Pretenţii. Decizia nr. 731/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 731/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 731/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.731
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013
Președinte: E. N.
Judecători: D. N.
L. N.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurenta-reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI F. – F. de Îmbunătățiri F. Tulcea cu sediul in Tulcea, ., jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2447/20.06.2013 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimata-pârâtă ORGANIZAȚIA U. DE A. P. IRIGAȚII „D.” cu sediul in . Kogalniceanu, jud. Tulcea.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, s-a depus intampinare si s-a solicitat judecata cauzei in lipsa, după care,
Vazand ca nu mai sunt motive de amanare, instanta constata dosarul in stare de judecata si lasa cauza in pronuntare.
TRIBUNALUL:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 17.09.2012 sub nr._, reclamanta Agenția Națională de Îmbunătățiri F. (berevitatis causa A.N.I.F) – F. de Îmbunătățiri F. Tulcea a solicitat obligarea pârâtei Organizația U. de A. pentru Irigații „D.” la plata sumei de 10.076,46 lei, reprezentând penalități legale de întârziere calculate pentru plata tarifului de livrare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 969 din Codul civil 1865, art. 112 și urm. din codul de procedură civilă 1865, în dovedire fiind depuse înscrisuri.
La termenul de judecată din 20.05.2013, instanța, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității procesuale civile active a reclamantei Agenția Națională de Îmbunătățiri F. – F. de Îmbunătățiri F. Tulcea, în baza art. 1 alin. 3 din O.G. 82/2011, care prevede că filialele A.N.I.F. nu dețin personalitate juridică.
Deși s-a acordat un termen reclamantei, căreia i-a fost emisă o adresă pentru a face dovada acordării de personalitate juridică, niciun înscris nu a fost depus la dosar.
Prin sentința civilă nr. 2447/20.06.2013 Judecătoria Tulcea a admis excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei A.N.I.F. - F. Tulcea și, în baza art. 41 din Codul de procedură civilă 1865, a respins cererea de chemare în judecată, ca fiind introdusă de către un subiect lipsit de capacitate civilă de folosință.
P. a se pronunța astfel, prima instanță, în baza art. 137 alin. 1 din Codul de procedură civilă 1865, pronunțându-se cu prioritate asupra excepției, a avut în vedere că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 3 din O.G. 82/2011, filialele A.N.I.F nu dețin personalitate juridică.
S-a arătat că, în baza art. 41 alin. 1 din Codul de procedură civilă 1865, orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Or, în speță nu există vreun dubiu că Filialei Tulcea a Agenției Naționale de Îmbunătățiri F. nu i s-a acordat personalitate juridică, până la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
Eventualele apărări ale reclamantei în sensul că numitul P. Bondarev, care a semnat cererea de chemare în judecată, ar deține, pe lângă funcția de director al filialei județene, și puterea de a reprezenta Agenția Națională de Îmbunătățiri F. în litigiile aflate pe rolul instanțelor, în baza deciziei nr. 6/9.01.2012 eliberată de către directorul general al A.N.I.F., nu constituie temeiuri valide pentru respingerea excepției, întrucât cererea de chemare în judecată nu a fost depusă în numele și pentru A.N.I.F. (în exercitarea calității de reprezentant al acesteia), ci în numele și în folosul Filialei județene Tulcea A.N.I.F. (în exercitarea funcției de director), identificată prin C. nr._, cu sediul în Tulcea, ., atributele de identificare fiind diferite de cele ale intituției centrale (vezi fila 2).
Or, din punct de vedere juridic, orice filială constituie un subiect de drept al raporturilor civile sau administrative distinct de unitatea centrală.
Mai mult decât atât, în speța dedusă judecății filiala reclamantă nu deține personalitate juridică, deci nu poate participa în procesul civil decât în calitate de pârâtă (subiect pasiv de drept procesual civil). Aceasta înseamnă că în raporturile juridice de drept civil substanțial (cum este cel dedus judecății), filiala nu este titulara unor drepturi și obligații proprii, motiv pentru care dreptul material la promovarea acțiunii civile nu îi aparține.
Prin urmare, faptul că directorul filialei a fost împuternicit să reprezinte instituția centrală nu înseamnă că filiala A.N.I.F. Tulcea a dobândit personalitate juridică, această operațiune fiind posibilă numai în baza unui ordin emis de ministrul de resort conform prevederilor O.G. 82/2011, iar nu prin decizia directorului instituției centrale, care nu deține această atribuție.
