Plângere contravenţională. Decizia nr. 867/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 867/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 20-12-2012 în dosarul nr. 867/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.867
Ședința publică din data de 20 decembrie 2012
Președinte: E. N.
Judecători: I. A.
D. N.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil formulat de către recurenta-intimata G. FINANCIARA – COMISARIATUL GENERAL prin G. FINANCIARA SECȚIA T. cu sediul in T., ., judetul T., impotriva sentintei civile nr.2566 din 18.09.2012 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect plângere contraventionala, in contradictoriu cu intimata-petentă . cu sediul in orasul S., ..2, judetul T..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat cons.jur. M. L. A. in calitate de reprezentant al recurentei in baza delegatiei existente la dosar, lipsa fiind reprezentantul intimatei-petentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Față de declaratia reprezentantului recurentei ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in vederea completarii cercetarii judecatoresti, instanta constata ca dosarul se afla in stare de judecata, in temeiul art.150 C.pr.civ. declara inchise dezbaterile si acorda cuvantul in recurs.
Reprezentantul recurentei, având cuvântul in recurs, solicita admiterea recursului așa cum a fost formulat.
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față;
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei T. la data de 02.02.2012 sub nr._, petenta S.C. „S. T.” S.R.L. S. a solicitat în contradictoriu cu intimata G. F. - Secția T. anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 16.01.2012, prin care a fost sancționată cu amendă în sumă de 8.000 lei, și ca sancțiune complementară confiscarea sumei de 2.167 lei.
Prin sentința civilă nr. 2566 din 18.09.2012 Judecătoria T. a admis, în parte, plângerea și a modificat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.01.2012, în sensul că a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 8.000 de lei, cu avertismentul.
Totodată, au fost menține, celelalte dispoziții ale procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.01.2012.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 16.01.2012, a fost încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ prin care s-a reținut de către agenții constatatori din cadrul Gărzii Financiare - Secția T., că petenta a continuat activitatea în perioada suspendării activității societății, efectuând activități de cazare către clienți, pentru care a încasat în perioada 26.10._12 suma de 2.167 lei, agenții constatatori dispunând confiscarea acesteia în baza art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 28/1999.
A mai reținut instanța de fond că temeiul juridic al faptei săvârșite este prevăzut de art. 125 din H.G. nr. 479 din 18 aprilie 2003, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 28/1999, privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.
Analizând temeiul de drept reținut la încadrarea faptei ca fiind contravenție, prima instanță reținut că agenții constatatori au stabilit în mod corect încadrarea juridică a faptei.
Astfel, au fost reținute de către instanță prevederile art. 125 din H.G. nr. 479 din 18 aprilie 2003, potrivit cărora„Continuarea livrării de bunuri și prestarea de servicii după suspendarea activității unității se sancționează cu amendă contravențională și cu confiscarea sumelor încasate din aceste activități, conform art. 11 alin. 1 lit. b și alin. 3 din ordonanța de urgență.”
A mai reținut instanța de fond că potrivit art. 11 alin. 1 lit. b și alin. 3 din OUG nr. 28/1999, privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale: „Amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică operatorilor economici, cu excepția celor prevăzute la art. 10 lit. d), astfel b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), h^1), i), j), l) și m) se sancționează cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei; (3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor aparținând operatorilor economici prevăzuți la art. 1 alin. (1), care nu pot fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat electronice fiscale, în registrul special, menționat la art. 1 alin. 4), ori prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără proveniență și se confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității operatorilor economici, potrivit art. 14.”
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, prima instanță a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, s-a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001 și prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură în faza de judecată garanțiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Din Nota explicativă nr. 21/16.01.2012 dată de administratorul petentei, instanța de fond a reținut că acesta nu a respectat măsura suspendării deoarece nu a avut cunoștință de Decizia civilă nr. 763/26.10.2011, rămasă definitivă și irevocabilă, și nici avocatul nu i-a adus la cunoștință că s-a încheiat procesul.
Prin Sentința civilă nr. 1654/09.05.2011 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria T. a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. „S. T.” S.R.L. împotriva procesului-verbal . nr._ din 17.08.2010, a dispus înlocuirea sancțiunii amenzilor contravenționale aplicate petentei, cu sancțiunea avertismentului, și a menținut celelalte dispoziții ale procesului-verbal . nr._ încheiat de intimată la data de 17.08.2010, cu toate că în considerente a reținut faptul că sancțiunea complementară de suspendare a activității punctului de lucru al petentei pe o perioada de 3 luni, urmează a fi înlăturată.
Sentința civilă nr. 1654/09.05.2011 a fost comunicată petentei la data de 11.08.2011.
Prin Încheierea de îndreptare eroare materială din data de 05.08.2011, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria T. a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în conținutul hotărârii și a arătat în considerente că aplicarea sancțiunii complementare expres prevăzute de lege este obligatorie, chiar dacă s-a făcut o reindividualizare a celei principale în cadrul soluționării plângerii contravenționale.
Încheierea de îndreptare a erorii materiale a fost comunicată petentei la data de 10.08.2011.
