Fond funciar. Decizia nr. 808/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 808/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 808/2013
Dosar nr._ /2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 808
Ședința publică de la 06 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. A. V.
Judecător S. R.
Judecător L. D. P.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de către recurentul-reclamant O. I., cu domiciliul în mun. C., ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 495 din data de 31 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect „fond funciar”, în contradictoriu cu intimata-reclamantă O. M., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., ., C. JUDEȚEANĂ pentru S. D. de P. PRIVATĂ asupra TERENURILOR TULCEA, C. L. pentru S. D. de P. PRIVATĂ asupra TERENURILOR D., cu sediul în ., O. A., cu domiciliul în mun. C., ..39 A,jud. Tulcea, O. I., cu ultimul domiciliu în . (decedat), O. Ș., cu domiciliul în ., B. I., cu domiciliul în ., M. I., cu domiciliul în . și P. COMUNEI D. P. P., cu sediul în ..
Dezbaterile asupra recursului civil au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța a amânat pronunțarea la data de 30.10.2013 și ulterior la data de 06.11.2013, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
P. cererea introdusă la data 14 februarie 2013 și înregistrată la Judecătoria Măcin sub nr.258, reclamanții O. I. și O. M. au chemat în judecată pe pârâții C. L. pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor D., C. Județeană pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor Tulcea, O. A., O. Ș., O. I., B. I., M. E. și P. Comunei D. prin P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a titlurilor de proprietate nr._/1993 și nr._/2008 și să fie obligată C. Județeană Tulcea și C. L. D. să emită și să elibereze noi titluri de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor, inclusiv reclamanții din prezenta cauză.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii, respectiv fiul și soția supraviețuitoare a defunctului O. A., decedat la data de 25 noiembrie 1984, acesta fiind fiul numitului O. V., decedat la data de 26 decembrie 1965. Bunicul său, O. V. a mai avut 4 copii, respectiv O. T., O. I., O. M. și M. I., cele două titluri de proprietate fiind emise doar pe numele acestora și a moștenitorilor lor.
Pârâta C. L. pentru S. Drepturilor de P. Privată asupra Terenurilor D. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
La termenul din data de 30 mai 2013 reclamanții au arătat că renunță la judecata cererii în contradictoriu cu pârâtul P. Comunei D. prin P..
La termenul din 31 iulie 2013 a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. D. și a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului O. I. și excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii.
Soluționând cauza pe aceste excepții invocate, Judecătoria Măcin, prin sentința civilă nr. 495 din 31 iulie 2013, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. pentru S. Drepturilor de P. Privată asupra Terenurilor D., a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții O. I. și O. M., în contradictoriu cu pârâta C. L. D., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului O. I. și s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul O. I. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință.
P. aceeași sentință a fost admisă excepția inadmisibilității cererii și respinsă cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă.
În temeiul art. 246 Cod pr.civilă s-a luat act de renunțarea reclamanților la judecata cererii în contradictoriu cu pârâta P. D. prin P..
P. a se pronunța în sensul de mai sus, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtei C. L. pentru S. Drepturilor de P. Privată asupra Terenurilor D., cele două titluri de proprietate, respectiv nr._/17.06.1993 și nr._/10.03.2008 au fost emise de către C. Județeană pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor Tulcea. În condițiile în care, cererea privind constatarea nulității absolute a acestor înscrisuri trebuie formulată în contradictoriu cu emitentul actului (în speță C. Județeană Tulcea) și beneficiarii acestuia (titularii), a fost admisă excepția invocată și respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta C. L. pentru S. Drepturilor de P. Privată asupra Terenurilor D., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale de folosință a pârâtului O. I., instanța de fond a apreciat că aceasta este întemeiată, la pronunțarea soluției adoptate avându-se în vedere următoarele dispoziții normative:
- art. 5 din Decretul nr. 31/1954 – Persoana fizică are capacitatea de folosință și, în afara de cazurile prevăzute de lege, capacitatea de exercițiu. Capacitatea de folosință este capacitatea de a avea drepturi și obligații;
- art. 5 din Decretul nr. 31/1954 – Capacitatea de folosință începe de la nașterea persoanei și încetează cu moartea acesteia;
- art. 41 Cod pr.civilă – Orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată.
