Obligaţie de a face. Decizia nr. 578/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 578/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 26-09-2012 în dosarul nr. 578/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 578/2012
Ședința publică de la 26 Septembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant U. D. cu domiciliul în T., ., ., ., împotriva sentinței civile nr.1569/22.05.2012 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatele pârâte . SA cu sediul în C., ..89A, jud.C. și INSTITUȚIA P. T. - S. DE U. ȘI A. TERITORIULUI cu sediul în T., ., jud.T., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 12 septembrie 2012, susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera instanța a amâna pronunțarea la data de 19 septembrie 2012 și la această dată, când a pronunțat următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea adresată Judecătoriei T. la data de 30.11.2011 sub nr._, reclamantul U. D., în contradictoriu cu pârâtele S.C. E. Energie S.A. prin S.C. E. Distribuție D. S.A. și Instituția P. T. – S. de U. și A. Teritoriului a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la racordarea la rețeaua electrică a obiectivului locuință + garaj din T., ., județul T., pe cheltuiala lor.
În motivare, reclamantul a arătat că a solicitat avizul tehnic de racordare pentru consumator, în vederea racordării la instalația electrică a imobilului din T., ., județul T., însă i s-a acordat avizul cu condiția de a achita pentru branșare suma de 8.849,58 lei cu TVA. A arătat reclamantul că nu înțelege de ce trebuie să plătească această sumă care reprezintă contravaloarea prelungirii circuitului trifazic TYIR 3x70 + 50 mmp în lungime de 80 m.l. și plantarea a trei stâlpi hidrofobizați precum și a branșamentului monofazic nou CCBYY 10 + 10 mmp de 10 m.l. pozat pe stâlpul de racord, în condițiile în care întreaga rețea nu-i aparține.
A mai arătat reclamantul că pârâta E. va câștiga bani de la toți consumatorii care se vor branșa și vor plăti costul consumului de curent, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză pe cheltuiala sa. Realizarea rețelei electrice este finanțată, potrivit prevederilor legale, de către autoritățile publice locale și rămâne în patrimoniul acestora ca titular al investiției, urmând a se încheia cu operatorul de rețea un contract de comodat având ca obiect rețeaua realizată, pe toată durata de viață a acesteia.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1075 - 1077 cod civil raportat la art. 4 pct. 1, 2, 3 din Anexa 2 la H.G. nr. 90/2008.
Legal citată pârâta S.C. E. Energie S.A., a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție necompetența materială a Judecătoriei T. ca primă instanță, lipsa calității sale procesuale pasive iar pe fondul acțiunii, respingerea acesteia ca nefondată (fila 18 - 21).
A arătat pârâta că la data de 01.07.2007, ca urmare a implementării Directivei nr. 2003/54/EC, s-au format S.C. E. Energie S.A. și S.C. E. Distribuție D. S.A., două societăți comerciale distincte, prima având ca obiect de activitate furnizarea și comercializarea energiei electrice și cea de-a doua distribuția energiei electrice, aceasta din urmă fiind și proprietara instalațiilor electrice prin care se asigură distribuția. A mai arătat pârâta că avizul tehnic de racordare este un act administrativ care conținea soluția tehnică pentru executarea instalației de alimentare a locului de consum și era emis de operatorul de distribuție, S.C. E. Distribuție D. S.A..
Pârâta Instituția P. T. – S. de U. și A. Teritoriului a formulat la rândul său întâmpinare prin care a arătat că amplasarea imobilului în cauză s-a făcut în conformitate cu H.C.L. T. nr. 135/2010 de aprobare a P.U.D. "Locuință P+1E, garaj și împrejmuire" care a avut la bază avizul de amplasament nr. 1195/10.02.2010 emis de S.C. E. Distribuție D. S.A.
În acest aviz s-a menționat faptul că în zona obiectivului există rețea electrică de distribuție și că noul obiectiv poate fi racordat la această rețea. Faptul că branșamentul la rețeaua electrică existentă are o lungime de 80 m.l. se datorează poziției amplasamentului față de rețeaua publică existentă pe . din avizul tehnic de racordare nr._/26.10.2011 reprezintă valoarea tarifului de racordare (branșament) și nu costul extinderii rețelei publice stradale (fila 24 - 25).
În susținere, pârâta a anexat înscrisuri (fila 26-30).