Prin Decizia civilă nr. 763/26 octombrie 2011, Tribunalul T. a respins ca nefondat recursul formulat de recurenta G. F. - Secția T. împotriva Sentinței civile nr. 1654 din 9 mai 2011, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ .
În acest context, a considerat prima instanță că pot fi primite susținerile petentei că nu a cunoscut soluția pronunțată ca urmare a plângerii formulate împotriva procesului-verbal . nr._ din 17.08.2010, însă cu toate acestea, instanța apreciat că deși nu poate constitui o cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, dispozițiile contrare din cuprinsul hotărârii și al încheierii, sunt de natură să producă confuzie pentru o persoană fără studii juridice.
Sub aspectul individualizării sancțiunii contravenționale, instanța de fond a reținut că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
A arătat instanța că, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, iar conform alin. 3, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, valoarea mică a prejudiciului raportat la perioada de funcționare și urmarea produsă, instanța a constatat că fapta sancționată cu amendă în sumă de 8.000 lei este de o gravitate redusă raportat la cuantumul amenzii, fapt pentru care a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Referitor la celelalte măsuri complementare, instanța de fond a apreciat că în condițiile reținerii săvârșirii contravenției, luarea măsurilor complementare prevăzute de lege este obligatorie, neputând fi înlăturate de instanță.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs intimata G. F. – Secția T., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală motivat de faptul că acesta în mod greșit a considerat că fapta este de o gravitate redusă.
În acest sens, arată recurenta că S.C. „S. T.” S.R.L. a solicitat instanței de judecată în dosarul civil nr._ să se pronunțe cu privire la temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seriai H nr._/17.08.2010, instanța menținând dispozițiile referitoare la suspendarea activității societății pentru o perioadă de 3 luni și preschimbând sancțiunea amenzii cu cea a avertismentului, societatea având obligația de a respecta hotărârea judecătorească cu privire la suspendarea activității.
Precizează recurenta că Hotărârea de Guvern nr. 479 din 2003 stabilește normele metodologice pentru aplicarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate demarcat electronice fiscale, în cuprinsul acesteia fiind stipulate și sancțiuni pentru nerespectarea anumitor dispoziții, actul normativ fiind elaborat în concordanță cu normele de tehnică legislativă, iar potrivit acestui act normativ continuarea livrării de bunuri după suspendarea unității se sancționează cu sancțiunea prevăzută de art. 11 alin. 1 lit. b) din Ordonanța nr. 28/1999, iar în conformitate cu dispozițiile alin. 3 al aceluiași articol se confiscă sumele încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activității operatorilor economici potrivit art. 14.
Recurenta învederează instanței de control judiciar că intimata a ignorat prevederile legale precum și măsurile dispuse atât prin procesul-verbal de contravenție . nr._/17.08.2010, cât și a sentinței civile nr. 1654 din 09.05.2011 a Judecătoriei T. pronunțată în dosarul nr._ rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 763 din 26.10._ pronunțată de Tribunalul T., aceasta continuând activitatea de prestare a serviciilor direct către populație în perioada de suspendare a activității.
Consideră recurenta că fapta prezintă pericol social cu atât mai mult cu cât, deși chemată să se pronunțe cu privire la temeinicia unui proces-verbal chiar de către S.C. S. T. S.R.L., tocmai aceasta nu respectat soluția instanței. Preschimbarea în avertisment a doua oară nu dă decât curaj operatorului economic de a încălca în continuare normele legale, acesta mizând pe faptul că instanța dă dovadă de clemență și preschimbă sancțiunile în „avertisment”.
Susține în continuare recurenta că stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, iar dispozițiile referitoare la sancționarea cu amendă contravențională și confiscarea sumelor încasate în perioada de suspendare reprezintă norme coercitive, pentru agenții economici care nu respectă dispozițiile legale.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, se reține că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Critica hotărârii atacate se referă în esență la reindividualizarea sancțiunii aplicare intimatei-petente, respectiv înlocuirea sancțiuni amenzii contravenționale cu avertismentul și este neîntemeiată.
Astfel, potrivit prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Totodată, conform art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, se rețin e că avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă, iar conform alin. 3, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
În raport de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, valoarea mică a prejudiciului raportat la perioada de funcționare și urmarea produsă, în mod corect a reținut prima instanță că fapta sancționată cu amendă în sumă de 8.000 lei este de o gravitate redusă raportat la cuantumul amenzii, fapt pentru care se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, va fi respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de către recurenta-intimata G. FINANCIARA – COMISARIATUL GENERAL prin G. FINANCIARA SECȚIA T., cu sediul în T., ., județul T., împotriva sentinței civile nr. 2566 din 18.09.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională, în contradictoriu cu intimata-petentă S.C. S. T. SR.L. cu sediul în orașul S., .. 2, județul T., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 20 decembrie 2012.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTORI, GREFIER
E. N. I. A. P. L.
D. N.
Jud. fond. S.A..
Redactat jud. D.N./08.01.2013
Tehnoredactat gref. G.R./18.02.2013/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 859/2012. Tribunalul... | Legea 10/2001. Sentința nr. 8672/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
