închiriere nr. 5501/26.07.2004, s-a constatat că acesta a fost încheiat în anul 2004, iar în materie contractuală, art. 102 alin. 1 din legea de punere în aplicare a Codului civil dispune că contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
Cum contractul este anterior intrării în vigoare a noului cod civil, codul civil 1864 este legea aplicabilă, inclusiv în materia executării contractului.
Prin contractul de închiriere nr. 5501/26.07.2004, pârâta a concesionat suprafața de 840 mp teren, situat în mun. T., zona Zaghen.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, instanța a reținut că reclamanta deține deja titluri executorii împotriva pârâtei pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011, iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu (hotărâre judecătorească), cu privire la aceeași sumă de bani, nu îi poate aduce nici un folos practic, deoarece executarea silită a pârâtei se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei. Prin urmare, prezenta acțiune este lipsită de interes și a fost respinsă ca atare.
Admițând o acțiune în pretenții având același obiect s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă, creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate acceptat.
Instanța nu poate trece peste interpretarea dată de către reclamantă creanțelor sale anterior datei de 01.10.2011, deoarece pârâta are deschisă calea contestației la executare în care poate critica inclusiv dacă pretențiile au sau nu natură fiscală, critici care ar putea duce la anularea actelor de executare.
Atât timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acesta își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare.
Instanța nu a putut reține decât că, la acel moment, reclamanta deținea mai multe titluri executorii în cadrul dosarului de executare silită, titluri pe care le poate pune în executare conform dispozițiilor OG nr. 92/2003.
Având în vedere că ulterior datei de 01.10.2011, așa cum a precizat reclamanta, nu s-au mai calculat debite cu titlu de chirie, instanța a reținut că suma de 418 lei precizată de către reclamantă ca fiind penalități pentru debitul ulterior datei de 01.10.2011, prin adresa din 05.11.2014 (fila 74), nu este datorată de către pârâtă, în lipsa unui debit principal. Astfel fiind, a respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 418 lei, reprezentând penalități de întârziere, ca nefondată. În cazul în care această sumă ar constitui de asemenea penalități de întârziere calculate la debitele pentru care există deja titluri executorii, acțiunea apare ca lipsită de interes și în privința acestora.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a formulat apel reclamanta U. A. T. – Direcția de Întreținere și Administrare Patrimoniu, prin Primar, criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei modului de soluționare a capătului de cerere privind suma de 418 lei reprezentând majorări de întârziere, care a fost respins ca fiind lipsit de interes.
Apelanta consideră nelegală soluția instanței deoarece instanța de judecată a admis excepția lipsei de interes și a constatat faptul că, existând somații și titluri executorii pentru debitele calculate până în anul 2011, reclamantul nu mai are interes de a solicita aceste sume.
Reclamantul nu mai poate pune în executare, sub nicio formă, în anul 2015, titlurile executorii emise până în anul 2011.
S-a mai arătat că instanța de fond consideră în mod nefondat că reclamanta deține deja titluri executorii împotriva pârâtei pentru sumele anterioare datei de 01.10.2011 iar formularea prezentei acțiuni în justiție pentru obținerea unui alt titlu executoriu nu îi poate aduce niciun folos practic deoarece executarea silită a pârâtului se poate face în temeiul titlului executoriu existent deja în posesia reclamantei.
În mod netemeinic se consideră că o acțiune în pretenții ar fi inadmisibilă deoarece s-ar crea posibilitatea ca împotriva aceluiași debitor, pentru aceeași sumă creditorul să dețină două titluri executorii diferite, fapt ce nu poate fi acceptat.
Prin interdicția instituită de lege, de a considera începând cu 01.09.2011 aceste creanțe născute din raporturi juridice ca fiind creanțe fiscale, sumele individualizate în actele fiscale nu mai comportă regimul juridic al creanțelor fiscale.
S-a mai arătat că titlul executoriu deținut de apelanta – reclamantă nu este un titlu executoriu care să asigure legalitatea declanșării sau continuării procedurii executării silite reglementate de codul de procedură fiscală.
S-a mai susținut și că în mod nelegal a fost respinsă cererea sa de obligare a pârâtei la plata sumei de 418 lei cu titlu de majorări de întârziere întrucât conform contractului neplata chiriei la termen atrage o penalitae conform normelor legale în vigoare, adică 2% pe lună.
În consecință, în temeiul art. 480 alin.2 Cod peocedură civilă, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și modificarea în parte a sentinței apelate în sensul obligării achitării sumei de 1679 lei și a sumei de 418 lei, reprezentând majorări.