Capacitatea procesuală reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacității civile și presupune aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual (capacitatea de folosință), respectiv de a sta în judecată (capacitatea de exercițiu). Excepția lipsei capacității procesuale este o excepție de fond, absolută și peremptorie, putând fi invocată din oficiu de instanță.
În cauză, conform extrasului din registrul de deces înaintat de P. Municipiului C., pârâtul O. I. a decedat la data de 14.06.2000, decesul fiind trecut în Registrul stării civile la nr. 1669/15.06.2000, odată cu decesul încetându-i și capacitatea de folosință, astfel că acesta nu mai poate avea obligații (inclusiv în plan procesual).
D. fiind faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin la data de 14.02.203, după ce a survenit decesul pârâtului, excepția invocată a fost admisă, cu consecința respingerii cererii formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul O. I., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii/lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, prima instanță a reținut că obiectul principal al prezentului litigiu îl constituie cererea de constatare a nulității absolute a titlurilor de proprietate nr._/17.06.1993 nr._/10.03.2008 emise de C. Județeană pentru S. D. de P. Privată asupra Terenurilor Tulcea, pe numele titularilor O. T., O. I. și M. I., respectiv O. I., B. I. și O. A.. Urmare a constatării nulității titlurilor de proprietate s-a solicitat eliberarea unor titluri pe numele tuturor moștenitorilor, inclusiv a reclamanților.
Astfel, prima instanță a considerat că actul a cărui nulitate absolută s-a invocat este un act administrativ jurisdicțional, unilateral, constitutiv de drepturi, articolul 47 Cod pr.civilă reglementând litisconsorțiu sau coparticiparea procesuală care, în conformitate cu poziția părților, poate fi activă, pasivă sau mixtă. În principiu, coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, însă sunt situații în care, fie în baza legii, fie datorită naturii raportului juridic dedus judecății, când raportul de drept litigios creează o dependență procesuală între coparticipanți, astfel încât orice posibilitate de fracționare este exclusă și, prin urmare, declanșarea, continuarea și finalizarea procesului civil nu se poate realiza decât în comun, există litisconsorțiu necesar care este guvernat de regula dependenței procesuale relative a coparticipanților.
În acest sens, poate fi edificator textul art. 48 alin. 2 Cod pr.civilă potrivit căruia, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților sau pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii din ei sau termenele încuviințate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedură folosesc celorlalți; când actele de procedură ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalți, se va ține cont de actele cele mai favorabile; reclamanții sau pârâții care nu s-au înfățișat sau nu au îndeplinit un act de procedură în termen vor continua totuși să fie citați.
Deși, din cuprinsul art. 48 alin.2 Cod pr.civilă nu rezultă expres, prin aceste dispoziții legale se reglementează posibilitatea derogării de la principiul independenței procesuale, ce guvernează litisconsorțiu simplu sau, astfel spus, poate să rezulte un litisconsorțiu necesar și în raport de natura acțiunii, care poate fi apreciat ca o varietate a litisconsorțiului necesar ce rezultă din natura raportului juridic.
Or în speță, se apreciază că natura acțiunii în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate dă naștere unui litisconsorțiu necesar pasiv, obligatoriu și unitar, deoarece instanța trebuie să constate nevalabilitatea actului administrativ jurisdicțional atât față de emitent cât și față de beneficiar, întrucât pronunțarea unei hotărâri uniforme reprezintă o necesitate juridică obiectivă în materia nulității actelor juridice, neputând fi conceput ca același act să fie valabil față de emitent și nevalabil față de beneficiar.
Cum pârâtul O. I., unul din beneficiarii titlurilor de proprietate, a decedat la data de 14.06.2000, având ca moștenitori numiții O. E. (soție supraviețuitoare), O. I. (fiu), O. Ș. (fiu) și O. S. (fiu), reclamanții au ales să cheme în judecată autorul acestora și nu moștenitorii acestuia.
Referitor la susținerile reclamanților potrivit cărora, date fiind relațiile tensionate dintre părți, aceștia nu au avut cunoștință de decesul pârâtului O. I., instanța de fond le-a apreciat ca fiind neîntemeiate în condițiile în care aceștia aveau obligația efectuării unui minim de demersuri pentru stabilirea cadrului procesual pasiv.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat recurs reclamanții, criticând sentința sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții arată că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale D., motivând în esență că cele două titluri de proprietate au fost emise de C. Județeană, astfel încât C. L. nu ar avea calitate procesuală pasivă.