La termenul din data de 02.02.2012 instanța a pus în discuția părților prezente excepția de necompetență materială invocată de pârâta S.C. E. ENERGIE S.A. pe care a respins-o ca nefondată în baza considerentelor ce se regăsesc în încheierea de ședință din data de 06.02.2012.
La același termen, reclamantul a arătat că a chemat în judecată pe S.C. E. Energie S.A. prin S.C. E. Distribuție D. S.A., întrucât nu avea cunoștință de modificările organizatorice intervenite în structura acestor societăți, însă intenția sa era de a se judeca în continuare în contradictoriu cu S.C. E. Distribuție D. S.A., instanța de fond luând act de această manifestare de voință.
Legal citată, pârâta S.C. E. Distribuție D. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că accesul la rețeaua electrică de interes public se realizează pe bază de tarif reglementat iar obligația achitării acestui tarif incumba utilizatorului. Dispozițiile invocate de reclamant ca temei de drept al acțiunii formulate, vizau etapele și procedurile racordării în zonele în care nu exista rețea electrică de interes public de joasă tensiune în aplicarea principiului instituit de prevederile art. 12 din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice respectiv, electrificarea localităților se realizează cu fonduri din bugetele locale, din bugetul de stat sau din alte fonduri legal constituite; autoritățile administrației publice locale și ministerele implicate răspund de implementarea proiectelor și programelor de electrificare și extindere a acestora. Cele două avize tehnice de racordare nr._/01.11.2011 și respectiv nr._/25.02.2011 și-au pierdut valabilitatea având în vedere că utilizatorul, reclamant în cauză nu a achitat tariful de racordare și nu a solicitat încheierea contractului de racordare. A mai arătat pârâta faptul că asigurarea accesului unui utilizator la rețeaua electrică prin acțiunea de racordare este o obligație a operatorului de rețea în condițiile reglementate iar pentru această activitate operatorul își acoperă costurile, conform legii, prin tariful de racordare.
Instalațiile de racordare intră, în condițiile legii, în patrimoniul operatorului de rețea și pot fi folosite, cu respectarea normativelor tehnice, pentru racordarea altor utilizatori iar în măsura în care racordarea se realizează prin instalație comună, primul utilizator beneficiază de compensația bănească datorată de următorii utilizatori racordați în primii 5 ani de la data punerii în funcțiune a instalației de racordare (fila 43 - 49).
Prin sentința civilă nr. 1569 din 22.05.2012, Judecătoria T. a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, urmare cererilor formulate de reclamantul U. D. pentru racordarea locului său de consum, pârâta S.C. E. DISTRIBUȚIE D. S.A. a emis avizul tehnic de racordare nr._/25.02.2011 prin care a fost aprobată racordarea la rețeaua electrică pentru obiectivul locuință și garaj (fila 6) iar ulterior, a emis avizul tehnic de racordare nr._/01.11.2011 prin care a fost aprobată racordarea la rețeaua electrică a obiectivului locuință (fila 10 - 11), stabilindu-se condițiile de racordare la rețeaua electrică de distribuție, soluția de racordare și un tarif de racordare în cuantum de 8.849,58 lei.
Prin acțiune, reclamantul a solicitat obligarea celor două pârâte INSTITUȚIA P. T. – S. DE U. ȘI A. TERITORIULUI și S.C. E. DISTRIBUȚIE D. S.A. la racordarea la rețeaua electrică a locului său de consum constând în obiectivul locuință + garaj din municipiul T., ., județul T., pe cheltuiala acestora și fără plata sumei mai sus menționate, motivând că, potrivit prevederilor legale în materie această obligație le revine, cu atât mai mult cu cât, instalațiile de racordare nu rămân în patrimoniul său, urmând a fi exploatate de operatorul de rețea, ceea ce ar însemna o îmbogățire fără justă cauză.
În drept, instanța de fond a reținut că drepturile și obligațiile părților erau reglementate prin legislația specifică sectorului energetic, fiind aplicabile în speță dispozițiile Legii nr. 13/2007 a energiei electrice, H.G. nr. 90/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, Ordinul nr. 28/2010 pentru aprobarea avizelor tehnice de racordare – conținut-cadru, Ordinul nr. 15/2004 pentru aprobarea tarifelor și indicilor specifici utilizați la stabilirea tarifelor de racordare a utilizatorilor la rețelele electrice de medie și joasă tensiune, Ordinul nr. 29/2003 pentru aprobarea Metodologiei de stabilire a tarifelor de racordare a utilizatorilor la rețelele electrice de distribuție de medie și joasă tensiune.
