Legea 10/2001. Sentința nr. 8672/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8672/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 21-12-2012 în dosarul nr. 8672/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.8672
Ședința publică din data de 21 Decembrie 2012
Completul compus din:
Președinte: E. N.
Grefier: G. V. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta P. L., domiciliată în București, ., ., ., în contradictoriu cu pârât U. A. T. A M. T., cu sediul în T., ., județul T., având ca obiect legea 10/2001
Dezbaterile atât pe excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor repunerea în termenul de notificare, invocată de pârâtă, cât și pe fondul cauzei, au avut loc în ședința publică din data de 13 decembrie 2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 21 decembrie 2012 și pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, la data de 22 decembrie 2012, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din 12 octombrie 2012, reclamanta P. L. a chemat în judecată pe pârâții Primarul M. T. și U. A.-T. Municipiul T. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună repunerea sa în termenul de formulare a notificării pentru acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul care era situat în T., .. 5, imobil format din teren cu suprafața de 396 m.p. și construcții în suprafață totală de 132,30 m.p. (locuință 95,77 m.p., anexe 36,50 m.p.), anularea Dispoziției nr. 1602/25.09.2012 emisă de Primarul M. T. ca fiind nelegală și netemeinică și acordarea de măsuri reparatorii prin restituirea în natură a terenului liber și acordarea de despăgubiri pentru locuința demolată și terenul afectat de construcțiile pentru care s-a dispus exproprierea.
In motivare, reclamanta a arătat că mama sa, P. Liuba și mătușa sa, S. M., au fost proprietarele imobilului situat în T., C. V. nr. 5, care a fost preluat de stat prin expropriere în anul 1977.
M. reclamantei S. M. a decedat la data de 01.08.1996, iar singura persoană îndreptățită să formuleze o astfel de notificare era mama reclamantei P. Liuba care a fost în imposibilitate să formuleze notificarea conform Legii nr. 10/2001, în termenul prevăzut de această lege, astfel cum a fost prelungit prin O.U.G. Nr. 109/2001 și O.U.G. Nr. 145/2001.
Din actele medicale atașate pe care reclamanta le-a atașat notificării, rezultă că la data apariției Legii nr. 10/2001 mama reclamantei avea o vârstă înaintată, 79 de ani, și că suferea de o . afecțiuni care făceau imposibilă conștientizarea de către aceasta a realității și respectarea termenului pentru formularea notificării.
Aceasta a fost diagnosticată, printre altele cu Alzheimer, afecțiune degenerativă progresivă a creierului ce produce o deteriorare accentuată a funcțiilor de cunoaștere ale creierului, cu pierderea capacităților intelectuale ale individului, a valorii sociale, a personalității sale, asociată cu tulburări de comportament, ducând de fapt la starea cunoscută sub numele de demență, toate aceste afecțiuni ducând la deces.
In aceste condiții, susține reclamanta, este justificată cererea sa de repunere în termenul de formare a notificării și ca o consecință a acestei măsuri să se constate că imobilul din T., .. 5 format din teren în suprafață de 396 m.p. și construcții în suprafață totală de 132,30 m.p. (locuință 95,77 m.p., anexe 36,50 m.p.) a fost preluat în mod abuziv, fiind incidente dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, sens în care este îndreptățită la măsuri reparatorii, făcând dovada proprietății cu acte translative de proprietate, a calității de moștenitor și a preluării abuzive.
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității cererii de repunere în termenul de formulare a cererii de acordare a măsurilor reparatorii.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu notificarea nr. 13/N/10.09.2012, depusă la B.E.J. C. C., reclamanta a solicitat restituirea în natură sau despăgubiri pentru imobilul situat în T., .. 5, format din teren în suprafață de 396 m.p. și construcții în suprafață de 132,30 m.p., în calitate de moștenitoare a mamei sale P. Liuba.
Prin dispoziția nr. 1602 din 25.09.2012 emisă de Primarul M. T., notificarea a fost respinsă ca tardiv formulată.
Referitor la cererea reclamantei de repunere în termenul de formulare a notificării prevăzut de Legea nr. 10/2001, instanța reține că este inadmisibil.
Dreptul la măsuri reparatorii reglementat prin Legea nr. 10/2001 este un drept subiectiv. Prin art. 22 din lege s-a prevăzut un termen limită pentru exercitarea acestui drept – termen prelungit succesiv prin cele două acte normative menționate în considerentele sentinței până la data de 14 februarie 2002.
Sancțiunea decăderii pentru neexercitarea acestui drept în termenul legal este prevăzută în mod expres în alin. 5 al art. 22 din Legea nr. 10/2001 – textul prevăzând că nerespectarea termenului pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent – deci pierderea dreptului subiectiv.
Termenul de decădere din dreptul substanțial nu este susceptibil de repunere în termen – pentru ca sancțiunea decăderii are ca efect chiar pierderea dreptului subiectiv.
Dispozițiile art. 103 alin. 1 Cod pr. civilă nu sunt aplicabile în speță.
Aceste dispoziții au ca obiect un drept procedural și deci și decăderea privește un drept procedural subsecvent sesizării instanței de judecată, pe când decăderea prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001 are în vedere un drept subiectiv.
Sancțiunea afectează numai indirect dreptul la acțiune, respectiv doar pierderea unor facilități procesuale care restrâng uneori posibilitățile de punere în valoare a dreptului subiectiv.
Notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 nu constituie un act procedural subsecvent investirii instanței, ci chiar cererea de valorificare a unui drept subiectiv, a dreptului la măsuri reparatorii.
In consecință, cererea de repunere în termenul de formulare a notificării a fost respinsă ca inadmisibilă.
In ceea ce privește Dispoziția nr. 1602/25.09.2012 emisă de Primarul M. T., aceasta este legală, notificarea prin care reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri fiind tardiv formulată, astfel că a fost respinsă contestația formulată împotriva acesteia ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de repunere în termenul de formulare a notificării pentru acordarea de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, ca inadmisibil.
Respinge contestația formulată de reclamanta P. L., domiciliată în București, ., ., ., în contradictoriu cu pârât U. A. T. A M. T., cu sediul în T., ., județul T., împotriva Dispoziției nr. 1602/2012 ca nefondată.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. N. G. V. V.
18.01.2013
Red.jud.EN
Tehnored. DS/ex. 4
23.01.2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 867/2012. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 798/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