Deși legal citată, intimata – pârâtă nu a formulat întâmpinare.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed.
Prin contractul de închiriere pentru suprafețele de teren destinate grădinăritului și creșteri de animale nr.5501/26.07.2004 apelanta reclamantă a cedat în favoarea intimatei pârâte H. M., folosința suprafeței de 840 mp teren situat în T., zona Zaghen, în schimbul unei chirii lunare în cuantum de 344,7 lei/an, convenția fiind încheiată inițial pentru perioada august-decembrie 2004. Ulterior, prin actul adițional nr. G3831/9.02.2005, termenul închirierii a fost prelungit până la data de 31.12.2005, majorându-se și chiria la suma de 547 lei/mp/lună.
Critica sentinței apelate referitoare la excepția lipsei de interes având ca obiect debitul neachitat de pârâtă aferent perioadei de până la data de 30.09.2011 este neîntemeiată întrucât, așa cum s-a reținut deja în mod corect de către prima instanță, reclamanta deține o . titluri executorii pentru pretențiile cu titlu de chirie aferente acestei perioade, titluri ce nu au fost desființate și care pot sta la baza unei executări silite.
La data emiterii acestor titluri executorii, se reține că au fost respectate dispozițiile art. 1 din O.G. Nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală, anterior intrării în vigoare la data de 17.09.2011 a O.G. nr. 29 din 31 august 2011 conform cărora ,,Prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal”. Totodată s-au aplicat și prevederile art. 110 alin.2 din același act normativ potrivit cu care „colectarea creanțelor fiscale se face în baza unui titlu de creanța sau al unui titlu executoriu, după caz.”
Astfel, întrucât reclamanta deține deja titluri executorii pentru sumele reprezentând chirie aferente perioadei de până la data de 30.09.2011( la data de 17.09.2011 a fost modificat Codul de procedură fiscală), titluri ce nu au fost desființate și care pot sta la baza unei executări silite, îi lipsește folosul practic pentru obținerea unei hotărâri judecătorești, fiind de altfel inadmisibilă obținerea unor titluri executorii diferite pentru aceeași creanță.
Așa cum corect a învederat și prima instanță, atâta timp cât titlurile executorii pe care le are creditoarea nu au fost anulate, acestea își produc efectele, inclusiv în ceea ce privește posibilitatea reclamantei de a le realiza prin executare.
În ceea ce privește natura juridică a titlului executoriu emis în baza Codului de procedură fiscală, trebuie menționate prevederile art. 141 alin.1 din acest act normativ potrivit căruia „ Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”.
Astfel, cum executarea silită se realizează în baza legii speciale menționate care îl consideră un veritabil titlu executoriu și nu în temeiul Codului de procedură civilă, este lipsit de relevanță juridică faptul că el nu este un titlu executoriu conform acestui cod.
Relativ la cea de-a doua critică a sentinței apelate, instanța de control reține că, așa cum rezultă din adresa emisă de Consiliul Local T.-DIAP nr. 8613/5.11.2014 (fila 74 dosar), suma de 418 lei reprezentând majorări de întârziere este un accesoriu al unui debit principal constând în chirie restantă care provine din perioada 2008-2011 conform titlurilor executorii și somațiilor depuse la dosarul cauzei, ultimul titlu executoriu fiind emis la data de 20.07.2011. Se constată astfel că pentru toate titlurile executorii emise anterior acestei date s-a împlinit termenul general de prescripție al dreptului la acțiune de 3 ani, aplicabil acestor tipuri de creanțe conform art.1 din O.G. Nr. 92 din 24 decembrie 2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, pentru fiecare titlu executoriu printr-o prescripție separată
Față de toate aceste considerente, conform art. 480 alin.1 NCPC, apelul va fi respins ca neîntemeiat. Se va păstra sentința atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de apelanta - reclamantă U. A. T. T. - DIRECȚIA DE ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU, PRIN PRIMAR, cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat T. G., din T., .. 54, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 3536 din data de 19.12.2014, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - pârâtă H. M., cu domiciliul în T., ., ., ., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală, ca nefondat.
Păstrează sentința atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 mai 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. D. P. L. N. B. F. V.
Red.sent.civ.jud. I.H.
Red/Tehnored.dec.civ.jud.P.L.D/17.06.2015
Tehnored.gref.BFV/17.06.2015./4 ex.
..apelantă/1 ex.intimată
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 453/2015. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 930/2015. Tribunalul TULCEA → |
|---|