Au arătat recurenții că prima instanță a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului O. I., fără a pune în discuția contradictorie a părților necesitatea introducerii în cauză a moștenitorilor acestuia.
O a treia critică adusă sentinței se referă la faptul că, pornind de la admiterea în mod greșit a excepției lipsei capacității de folosință a pârâtului O. I., prima instanță a admis excepția lipsei capacității procesuale obligatorii, deși în virtutea rolului său activ, instanța trebuia să pună în discuție introducerea în cauză a moștenitorilor.
O altă critică aducă instanței se referă la admiterea excepției inadmisibilității acțiunii raportat la excepțiile invocate și admise de către instanța de fond.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu trimitere spre rejudecare instanței de fond.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate în recurs, a probatoriului administrat cât și din oficiu, tribunalul constată că recursul este fondat.
Astfel, în sentința atacată, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Locale D., reținând în opinia sa că această pârâtă nu are calitate procesuală pasivă deoarece titlurile de proprietate au fost emise de C. Județeană.
Potrivit art. 116 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, Comisiile comunale, orășenești și municipale, vor efectua lucrările și operațiunile stabilite de lege, din competența lor, indiferent dacă se reconstituie, sau se constituie dreptul de proprietate ori se restituie terenuri prin Ordinul Prefectului, înaintând aceste lucrări după caz, Comisiilor județene sau Prefectului în vederea eliberării titlurilor de proprietate, respectiv Ordinului Prefectului.
Alineatul 2 al aceluiași articol de același act normativ prevede că, Comisiile prevăzute la alineatul 1 vor efectua operațiunile de punere în posesie, întocmind în acest scop, procese-verbale pe care le vor înainta Comisiilor județene.
Rezultă din textul de mai sus că aceste comisii au stabilite prin lege anumite obligații iar întreaga documentație care a stat la baza emiterii celor titluri de proprietate a fost întocmită tocmai de C. L. D. și apoi transmisă Comisei Județene.
În mod constant, doctrina și jurisprudența în această materie au stabilit că acțiunile prin care se solicită constatarea nulității unor titluri de proprietate se judecă în contradictoriu cu aceste comisii locale.
Într-adevăr, instanța de fond a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului O. I. motivat de faptul că, din extrasul din Registrul de deces înaintat de P. Municipiului C., pârâtul O. I. a decedat la data de 14 iunie 2000, decesul fiind trecut în registrul stării civile la nr. 1669 din 15 iunie 2000.
Într-o astfel de situație, constatând decesul pârâtului, instanța de fond trebuia să pună în discuția părților introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului, lucru care nu s-a întâmplat.
Fiind admise toate aceste excepții, instanța de fond a admis și excepția inadmisibilității acțiunii dar și excepția lipsei coparticipării procesuale obligatorii, deși prin rolul său activ trebuia să pună în discuția părților introducerea în cauză a moștenitorilor.
Față de aceste considerente, urmează ca recursul să fie admis și a se casa sentința atacată și a se trimite cauza în rejudecare aceleiași instanțe pentru pronunțarea pe fond a litigiului.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de reclamantul O. I., cu domiciliul în mun. C., ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 495 din data de 31 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Măcin în dosarul nr._, având ca obiect „fond funciar”, în contradictoriu cu reclamanta O. M., cu domiciliul în mun. Tulcea, ., ., . și pârâții C. JUDEȚEANĂ pentru S. D. de P. PRIVATĂ asupra TERENURILOR TULCEA, C. L. pentru S. D. de P. PRIVATĂ asupra TERENURILOR D., cu sediul în ., O. A., cu domiciliul în mun. Constanșa, ..39 A,jud. Tulcea, O. I., cu ultimul domiciliu în . (decedat), O. Ș., cu domiciliul în ., B. I., cu domiciliul în ., M. I., cu domiciliul în . și P. COMUNEI D. P. P., cu sediul în ..
Casează sentința atacată și trimite cauza în rejudecare aceleiași instanțe pentru pronunțarea pe fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06 noiembrie 2013.
Președinte, R. A. V. | Judecător, S. R. | Judecător, L. D. P. |
Grefier, D. B. |
red,jud.fond F.M.I.
Red.jud.Ș.R./16.12.2013
Tehnored.grefier M.M./2 ex./20.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 813/2013. Tribunalul... | Cerere necontencioasă. Sentința nr. 4177/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