Potrivit art. 30 alin. 5 din Legea nr. 13/2007, cu modificările și completările ulterioare, tariful pentru accesul la rețeaua electrică de interes public este reglementat.
De asemenea, în conformitate cu art. 31 din H.G. nr. 90/2008, pentru realizarea racordării, utilizatorii achită operatorului de rețea, deținător al rețelei electrice, tariful de racordare stabilit conform metodologiei aprobate de autoritatea competentă.
În Anexa 1 la H.G. nr. 90/2008 se definește tariful de racordare, ca fiind tariful reglementat care reprezintă cheltuiala efectuată de un operator de rețea pentru realizarea racordării unui loc de producere sau de consum al unui utilizator la rețeaua electrică.
Potrivit art. 4 din același act normativ, la apariția unui loc de producere sau de consum nou, definitiv ori temporar, la cererea persoanei interesate, operatorul de rețea aprobă racordarea la rețeaua electrică prin emiterea avizului tehnic de racordare. Acesta este definit în Anexa 1 la H.G. nr. 90/2008 ca fiind avizul scris, valabil numai pentru un anumit amplasament, care se emite de către operatorul de rețea, la cererea unui utilizator, asupra posibilităților și condițiilor de racordare la rețeaua electrică a locului de producere sau de consum respectiv, pentru satisfacerea cerințelor utilizatorului precizate în cerere iar potrivit art. 23 alin. 1 lit. f) din actul normativ menționat, conține printre altele și tariful de racordare.
Art. 30 alin. 1 și art. 31 din H.G. nr. 90/2008 stabilesc că după primirea ofertei de racordare, exprimată prin avizul tehnic de racordare, utilizatorul poate solicita în scris operatorului de rețea încheierea contractului de racordare iar pentru realizarea racordării, utilizatorii achită operatorului de rețea, deținător al rețelei electrice, tariful de racordare stabilit conform metodologiei aprobate de autoritatea competentă.
Din întreaga reglementare cuprinsă în art. 36 - 40 din H.G. nr. 90/2008 a rezultat că inclusiv costul aferent lucrărilor pentru realizarea instalației de racordare, respectiv a instalațiilor cuprinse între punctul de racordare (punctul fizic din rețeaua electrică la care se racordează un utilizator) și punctul de delimitare (locul în care instalațiile utilizatorului se delimitează ca proprietate de instalațiile operatorului de rețea) este suportată de utilizator, reflectându-se ca și componentă a tarifului de racordare, deși aceste instalații rămân în patrimoniul operatorului de rețea și vor putea fi folosite pentru racordarea altor utilizatori. Se face, însă trimitere la dispozițiile art. 26 alin. 7 potrivit căruia în situația racordării în perspectivă a noi utilizatori la instalația de racordare, primul utilizator va primi din partea următorilor utilizatori racordați în primii 5 ani de la punerea în funcțiune a instalației de racordare o compensație bănească. Valoarea acestei compensații se stabilește de operatorul de rețea, în baza unei metodologii aprobate de autoritatea competentă.
În ceea ce privește Secțiunea a 2-a a Anexei 2 din H.G. nr. 90/2008, aceasta este aplicabilă zonelor și situațiilor în care nu există rețea electrică de interes public de joasă tensiune fiind vorba despre „realizarea rețelei” și nu de racordarea unei locuințe individuale la o rețea existentă. De altfel, la art. 5 alin. 3 se arată că după realizarea rețelei conform prevederilor alin. 2, pentru racordarea locuințelor individuale se parcurg aceleași etape, cu aceleași precizări, prevăzute la art. 1 - 3.
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamantul U. D., criticând hotărârea ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât cererea sa nu a fost analizată sub toate aspectele și nu au fost avute în vedere concluziile scrise depuse la termenul din 22 mai 2012, nefăcându-se nicio referire cu privire la acestea, astfel încât instanța nu a analizat cererea în întregime și nu s-a pronunțat asupra celor două capete de cererea.
Reclamantul a solicitat, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 8 și art. 3041) Cod proc. civilă, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
In continuare, recurentul a expus din nou motivele și susținerile sale din cererea de chemare în judecată, raportându-se la temeiul juridic invocat de pârâtă în avizul tehnic de racordare, respectiv anexa 2 la Regulamentul privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public aprobat prin H.G. nr. 90/23.01.2008.
Intimata S.C. E. DISTRIBUȚIE D. – C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamantul U. D..
