Plângere contravenţională. Decizia nr. 873/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 873/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 873/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 873/2015
Ședința publică de la 16 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: C. D. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T. cu sediul în T., ., jud.T., împotriva sentinței civile nr.3313/02.12.2014 pronunțată de Judecători T., în contradictoriu cu intimatul petent L. C. în calitate de administrator al ., cu domiciliul în T., ., jud.T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și că, în cauză s-au depus întâmpinare și răspuns la întâmpinare, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare, instanța constată dosarul în stare de judecată și reține cauza pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 02.04.2014, sub nr._ petentul L. C. în calitate de administrator al S.C. S. 2000 S.A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I.P.J. T., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 18.03.2014, prin care a fost sancționat cu amendă în sumă de 5.000 lei, precum și restituirea amenzii achitate în 48 de ore în cuantum de 1.000 lei.
Intimatul a formulat în termen procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.3313 din 02 decembrie 2014 instanța a admis plângerea contravențională formulată de petentul L. C. în calitate de administrator al S.C. S. 2000 S.A., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T. și împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 18.03.2014.
Pe cale de consecință, a anulat procesul-verbal de contravenție . nr._ din 18.03.2014 încheiat de intimat și a dispus restituirea sumei de 1.000 lei plătită cu titlu de amendă contravențională.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție .> PA nr._ încheiat la data de 18.03.2014 petentul L. C. în calitate de administrator al S.C. S. 2000 S.A. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 lei, reținându-se în sarcina sa că la data de 13.03.2014, la stația de carburanți, nu a respectat măsurile minimale de securitate prevăzute la art. 2 alin. 2, prin aceea că nu a asigurat conectarea sistemului de alarmare la un dispecerat de monitorizare, conform obligației prevăzute la art. 14 alin. 4 din anexa nr. 1 la H.G. nr. 301/2012, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 4 lit. b) din H.G. nr. 301/2012.
Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Prin urmare, fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța de fond a constatat următoarele:
În ceea ce privește prematuritatea încheierii procesului-verbal contestat instanța de fond a calificat-o ca o apărare de fond. Petentul a invocat dispozițiile art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012 astfel cum a fost modificat prin H.G. nr. 1017/2013, potrivit căruia în termen de 24 luni de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri, modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice de aplicare.
Instanța de fond a constatat că prin procesul-verbal de control din data de 13.03.2014 la stația distribuire carburanți aparținând S.C. S. 2000 S.A. din T., ., nu s-au dispus măsuri concrete de remediere a unor deficiențe constatate, ci doar ca administratorul societății să se prezinte la sediul intimatei la data de 18.03.2014 în posesia unor documente referitoare la sistemul de alarmare împotriva efracției și supraveghere video, respectiv casa de bani instalată în stație (fila 20-22).
Prin procesul-verbal contestat petentul, în calitate de administrator al societății susmenționate, a fost sancționat în temeiul art. 3 pct. 1 și art. 4 lit. b) din H.G. nr. 301/2012 pentru nerespectarea măsurilor minimale de securitate prevăzute la art. 2 alin. 2 din anexa 1 – Norme Metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.
Temeiul aplicării sancțiunii contravenționale îl reprezintă faptul că petentul nu a respectat cerințele minimale de securitate pe zone funcționale și categorii de unități prevăzute în anexa nr. 1 la H.G. nr. 301/2012, cu referire la cerințe reglementate prin art. 14 alin. 4.
Potrivit acestui articol în stațiile de comercializare a carburanților/combustibililor se asigură prezentele cerințe minime de securitate, în situația în care obiectivele din această categorie nu au pază fizică permanentă, sistemul de alarmare împotriva efracției se conectează la un dispecerat de monitorizare a alarmelor.
Având în vedere că prin art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012 (în forma în vigoare la data încheierii procesului-verbal) se stabilea untermen de 24 luni de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri, în care modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003 (între care se încadrează și societatea administrată de petent) trebuie să fie potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice, precum și aceea că fapta imputată se referă la nerespectarea de către petent a cerințelor stabilite prin art. 14 alin. 4 din anexa 1 la aceste norme aprobate prin H.G. nr. 301/2012, instanța de fond a concluzionat că obligația petentului de a-și conforma conduita dispozițiilor legale mai sus arătate nu exista la data încheierii procesului-verbal.
H.G. nr. 301/2012 a intrat în vigoare la data de 18.04.2012 iar termenul de 24 luni prevăzut de art. 7 alin. 1 din același act normativ s-a împlinit la data de 18.04.2014.
Termenul de 24 luni prevăzut de art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012 (în forma în vigoare la momentul încheierii procesului-verbal – tempus regit actum), este un termen legal suspensiv care indică data până la care unitățile prevăzute expres trebuie să îndeplinească criteriile impuse de acest act normativ. Răspunderea contravențională a conducătorului unității poate fi angajată numai după împlinirea termenului, dacă până atunci unitățile vizate nu s-au conformat măsurilor stabilite prin actul normativ sancționator.
