Pretenţii. Decizia nr. 439/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 439/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-09-2014 în dosarul nr. 439/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.439
Ședința publică din data de 17 septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: E. B.
Judecător: D. N. G.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de către apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. cu sediul în T., ., jud. T., impotriva sentintei civile nr.775/18.03.2014 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimata-pârâtă B. V. domiciliată în ..
Dezbaterile in apel au avut loc in sedinta publica din 10.09.2014, incheierea de sedinta din acea dată făcând parte integranta din prezenta hotarare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată la data de 23.12.2013 sub nr._ pe rolul Judecătoriei T., reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. a chemat in judecata pe parata B. V., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 463,22 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, actualizată până la data plății efective, sumă ce i-a fost achitată reclamantei de Casa de Asigurări de Sănătate T., precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
Prin sentința civilă nr.775/18.03.2014 Judecătoria T. a respins acțiunea având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. în contradictoriu cu pârâta B. V., ca neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În fapt, in perioada 16.02.2011 – 17.02.2011, pârâta a fost internată la S. Județean de Urgență T. – Secția Ortopedie, urmare a unei agresiuni, situație ce rezultă din foaia de observație clinică generală (fila 10).
Din adresa emisă de Casa de Asigurări de Sănătate T. rezultă că pârâtul nu figura ca persoană asigurată la data producerii accidentului (fila 10).
Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor de ordin general ale răspunderii civile delictuale, instanța de fond a reținut că formularea unei plângeri penale împotriva persoanei vinovate de . care a determinat internarea pârâtului în spital nu constituie o obligație legală, ci reprezintă exercitarea unui drept al pârâtului.
Prin urmare, a arătat judecătorul fondului, împrejurarea că pârâtul nu a formulat plângere penală împotriva persoanei care a provocat accidentul rutier ar putea avea relevanță în sfera de aplicare a dreptului penal, fiind lipsită semnificație juridică în prezentul litigiu civil.
Or, sarcina probei incumbă reclamantului, potrivit unui principiu de largă aplicare, iar în prezenta cauză nu există nici o dovadă din care să rezulte că pârâtul ar fi comis o faptă ilicită, cerință necesară pentru angajarea răspunderii sale delictuale.
Raport la prevederile art. 313 alin. 1 și 2 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, invocate de reclamant, acestea nu sunt aplicabile în speța dedusă judecății, întrucât nu este întrunită cerința ca pârâtul să fi adus, prin fapta sa, daune sănătății unei alte persoane.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel reclamantul S. Județean de Urgență T., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
S-a susținut în motivarea apelului că pârâta B. V. a declarat la spital că a fost victima unei agresiuni și a fost internată din data de 16.02.2011 până la data de 17.02.2011 în Secția Ortopedie a spitalului, după ce i s-au acordat îngrijirile medicale de urgență în Unitatea de Primire a Urgențelor, contravaloarea cheltuielilor de spitalizare fiind de 463,22 lei.
După acordarea primului ajutor la Unitatea de Primire a Urgențelor, pârâta a fost internată într-o secție a spitalului pentru vindecare. Cheltuielile efectuate în Unitatea de Primire a Urgențelor sunt suportate de către stat și nu de către Casa de Asigurări de Sănătate, acordându-se pacienților indiferent dacă sunt asigurați sau nu, dacă sunt cetățeni români sau nu, ceea ce s-a întâmplat și în cazul pârâtei.
Internarea pârâtei și cheltuielile cu tratarea sa, au fost efectuate într-o Secție de boli cronice a spitalului și nu în Unitatea de Primire a Urgențelor.
S. Județean de Urgență T. a efectuat toate demersurile permise de lege pentru a afla identitatea persoanei care se face vinovată de vătămarea pârâtului, dar fără a reuși să afle identitatea sa până la judecarea cauzei.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
Examinând cauza în apel în raport de critica formulată Tribunalul constată apelul nefondat.
A rezultat din probele administrate că pârâta a fost internată din data de 16.02.2011 până la 17.02.2011 la Secția Ortopedie a Spitalului T., după acordarea îngrijirilor medicale de urgență în unitatea de primire a urgențelor, declarând că este victima unei agresiuni.
Cu spitalizarea victimei s-au efectuat cheltuieli în sumă de 463,22 lei, suma achitată de C.A.S. T. către S. Județean T., cu obligația ca aceasta să fie recuperată și returnată.
Temeiul legal al acțiunii l-au constituit dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății coroborat cu art. 998 – 999 C od civil.
Rezultă, în primul rând, că reclamantul s-a subrogat prin lege în drepturile asigurătorului Casa de Asigurări de Sănătate – T. care i-a decontat contravaloarea serviciilor medicale.
In calitate de subrogat legal, reclamantul preia toate drepturile Casei de Asigurări de Sănătate conturând astfel o natură contractuală a litigiului, acesta raportându-se la asigurat și asigurător.
D. pentru care devin incidente mai mult dispozițiile cu caracter special al răspunderii civile specifice materiei asigurărilor de persoane.
Astfel, acordarea asistenței medicale publice de urgență, la toate nivelurile acesteia, constituie o datorie a statului și un drept al cetățeanului (art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății), iar asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asigurați (art. 208 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății).
Pachetul de servicii de bază se acordă asiguraților și cuprinde serviciile medicale, serviciile de îngrijire a sănătății, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale și alte servicii la care au dreptul asigurații și se suportă din fond, în condițiile contractului-cadru (art. 210 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății).
In baza art. 210 alin. 1 lit. e), astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 91/27.12.2012, „pachetul minimal de servicii se acordă persoanelor care nu fac dovada calități de asigurat și cuprinde servicii medicale numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale.
Așa cum rezultă din foaia de observație clinică, pârâta internată în calitate de victimă a unei agresiuni, are calitate de asigurat ceea ce face ca regimul juridic al asigurării de persoane ce izvorăște din lege, să se aplice cu prioritate, înlăturând astfel regimul juridic de drept comun al răspunderii delictuale.
D. urmare, pârâta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de spitalizare atâta timp cât este supusă dispozițiilor legii speciale nr. 95/2005, are calitate de asigurat și în baza asigurării are dreptul la asistență medicală cu atât mai mult cu cât chiar și neasigurații au dreptul la pachetul minimal de servicii, constând în servicii medicale în caz de urgență medico-chirurgicale.
Așadar, având calitatea de asigurat, neavând calitate de persoană care a adus atingere sănătății altei persoane ci, dimpotrivă, fiind victimă, este evident că nu poate fi obligat la cheltuieli de spitalizare.
Cum acțiunea de regres a asigurătorului în drepturile căruia se subrogă reclamantul poate fi exercitată doar împotriva persoanei vinovate de producerea evenimentului asigurat; cum în cauză nu s-a identificat existența persoanei care a determinat incidentul, având în vedere că victima este spitalizată și primește îngrijiri ca urmare a calității de asigurat, în mod corect acțiunea reclamantului a fost respinsă.
In consecință, se va respinge și apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de către apelantul-reclamant S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T. cu sediul în T., ., jud. T., impotriva sentintei civile nr.775/18.03.2014 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimata-pârâtă B. V. domiciliată în ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronuntata in sedinta publica din 17.09.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
E. B. D. N. G. P. L.
Jud.fond.L.M.G.
Red.jud.E.B./23.09.2014.
Tehnored.gref.P.L./23.09.2014/4ex.
.>
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 454/2014. Tribunalul... | Somaţie de plată. Sentința nr. 1802/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
