Pretenţii. Decizia nr. 773/2014. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 773/2014 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 773/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 773
Ședința publică de la data de 03 Decembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. R.
Judecător R. A. V.
Grefier D. B.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de către apelanta-reclamantă SOCIETATE DE A.-R. A. S.A., cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat D. G.-mun. C., .. 20, ., împotriva sentinței civile nr. 1632 din data de 02 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. M., cu domiciliul în Tulcea, ., ., ..
Dezbaterile asupra apelului civil au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 03 decembrie 2014, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr._ din 19.12.2013, reclamanta S. DE A.-R. A. S.A., a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul D. M., să pronunțe o hotărâre prin care să fie obligat acesta din urmă la plata sumei de 304,62 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirii achitate și nerecuperate în dosarul de daună nr. TL1013IC000035, cu plata cheltuielilor de judecată.
Expunând situația de fapt reclamanta a arătat că la data de 09.01.2013, a avut loc o inundație pornită din apartamentul pârâtului D. M., ceea ce a dus la avarierea apartamentului de la etajul inferior, proprietatea asiguratului său G. Petrana, în sensul distrugerii zugrăvelii în hol, bucătărie și sufragerie.
În drept, au fost invocate prevederile art. 2210 alin. 1 Noul cod civil precum și ale art. 1357 Noul Cod civil.
În susținerea acțiunii, au fost anexate înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate.
Pârâtul, a formulat în termen procedural întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A învederat pârâtul că nu există nicio dovadă din care să rezulte că inundația suferită de numita G. Petrana la data de 09.01.2013 ar fi fost produsă de sistemul de alimentare cu apă din apartamentul său. Documentele care au stat la baza soluționării dosarului de daună au fost întocmite în mod unilateral, bazându-se pe simple supoziții. Niciun reprezentant al reclamantei sau al asociației de proprietari nu a efectuat vreo constatare în apartamentul ce-i aparține pentru a se stabili, în mod concret, dacă se face răspunzător de producerea evenimentului. Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru exercitarea unei acțiuni în pretenții izvorâtă din răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, câtă vreme nu s-a făcut dovada existenței în sarcina sa a unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție și nici a unui raport de cauzalitate între aceasta și prejudiciul creat asiguratei G. Petrana.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 1632 din data de 02 iunie 2014 a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că, la data de 29.06.2012, s-a emis de către reclamantă, în calitate de asigurator, polița de asigurare a locuinței și a conținutului . nr. TL_8 cu privire la apartamentul proprietatea asiguratului G. Petrana, situat în municipiul Tulcea, . ., ., cu valabilitate începând cu data de 30.06.2012 până la 29.06.2013 (fila 17-18).
La data de 09.01.2013, în apartamentul mai sus menționat a avut loc un eveniment constând în distrugerea zugrăvelii din hol, bucătărie și sufragerie, generat, potrivit susținerilor reclamantei, de o inundație pornită din apartamentul nr. 23, aparținând pârâtului.
Reparațiile apartamentului avariat au fost efectuate de către asigurat iar costul total al acestora a fost în sumă de 304,62 lei, potrivit devizului de lucrări din data de 01.02.2013, anexat la dosar (fila 23-24), iar în baza poliței de asigurare reclamanta a achitat această sumă asiguratului la data de 12.02.2013.
S-a mai reținut că, potrivit art. 3 din cap. X "Dispoziții finale" al Legii nr. 71/2011 care se aplică în continuare ca dispoziții proprii ale acestui act normativ, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Noului Cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Conform art. 5 alin. 1 din același act normativ, dispozițiile Noului Cod civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..
De asemenea, potrivit dispoziții art. 1357 din Noul Cod civil, referitoare la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare; autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Art. 2210 Noul Cod civil reglementează, pe de altă parte, subrogarea asigurătorului în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării, în limitele indemnizației plătite, împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane.
Pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală, în speță, trebuie îndeplinite cumulativ o . condiții fundamentate pe dispozițiile speciale ale contractului de asigurare, completate cu cele ale dreptului comun în materie respectiv art. 1357 și următoarele Noul Cod civil.
Reclamanta trebuie să facă dovada existenței unei polițe de asigurare valabile la momentul producerii riscului asigurat precum și cea a subrogației în drepturile persoanei păgubite, prin plata despăgubirii.
Art. 2208 și art. 2210 Noul Cod civil prevăd, pe de o parte, că în cazul producerii riscului asigurat asigurătorul trebuie să plătească indemnizația de asigurare în condițiile prevăzute de contract, iar pe de altă parte, că în limitele indemnizației plătite asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Totodată, s-a mai reținut că, în cauză, la data de 09.01.2013, apartamentul avariat, aparținând numitei G. Petrana era asigurat la societatea reclamantă conform poliței de asigurare a locuinței și a conținutului . nr. TL_8 iar în baza acesteia, a procesului-verbal de constatare din data de 15.01.2013 și a devizului estimativ de reparații la construcții din data de 01.02.2013, reclamanta a achitat despăgubirea în valoare de 304,62 lei (fila 17-18, 20-21, 23-24).