În concluzie, pentru ca cererea de chemare în judecată să fie valabil introdusă în conformitate cu procedura civilă, ea trebuia să fie promovată de către A.N.I.F. București, iar nu de A.N.I.F. – F. Tulcea, iar confuzia juridică în care se află reclamanta rezultă cu evidență și din secțiunea boldată a primului paragraf al cererii de chemare în judecată, unde se susține că F. de Îmbunătățiri F. Tulcea s-ar substitui desființatei A.N.I.F. R.A. Dobrogea, în baza art. 15 alin. 1 din O.U.G. 82/2011, ceea ce este fals, întrucât legea prevede doar că A.N.I.F. București se substituie A.N.I.F. R.A. Dobrogea în toate litigiile în care aceasta este parte, F. Tulcea neavând nicio calitate în acest sens.
S-a reținut că în drept, sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. 3 din O.G. 82/2011 și art. 41 alin. 1 din Codul de procedură civilă 1865, în raport de care partea reclamantă nu deține capacitate procesuală civilă de folosință.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta Agenția Națională de Îmbunătățiri F. – F. de Îmbunătățiri F. Tulcea, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A arătat recurenta-reclamantă că, în calitate de reclamantă, a solicitat în data de 17.09.2012 obligarea pârâtei la plata prestațiilor restante, instanța de fond ridicând din oficiu excepția capacității procesuale active a Filialei de Îmbunătățiri F. Tulcea, având în vedere că în baza art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 82/2011, filiale nu dețin personalitate juridică.
Recurenta-reclamantă a arătat că apărările formulate au fost interpretate în mod eronat de către instanța de fond care a considerat Decizia nr. 6/2012 eliberată de către Directorul general al A.N.I.F. în temeiul art. 12 alin. 1 lit. a) din H.G. nr. 1223/2011 Regulamentul de organizare și funcționare al A.N.I.F. (Agenție) ca nefiind validă pentru respingerea excepției. S-a apreciat că, în respectarea dispozițiilor actelor normative amintite mai sus, filiala poate sta înaintea instanței de judecată pentru litigiile izvorâte din activitatea sa.
Cu privire la codul unic de înregistrare, recurenta-reclamantă a arătat că într-adevăr cererea introductivă are menționat C._, care a fost precizat datorită lipsei de informare a Agenției în acest sens, însă ulterior toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei au fost rectificate și s-a menționat codul unic al Agenției respectiv C._.
Susține în continuare recurenta-reclamantă că instanța de fond a interpretat în mod greșit că directorul filialei împuternicit să reprezinte instituția centrală ar fi condus la dobândirea de personalitate juridică a filialei, aspect care nu a fost susținut de ea și, tot în mod greșit, instanța a interpretat și faptul că A.N.I.F. se află într-o confuzie juridică susținându-se că F. Tulcea s-ar substitui desființatei A.N.I.F. R.A. Sucursala Dobrogea, considerând că este un fals, întrucât legea prevede doar că A.N.I.F. București se substituie A.N.I.F. R.A. Dobrogea, filiala Tulcea neavând nicio calitate în acest sens.
S-a arătat că s-a precizat în mod clar prevederile art. 15 alin. 1 din O.U.G. nr. 83/2011 în care se menționează că Agenția se substituie în toate drepturile și obligațiile decurgând din toate actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele, memorandurile, acordurile și altele asemenea, precum și în toate litigiile în care Administrația Națională a Îmbunătățirilor F. este parte.
Ca atare, Sucursala Dobrogea cuprindea conform legislației la acea dată Unitatea de Administrare C. Sud, C. Nord și Tulcea și urmare reorganizării și înființării celor 41 de filiale a luat ființă și F. Tulcea.
În apărare intimata-reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, se reține că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente.
Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție de fond, absolută și peremptorie, iar actele de procedură, inclusiv cererea de chemare în judecată făcute de o persoană fără capacitate de folosință sunt nule absolut.
Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea generală și abstractă a persoanei fizice sau juridice de a avea drepturi și obligații de natură procesuală, fiind o condiție esențială ca o persoană să devină parte în procesul civil, ea fiind determinată de însăși capacitatea civilă de folosință.
Este adevărat că din economia dispozițiilor art. 32 și 33 din Decretul Nr. 31 din 30 ianuarie 1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, dar și a prevederilor art. 205 din Legea Nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil, se desprinde concluzia că numai în contextul dobândirii personalității juridice, entitățile pot dobândi drepturi și pot asuma obligații, având astfel capacitatea de folosință.
Este veridic și faptul că, potrivit art. 41 alin. 2 din Codul de procedură civilă, le este recunoscută capacitatea de a sta în proces asociațiilor și a societăților fără personalitate juridică numai ca pârâte și doar dacă au organe proprii de conducere.
