Pretenţii. Decizia nr. 806/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 806/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 806/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 806/2013
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
JUDECĂTOR: R. A. V.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul pârât I. P. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.2637/05.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata reclamantă . V. I. G. SA cu sediul în București, ..31-33, sector 2 și în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2013, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera instanța a amânat pronunțarea în cauză la data de 22 octombrie 2013, la data de 29 octombrie 2013 și la această dată, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea sub nr._, reclamanta . V. I. G. SA a solicitat ca in contradictoriu cu paratul I. P. sa fie pronunțata o hotărâre judecătoreasca prin care acesta sa fie obligat la plata sumei de 20.842 lei cu titlu de despăgubiri si dobânda legala conform OG 9/2000 de la data efectuării plații către asigurat și până la recuperarea întregii sume si cheltuieli de judecata.
Paratul a formulat întâmpinare prin care a solicitat, in esenta, respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata.
Soluționând cauza, prin sentința civilă nr.2637 din 05 iulie 2013 instanța a admis cererea reclamantei și a obligat pe paratul I. P. sa plateasca reclamantei suma de 20.842 lei cu titlu de despagubiri si dobanda legala de la data ramanerii irevocabile a prezentei hotarari si pana la data achitarii efective a debitului, precum și la plata sumei de 1.367 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că la data de 07.09.2011 orele 06:00 dimineata, paratul I. P. a constatat ca tot apartamentul sau era acoperit cu un strat de 2-3 cm apa care provenea de la chiuveta din bucatarie. Apa a patruns si in aparatamentul vecinului de la parter care era asigurat la societatea reclamanta. In urma inundatiei, a fost deteriorat tavanul lambrisat cu lemn de stejar al ., totodata, udandu-se si patandu-se o parte din lucrurile de confectii dama si marochinarie aflate pe rafturile magazinului.
Imobilul degradat fiind asigurat facultativ, potrivit politiei IC nr._, la reclamantă ce l-a despăgubit pe păgubit cu suma de 20.842 lei, subrogându-se în toate drepturile asiguratului, potrivit prevederilor art.22 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, conform cărora “în limitele indemnizației plătite în asigurările de bunuri și de răspundere civilă, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei”, astfel că reclamanta deține o creanță contra pârâtului în valoare de 20.842 lei reprezentând contravaloare despăgubiri.
In cauza s-a facut dovada faptului ca . V. I. G. SA, in calitate de asigurator, a platit catre . 20.842 lei prin OP nr._/10.11.2011 care atesta plata.
In ceea ce priveste temeiul juridic in baza caruia reclamanta a formulat pretentiile din cererea principala instanta de fond a retinut că din probatoriul administrat in cauza, paratul a cumparat un racord care avea un defect de fabricatie, grosimea acestuia fiind mai mica ..
Instanta de judecată a retinut ca in cauza isi gasesc aplicabilitatea dispozitiile art. 1000 alin. 1 din Codul civil in vigoare la data nasterii raportului juridic, privind raspunderea pentru lucruri.
S-a apreciat astfel ca racordul care avea defect de fabricatie se afla sub paza juridica a paratului din cauza de fata, paza juridica semnificand, printre altele, controlul, folosinta, supravegherea si presupune obligatia de a preintampina producerea vreunui prejudiciu prin mijlocirea lucrului.
Atat doctrina juridica cat si jurisprudenta sunt unitare in a aprecia ca raspunderea pentru lucruri este una derogatorie si agravata in comparatie cu celelalte feluri de raspundere. Aceasta caracteristica a raspunderii pentru lucruri corespunde unor necesitati sociale de protectie a victimei prejudiciului impotriva riscului de a ramane nedespagubita in conditiile in care s-ar aplica exclusiv principiile obisnuite ale raspunderii pentru fapta proprie.
Pentru a fi antrenata raspunderea paratului pentru prejudiciile cauzate de lucruri, victima prejudiciului trebuie sa faca dovada prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre fapta lucrului si prejudiciu si dovada de paznic juridic pentru lucru, in conditiile in care victima beneficiaza de prezumtia de paza care se refera la proprietarul lucrului sau la ceilalti titulari de drepturi reale asupra acestuia.
Ca si cauza care exonereaza paznicul juridica al lucrului de raspundere, in literatura juridica cat si in practica judiciara s-a apreciat, pe buna dreptate, faptul ca forta majora poate avea acest caracter, ca si imprejurare absolut imprevizibila si extraordinara si nu si cazul fortuit care ar reprezenta o imprejurare relativ imprevizibila.
S-au apreciat astfel ca ar constitui caz fortuit împrejurări de genul celor exterioare lucrului, independente de vina paznicului juridic sau împrejurări intrinseci lucrului, neimputabile paznicului juridic care au dus la producerea prejudiciului. In acest sens se pot aminti Dec. Trib. Suprem nr. 358/19.04.1965, Dec. Trib. Suprem nr. 760/27.04.1968, Dec. Trib. Suprem nr. 708/15.03.1974 sau cea a Trib. M. nr. 198/1976.