În ceea ce privește condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, acestea constau în existența unui prejudiciu cert, a unei fapte ilicite, a legăturii de cauzalitate și a vinovăției.
Element obiectiv al răspunderii delictuale, fapta ilicită reprezintă acea acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere drepturilor subiective ale altor persoane sau intereselor lor legitime de natură a le cauza un prejudiciu. Concret, fapta ilicită poate fi o acțiune constând în face ceea ce nu ar trebui făcut potrivit normelor morale și juridice sau o inacțiune manifestată prin a nu face ceva, cu toate că trebuia făcut.
Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este o condiție esențială, de natură obiectivă, pentru angajarea răspunderii delictuale, contribuind la identificarea persoanei responsabile care "cauzează" alteia un prejudiciu. Exigența acestei condiții impune ca între prejudiciul produs și faptul generator să existe o legătură de la cauză la efect, astfel încât din multitudinea împrejurărilor cauzale și a condițiilor care au contribuit într-o anumită măsură, să fie identificate acele acțiuni sau inacțiuni anterioare care au determinat în mod direct și necesar producerea prejudiciului.
În ceea ce privește vinovăția, în noua reglementare se folosește o formulare generică ce include cele două forme, intenția și culpa iar alin. 2 al art. 1357 Noul Cod civil instituie răspunderea și pentru cea mai ușoară culpă, cu referire la neglijență sau imprudență.
Din probele administrate în cauză nu au rezultat elementele cumulative ale răspunderii civile delictuale, nici sub aspectul faptei ilicite, nici al vinovăției ori al legăturii de cauzalitate, rezultând doar un prejudiciu ca urmare a producerii unui eveniment asigurat dar care, în situația dată, nu poate fi suportat de către pârât.
În nota de avizare daună din data de 10.01.2013, numita G. Petrana arată că s-a produs o inundație la baie întrucât s-au spart țevile de la baia de la . și apă caldă – și toată apa cursă a determinat udarea plafonului, căderea parțială a tencuielii, un scut circuit la iluminatul din baie și scurgerea apei cu rugină pe pereți.
Astfel, s-a constat că nu se poate reține în sarcina pârâtului vreo culpă cu privire la spargerea intempestivă a unor țevi de alimentare cu apă a căror poziționare exactă nu se cunoaște (posibil planșeul dintre apartamentul asiguratului și apartamentul situat deasupra), câtă vreme nu s-a făcut o constatare și la apartamentul aparținând acestuia.
Procesul-verbal de constatare din data de 15.01.2013 a fost încheiat doar între reprezentantul asigurătorului și asigurat iar adeverința nr. 1730/13.01.2013 eliberată de asociația de proprietari nu poate fundamenta o altă soluție, cu atât mai mult cu cât, aceasta are, la rândul său, sarcina administrării, întreținerii, investițiilor și reparațiilor asupra proprietății comune potrivit dispozițiilor Legii nr. 230/2007, cu modificările și completările ulterioare (construcții și instalații aflate în și pe proprietatea comună, astfel cum este descrisă în cartea tehnică a construcției și în acordul de asociere, inclusiv conductele de distribuție și coloanele instalațiilor de apă, așa cum se arată la art. 44 alin. 1).
Pentru a fi angajată răspunderea delictuală a unei persoane, nu este suficient să existe pur și simplu un prejudiciu, ci este necesar ca între acest prejudiciu și o faptă ilicită să fie un raport de cauzalitate, în sensul că fapta pretinsă a determinat acel prejudiciu și tocmai acest aspect nu s-a dovedit în cauză.
Concluzionând, prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal a formulat apel reclamanta SOCIETATE DE A.-R. A. S.A., criticând-o sub aspectul nelegalității și a netemeinicie.
A arătat apelanta că prima instanță a respins acțiunea deși nu a procedat la administrarea tuturor probelor solicitate de către reclamantă.
S-a solicitat instanței administrarea probei cu expertiză tehnică subsecvent administrării celorlalte două probe (proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu), în raport și de poziția procesuală a pârâtului ce urma să fie exprimată prin întâmpinare. Deși pârâtul a negat vehement responsabilitatea sa pentru inundația ce a provocat pagube vecinei de la etajul inferior, instanța nu a admis decât administrarea probei cu înscrisuri și a interogatoriului, respingând cererea de administrare a probei cu expertiză tehnică, reținând că, nu se face dovada faptei ilicite a pârâtului.