Se reține în acest context că Filialei Tulcea a A.N.I.F nu i s-a acordat personalitate juridică, astfel că pare întemeiată susținerea că aceasta nu are capacitatea de a sta în proces în calitate de reclamantă. Aceasta, în contextul în care potrivit art. 1 alin. 3 teza a II a din O.U.G. Nr. 82 din 29 septembrie 2011 privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare, ,, […] Guvernul poate aproba, la propunerea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca filialele teritoriale să aibă personalitate juridică.” și nu s-a făcut dovada vreunei dispoziții de guvern în acest sens.
În privința deciziilor nr. 6/9.01.2012 și nr. 907/28.12.2012 emise de Agenția Națională de Îmbunătățiri F., în conformitate cu prevederile art. 12. alin.1 lit. a din H.G.1223/2011, potrivit cărora directorii filialelor județene au atribuții de reprezentare a agenției în litigiile aflate pe rolul instanțelor care izvorăsc din activitatea sa, tribunalul reține a fi pertinentă susținerea primei instanțe, cum că cererea de chemare în judecată nu a fost depusă în numele și pentru A.N.I.F., astfel ca directorul filialei să justifice calitatea de reprezentant dată.
Sunt însă reținute prevederile art. 15 din O.U.G. Nr. 82 din 29 septembrie 2011 privind unele măsuri de organizare a activității de îmbunătățiri funciare, potrivit cu care ,,(1) Agenția se substituie în toate drepturile și obligațiile decurgând din toate actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele, memorandumurile, acordurile și altele asemenea, precum și în toate litigiile în care Administrația Națională a Îmbunătățirilor F. este parte.”
Se constată astfel că, prin efectul legii, prin substituire, se conferă filialei calitatea procesuală activă sau pasivă în toate litigiile în care A.N.I.F este parte în virtutea personalității juridice pe care o deține, situație în care nu este cazul unei reprezentări, ci a unei capacități proprii dobândite prin lege. F., în baza unei subrogări legale, dobândește toate drepturile agenției, fără a fi necesar vreun consimțământ.
Este observată și expresia ,,în care Administrația Națională a Îmbunătățirilor F. este parte”, ceea ce, la o primă vedere, ar justifica susținerea că doar în procesele începute operează această subrogare legală, filiala nefiind în drept să promoveze o acțiune, ea substituindu-se doar după ce demersul judiciar este promovat de către agenție.
Tribunalul reține că sintagma își găsește justificare în cazul acelor procese ce se află în derulare la momentul intrării în vigoare a ordonanței și care au fost promovate de sau împotriva A.N.I.F. Nu a fost în intenția legiuitorului de a reglementa dreptul agenției de a promova acțiunea și al filialei de a se substitui ulterior calității procesuale dobândite astfel, nefiind identificată o rațiune juridică pentru aceasta.
Că filiala se subrogă și în dreptul de a promova cererea de chemare în judecată rezultă din faptul că textul reglementează și o subrogare legală în ,,toate drepturile și obligațiile decurgând din toate actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele, memorandumurile, acordurile și altele asemenea […]”. Ca atare, în virtutea acestor drepturi și obligații, filiala dobândește și capacitate procesuală. Este inadmisibil a se recunoaște capacitatea civilă de folosință deopotrivă cu nerecunoașterea capacității procesuale aferente.
Dimpotrivă, substituirea legală în drepturi și obligații poate justifica aprecierea că agenția nu mai deține calitate procesuală, nefiind identificată identitate între subiectul raportului juridic obligațional și raportul juridic de drept procesual.
Relativ la codul unic de înregistrare, tribunalul reține că, deși este un element important, el nu este definitoriu în stabilirea capacității de folosință, eventualele erori putând fi rectificate.
P. aceste considerente, urmează a admite recursul și a trimite cauza spre rejudecare.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de către recurenta-reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI F. – F. de Îmbunătățiri F. Tulcea cu sediul in Tulcea, ., jud. Tulcea, impotriva sentintei civile nr.2447/20.06.2013 pronuntata de Judecatoria Tulcea in dosarul nr._, avand ca obiect pretenții, in contradictoriu cu intimata-pârâtă ORGANIZAȚIA U. DE A. P. IRIGAȚII „D.” cu sediul in . Kogalniceanu, jud. Tulcea.
Casează sentința.Trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronuntata in sedinta publica din 17.10.2013.
P., Judecatori, Grefier,
E. N. D. N. P. L.
L. N.
Jud.fond.D.N.G.
Red.jud.N.L./13.11.2013.
Tehnored.gref.P.L./19.11.2013/2ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 806/2013. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 773/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