În procesul-verbal de contravenție s-a reținut ca dată a săvârșirii contravenției data de 13.03.2014, deci o dată anterioară împlinirii termenului de 24 luni prevăzut de art. 7 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012.
S-a reținut că la data atragerii răspunderii contravenționale în sarcina societății nu exista obligația de a se conforma măsurilor prevăzute de art. 14 alin. 4 din anexa nr. 1 la normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 301/2012.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T..
Se susține în motivarea apelului că în motivarea hotărârii pronunțată, instanța de fond a reținut că răspunderea petentului nu poate fi angajată decât după împlinirea termenului prev. de art.7 alin.1 din H.G. nr.301/2012.
Consideră apelantul că hotărârea pronunțată este dată cu interpretarea greșită a legii întrucât acest termen este dat în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității bunurilor. Or. Termenul acordat de către legiuitor în vederea adoptării cerințelor de securitate de către unități se referă la modul de funcționare al acestora potrivit noii metodologii de aplicare a legii privind paza bunurilor, care înlocuiește H.G. nr.1010/2004, abrogată.
Astfel, învederează apelantul că modul de funcționare presupune existența anterioară a unor măsuri care funcționează deja, însă sub o altă formă și nicidecum suspendarea ori inexistența măsurilor de funcționat.
Interpretarea că răspunderea unităților intervine după împlinirea termenului, apreciază apelantul, este una eronată întrucât metodologia de aplicare a legii nu suspendă obligațiile prevăzute de aceasta.
De asemenea, arată apelantul că interpretarea că metodologia este suspensivă și, prin urmare, nu mai există norme specifice pe linia îndeplinirii minimale de securitate de către unități la scară națională până la împlinirea termenului prev. de art.7 alin.1 din H.G. nr.301/2012, este lipsită de realism.
Concluzionează apelantul că hotărârea pronunțată este dată cu interpretarea greșită a legii având în vedere că termenul acordat de legiuitor în vederea adoptării cerințelor de securitate de către unități se referă la modul de funcționare a acestora și nu la cerințele minimale de securitate pe categorii de unități.
Pentru toate aceste motive, solicită apelantul admiterea apelului și schimbarea hotărârii pronunțată în sensul respingerii plângerii petentului.
Intimatul petent L. C. în calitate de administrator al . a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 471 alin. 5 Noul Cod procedură civilă, solicitând respingerea apelului formulat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.3313/02.12.2014 pronunțată de Judecătoria T., cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de apel invocate, se reține că apelul este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin procesul-verbal .> PA nr._ încheiat la data de 18.03.2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 5.000 lei, în baza art. 3 pct. 1 din H.G. nr. 301/2012 raportat la art. 4 alin. 1 lit. b din același act normativ.
S-a reținut prin actul sancționator că petentul, în calitate de șef de unitate la S.C. „S. 2000” S.A. T., nu a respectat măsurile minimale de securitate, respectiv nu a asigurat conectarea sistemului de alarmare la un dispecerat de monitorizare.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, însă referitor la temeinicia actului, a reținut că la momentul controlului efectuat de lucrători de poliție din cadrul I.P.J. T. nu putea fi antrenată răspunderea contravențională a petentului.
Criticile apelantului privind nelegalitatea hotărârii atacate nu sunt întemeiate.
Așa cum a reținut și judecătorul fondului, obligațiile instituite în sarcina unităților prevăzute la art. 2 din Legea nr. 33/2003 prin H.G. nr. 301/2012, referitoare la cerințele minimale de securitate, au avut ca termen de realizare 24 de luni de la data intrării în vigoare a acestui din urmă act normativ. Acest termen a fost prelungit prin H.G. nr. 361/2014 până la data de 1.01.2015.
Cum fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată la data de 13.10._, în mod greșit a reținut agentul constatator că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției prevăzută la art. 3 pct. 1 din H.G. nr. 301/2012, obligația conectării sistemului de alarmare împotriva efracției la un dispecerat de monitorizare putând fi adusă la îndeplinire până la data de 1.01. 2015.
Având în vedere cele mai sus arătate, Tribunalul va respinge apelul ca nefondat și va păstra sentința civilă nr. 3313/02.12.2014 a Judecătoriei T. ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în municipiul T., ., județul T., împotriva sentinței civile nr. 3313/02.12.2014 pronunțată de Judecători T., în contradictoriu cu intimatul petent L. CONSTANTI, în calitate de administrator al S.C. S. 2000 S.A., cu domiciliul în municipiul T., ., județul T., având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Păstrează sentința civilă nr. 3313/02.12.2014 a Judecătoriei T. ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,Grefier,
S. G. C. D. A. L. R.
Jud. fond I.S.
Redactat jud. S.G./06.11.2015
Tehnored. gref. L.R./12.11.2015/4 ex
4 ex./.>
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 930/2015. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 879/2015. Tribunalul... → |
|---|