De asemenea, apelanta a arătat că, înțelege să critice aceasta abordare a primei instanțe, prin care probele propuse sunt cenzurate iar ulterior, cele administrate sunt considerate insuficiente pentru a dovedi caracterul fondat al cererii. Administrarea unei expertize tehnice de specialitate construcții ar fi fost pe deplin concludenta in cauză, urmând să stabilească dacă daunele produse sunt urmare a inundației pornite din apartamentul pârâtului, care sunt acele daune urmare a inundației și valoarea de reparație pentru daune. Astfel, cauza ar fi fost lămurită sub toate aspectele.
Totodată, s-a arătat că, părțile nu pot invoca în calea de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe însă, per a contrario, părțile pot critica în calea de atac faptul ca probele propuse nu au fost încuviințate/administrate în cursul judecații în fond a cauzei.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului și anularea hotărârii atacate cu consecința rejudecării cauzei.
Intimatul D. M. a formulat și depus la dosar întâmpinare (filele 14-15) prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, arătând în esență că, hotărârea atacată este temeinică și legală.
Analizând cauza în raport de criticile susținute în apel, precum și sentința civilă atacată, tribunalul constată că apelul este nefondat potrivit celor ce succed.
La data de 29.06.2012, a fost emisă de către apelantă, în calitate de asigurator, polița de asigurare a locuinței și a conținutului . nr. TL_8 referitoare la apartamentul proprietatea numitei G. Petrana, situat în Municipiul Tulcea, . ., ., cu valabilitate începând cu data de 30.06.2012 până la 29.06.2013.
Ulterior, la data de 09.01.2013, în imobil a avut loc un eveniment constând în distrugerea zugrăvelii din hol, bucătărie și sufragerie, generat, potrivit susținerilor reclamantei, de o inundație pornită din apartamentul nr. 23, aparținând intimatului.
Se cuvine a fi observat faptul că reparațiile apartamentului avariat au fost efectuate de către asigurat, iar costul total al acestora a fost în sumă de 304,62 lei, conform devizului de lucrări din data de 01.02.2013.
În temeiul poliței de asigurare, apelanta a achitat această sumă asiguratorului la data de 12.02.2013.
În mod judicios prima instanță a reținut că, în ceea ce privește condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, acestea constau în existența unui prejudiciu cert, a unei fapte ilicite, a legăturii de cauzalitate și a vinovăției.
Elementul obiectiv al răspunderii delictuale, fapta ilicită reprezintă acea acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere drepturilor subiective ale altor persoane sau intereselor lor legitime de natură a le cauza un prejudiciu. Fapta ilicită poate fi o acțiune constând în a face ceea ce nu ar trebui făcut potrivit normelor morale și juridice sau o inacțiune manifestată prin a nu face ceva, cu toate că trebuia făcut.
Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este o condiție esențială, de natură obiectivă, pentru angajarea răspunderii delictuale, contribuind la identificarea persoanei responsabile care cauzează alteia un prejudiciu. Existența acestei condiții impune ca între prejudiciul produs și faptul generator să existe o legătură de la cauză la efect, astfel încât din multitudinea împrejurărilor cauzale și a condițiilor care au contribuit într-o anumită măsură, să fie identificate acele acțiuni sau inacțiuni anterioare care au determinat în mod direct și necesar producerea prejudiciului.
Cât privește vinovăția, în noul cod civil sunt incluse cele două forme, intenția și culpa, iar alin. 2 al art. 1357 prevede răspunderea și pentru cea mai ușoară culpă, referindu-se la neglijență sau imprudență.
În aceste coordonate, nu pot fi primite susținerile apelantei potrivit cărora prima instanță nu a administrat în mod complet probatoriul solicitat, în condițiile în care s-a apreciat că proba cu expertiză tehnică nu este utilă soluționării cauzei.
Cu alte cuvinte, respectiva probă nu ar fi fost de natură să stabilească legătura de cauzalitate dintre pretinsa faptă și prejudiciu.
Față de toate aceste considerente și în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța urmează a respinge apelul ca nefondat și a păstra hotărârea atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul civil formulat de către apelanta-reclamantă S. DE A.-R. A. S.A., cu sediul procesual ales la Cabinet de Avocat D. G. din municipiul C., .. 20, ., împotriva sentinței civile nr. 1632 din data de 02 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. M., cu domiciliul în municipiul Tulcea, ., ., ., având ca obiect pretenții, ca nefondat.
Păstrează hotărârea atacată ca legală și temeinică.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică la data de 3 decembrie 2014.
Președinte, Judecător,
Ș. R. R. A. V.
Grefier,
D. B.
Red.sent.civ.jud. IS
Red./dec.civ.jud.RAV/08.12.2014
Tehnored.gref.DB/gref.G.R./17.12.2014/4ex.
..apelantă/1 ex. intimat.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 731/2013. Tribunalul TULCEA | Drept de retenţie. Decizia nr. 790/2014. Tribunalul TULCEA → |
|---|