S-a retinut astfel ca in cauza de fata defectul de fabricație al recordului aflat in apartamentul paratului constituie un caz fortuit care nu înlătura răspunderea civila a acestuia pentru lucrul sau. Cu toate acestea, nimic nu-l impiedica pe parat, ca in masura in care va plati despagubirile pentru pagubele produse de bunul cumparat sa se indrepte cu o actiune in regres impotriva producatorului racordului, care va raspunde de prejudiciul produs in masura dovedirii vinovatiei sale, insa potrivit dispozitiilor art. 998-999 Cod civil.
In ceea ce privește pretenția reclamantei privind obligarea paratului la plata dobânzii legala conform OG 9/2000 de la data efectuării plații către asigurat si pana la recuperarea întregii sume, acesta este admisibila raportat la debitul neachitat de pârât.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul I. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut în motivarea recursului că greșit instanța de fond a reținut aplicabilitatea art. 1000 alin. 1 cod civil privind răspunderea pentru lucruri, în condițiile în care avea în pază juridică apartamentul și nu racordul de la instalația de apă curentă asupra căruia nu putea prevedea nicio eventuală defecțiune.
S-a susținut că și expertiza tehnică a concluzionat că nu putea preveni producerea inundației dar instanța de fond nu a reținut aceasta în favoarea sa și a reținut situația de caz fortuit în loc de forță majoră.
S-a susținut că, în realitate, a cumpărat un racord defect, că nu are nicio vină cu privire la producerea inundației iar hotărârea este nelegală și pentru că în considerente apare numele altei persoane, respectiv C. E., deși procesul s-a purtat cu recurentul.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Examinând cauza în raport de critica formulată, Tribunalul constată recursul nefondat.
Temeiul cererii formulate îl constituie răspunderea civilă ca o formă a răspunderii juridice reprezentând raportul de obligație în temeiul căruia cel care a păgubit pe altul este ținut să repare prejudiciul suferit de victimă, iar atunci când se încalcă o obligație instituită prin lege, intervine răspunderea civilă delictuală.
In cauză este aplicabilă răspunderea civilă delictuală indirectă care se referă la răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin acțiunea lucrurilor ce avem în pază, fără a fi necesară dovedirea vreunei culpe din partea paznicului, răspunderea urmând să fie stabilită fără considerare la comportarea paznicului, răspunderea fiind justificată nu prin conduita culpabilă a paznicului ci prin existența unui raport de cauzalitate între lucrul aflat sub paza sa și prejudiciul încercat de persoana vătămată.
Având în vedere că pentru a obține despăgubire persoana vătămată trebuie să dovedească doar că lucrul din paza sa a participat la producerea prejudiciului, este evident că orice critică adusă hotărârii instanței de fond de către recurent sub acest aspect este nejustificată.
S-a reținut corect din probele administrate în cauză că pârâtul recurent a avut paza juridică a lucrului respectiv, a racordului de la instalația de apă ca și proprietar al apartamentului, că acest racord chiar defect din fabricație a generat un prejudiciu altei persoane prin producerea inundației ca urmare a spargerii și că poartă răspunderea pentru paguba produsă, fără a fi necesară dovedirea unei culpe, fiind suficientă demonstrația că defecțiunea racordului și spargerea acestuia a cauzat inundația.
Chiar dacă există dovada că racordul a prezentat defecțiune din fabricație, aceasta nu putea fi reținută de către prima instanță ca fiind exoneratoare de răspundere, neîncadrându-se în ceea ce poate fi definită ca forță majoră care are o altă arie de aplicare și cu totul altă semnificație.
Chiar dacă în considerente s-a menționat eronat un nume al altei persoane, aceasta nu conferă nelegalitate hotărârii în sensul că nu poate fi executată în condițiile în care este evidentă eroarea materială iar ceea ce se execută îl reprezintă dispozitivul hotărârii care este corect, rezultând fără dubii că litigiul s-a purtat cu recurentul și nu cu acea persoană.
Față de toate aceste considerente, în conformitate cu art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul pârât I. P. cu domiciliul în Tulcea, ., ., ., împotriva sentinței civile nr.2637/05.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata reclamantă . V. I. G. SA cu sediul în București, ..31-33, sector 2 și în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect pretenții, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. B. V. A. L. R.
R. A. V.
18.11.2013
Red.jud.EB
Tehnored.DS/Ex. 2
20.11.2013
| ← Cerere necontencioasă. Sentința nr. 4177/2013. Tribunalul TULCEA | Pretenţii. Decizia nr. 731/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