Recurentul a depus, la rândul său, concluzii scrise.
Examinând sentința civilă atacată, prin prisma motivelor de netemeinicie și nelegalitate invocate, tribunalul consideră că recursul este nefondat.
Recurentul U. D. și-a întemeiat în drept, cererea de recurs, pe dispozițile art. 304 pct. 8 Cod proc. civ., potrivit cărora, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, atunci când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Motivarea în fapt a recursului nu vizează însă motive de nelegalitate a hotărârii ci reiterează situația de fapt expusă în acțiunea introductivă, precum și faptul că instanța de fond nu s-a prezentat cu privire la cele două capete de cerere formulate prin notele scrise din 22.05.2012.
Din analiza considerentelor hotărârii atacate, se reține că instanța a examinat cauza sub toate aspectele, procedând la o analiză detaliată a motivelor de fapt și de drept care au format convingerea acesteia și au condus la soluția respingerii acțiunii reclamantului.
Astfel, instanța a analizat și raportat situația de fapt la dispozițiile legale specifice sectorului energetic, respectiv Legea nr. 13/2007 a energiei electrice, H.G. Nr. 90/2008, pentru aprobarea Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public.
In motivarea hotărârii, instanța a avut în vedere probele administrate în cauză și ca răspuns la apărările formulate de pârâți, asigurând respectarea garanțiilor personale pentru desfășurarea unui proces echitabil, conform prevederilor art. 6 din CEDO, deși în jurisprudența CEDO (hotărârea Ruiz Trija împotriva Spaniei și Hiri Balanio împotriva Spaniei, s-a statuat că „art. 6 alin. 1 din Convenție care obligă instanțele să își motiveze hotărârile, nu poate fi interpretat în sensul impunerii unui răspuns detaliat pentru fiecare argument”.
In ceea ce privește critica referitoare la netemeinicia hotărârii, instanța de recurs apreciază că și aceasta este nefondată.
In speță, așa cum în mod corect s-a reținut, raporturilor dintre părți le sunt aplicabile, în principal, dispozițiile legii energiei electrice nr. 3/2007 și ale Regulamentului privind racordarea utilizatorilor la rețelele electrice de interes public, aprobat prin H.G. nr. 90/2008.
Din economia dispozițiilor legale sus menționate, rezultă că accesul la rețeaua electrică de interes public se realizează pe bază de tarif reglementat, principiul fiind consacrat prin obligația utilizatorului de a achita tariful de racordare, prevăzut de dispozițiile art. 31 din Regulament.
Intimata, în calitate de operator de rețea, aprobă racordarea la rețeaua electrică, prin emiterea avizului tehnic de racordare, în conținutul căruia este stabilit tariful de racordare, în conformitate cu prevederile anexei 1 și din Regulamentul aprobat prin H.G. Nr. 90/2008.
In continuare, contractul de racordare la rețeaua electrică de distribuție prin Ordinul Președintelui A.N.R.E. Nr. 9/2006, stipulează obligația plății tarifului de racordare în sarcina exclusivă a utilizatorului.
Totodată, dispozițiile art. 27 alin. 7 din Regulament, au în vedere și plata unei compensații bănești către primul utilizator al instalației de racordare, din partea următorilor utilizatori racordați în primii 5 ani de la punerea în funcțiune a acesteia.
In ceea ce privește dispozițiile anexei 2, art. 4 – 5 din Regulament invocate de reclamant ca temei de drept al acțiunii, acestea nu sunt aplicabile în cauză, întrucât vizează modalitatea de racordare, în situația în care nu există rețea electrică de interes public de joasă tensiune, și în care cheltuielile aferente realizării instalațiilor de electrificare se suportă din bugetul autorității administrației publice locale.
In raport de aceste considerente, și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 2 Cod proc. civilă, se va respinge recursul formulat ca nefondat și va fi menținută hotărârea atacată ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurentul-reclamant U. D., cu domiciliul în T., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1569/22.05.2012, pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatele-pârâte S.C. E. DIRTRIBUȚIE D. S.A., cu sediul în C., .. 89A, jud. C. și INSTITUȚIA P. T. – S. DE U. ȘI A. TERITORIULUI, cu sediul în T., ., jud. T., având ca obiect obligație de a face, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. B. E. B. L. R.
V. A.
24.10.2012
Red.jud.VA
Tehnored.DS/ex. 2
25.10.2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 714/2012. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 599/2012. Tribunalul... → |
|---|
