Plângere contravenţională. Decizia nr. 509/2015. Tribunalul TULCEA
Comentarii |
|
Decizia nr. 509/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 05-06-2015 în dosarul nr. 509/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.509
Ședința publică din data de 05 iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: D. N. G.
Judecător: E. B. Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul-petent P. V. cu domiciliul in Tulcea, . și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocatură P. A. din Tulcea, .. 1, ., impotriva sentintei civile nr.3202/20.11.2014 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contravențională, in contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA, cu sediul în Bucuresti, sector 6, .. 401A, municipiul București.
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 28.05.2015, incheierea de sedinta din acea dată făcând parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 01.07.2014, sub numărul_, petentul P. V. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/02.06.2014 încheiat de intimata C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMANIA S.A., prin subunitatea Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, prin care a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG. Nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România.
Prin sentința civilă nr.3202/20.11.2014 Judecătoria Tulcea a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 02.06.2014 a fost încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ prin care s-a reținut de către agentul constatator I. D. Ș. că, în ziua de 19.01.2014, vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului, a circulat pe DN 22 km. 53+660m, în localitatea Movila Miresii, județul B., fără a deține rovinietă valabilă.
În drept, agentul constatator a reținut că fapta săvârșită este prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 și sancționată de art. 8 alin. 2 din același act normativ.
Analizând temeiul de drept reținut la încadrarea faptei descrisă în procesul verbal ca fiind contravenție, instanța de fond a constatat că agentul constatator a stabilit în mod corect încadrarea juridică a faptei.
Instanța de fond a reținut că săvârșirea faptei pentru care a fost sancționat petentul a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, potrivit dispozițiilor art. 6 pct. 20 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, a cărui documentație a fost depusă la dosar.
Între procesul-verbal și probele depuse de intimat în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează.
S-a constatat de către prima instanță că potrivit art. 7 și art. 1 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 15/2002 obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Cum petentul nu a depus diligențe pentru transferul dreptului de proprietate asupra vehiculului și pentru radierea acestuia din baza de date a instituției mai sus menționate, acesta rămâne menționat în cartea de identitate a vehiculului ca fiind proprietar și utilizator, situație în care răspunderea contravențională în sarcina acestuia s-a angajat conform O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002.
S-a arătat de către prima instanță că potrivit art. 11 pct. 10 din O.U.G. nr. 195/2002, proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să solicite autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului respectiv sau, după caz, ale proprietarului, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea.
D. analiza dispozițiilor art. 7 și 8 coroborate cu art. 1 alin. 1 pct. b) din O.G. nr. 15/2002, rezultă că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului ca deținător sau utilizator al autoturismului, indiferent de persoana care conduce efectiv autoturismul la momentul constatării contravenției.
S-a mai arătat că petentul în calitate de persoană înscrisă în certificatul de înmatriculare și în cartea de identitate a vehiculului este subiect activ al contravenției săvârșite.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel petentul P. V., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat apelantul că instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor art.7 alin.1 lit.b din O.U.G. nr.15/2002, a Ordinului nr.1501/2006 care privește înmatricularea autovehiculelor și a art.11 pct.10 din O.U.G. nr.195/2002.
Consideră că este imposibil a se solicita radierea din circulație a unui autovehicul in condițiile în care nu mai ești proprietar și există prevederi exprese atât în Ordinul nr.1501/2006, cât și în O.U.G. nr.195/2002 care obligă noul proprietar al unui autovehicul ca in termen de 30 de zile să solicite transcrierea dreptului său de proprietate și eliberarea unui nou certificat de înmatriculare.
În termen legal, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de critică invocate, Tribunalul constată apelul fondat sub următoarele aspecte:
Pe baza probelor administrate în acuză, instanța de fond a reținut corect situația de fapt, constând în aceea că, petentul a circulat fără a deține rovinietă valabilă în conformitate cu art. 8 al. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu atât mai mult cu cât din baza de date a M.A.I. - Direcția regim permise de conducere și înmatriculare vehicule, apelantul figurează ca proprietar.
Potrivit art. 7 și art. 1 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 15/2002, obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
A reținut corect prima instanță și faptul că în cazul înstrăinării vehiculului după încheierea contractului de vânzare cumpărare, petentul trebuia să solicite schimbarea proprietarului, radierea acestei mențiuni din evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a vehiculelor conform Ordinului nr. 1501/2006, art. 24 pct. 2, art. 11 al. 10, O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aceste aspecte, hotărârea instanței de fond este temeinică, legală, dar instanța de apel va analiza din oficiu motivul de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, raportat la Decizia nr. 6/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Astfel, prin decizia menționată s-a admis recursul în interesul legii și în interpretarea și aplicarea art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, raportată la dispozițiile art. 4 pct. 1-4 și art. 7 din Legea nr. 455/2001, privind semnătura electronică, republicată, a stabilit că procesele-verbale de contravenție prevăzute de art. 8 al. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002 cu modificările și completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 al. 1 lit. a, al. 2 și 3 din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Deși potrivit art. 517 al. 4 din codul de procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe doar de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, se va da eficiență deciziei întrucât vizează o interpretare a dispozițiilor legale aplicabile neavând un caracter normativ cu efecte doar în viitor.
În aceste condiții, pentru lipsa semnăturii olografe a agentului constatator din procesul-verbal ce face obiectul cauzei de față, instanța de apel va constatata că actul nu îndeplinește condițiile de legalitate în ce privește semnătura, astfel că se va admite apelul, se va schimba hotărârea în sensul anulării procesului-verbal de contravenție ca nelegal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de către apelantul-petent P. V., cu domiciliul in Tulcea, . și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de avocatură P. A. din municipiul Tulcea, .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 3202/20.11.2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea in dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, municipiul București.
Schimba in tot hotărârea atacată în sensul ca admite plângerea și anulează procesul-verbal de contravenție ca nelegal.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 iunie 2015.
Președinte, Judecător,
D. N. G. E. B.
In temeiul art.426 al.4 C.pr.civ. pt.
jud. în C.O. semnează președintele
instanței
Grefier,
P. L.
Jud. fond L.M.G
Redactat jud. E.B./03.07.2015
Tehnoredactat gref. P.L./G.R./07.07.2015/4 ex.
.>Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.
Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro
← Pretenţii. Decizia nr. 550/2015. Tribunalul TULCEA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 453/2015. Tribunalul TULCEA → |
---|