Plângere contravenţională. Hotărâre din 17-10-2013, Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 743/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.743
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013
Președinte: E. N.
Judecători: D. N.
L. N.
Grefier: P. L.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către recurentul-petent N. V. domiciliat in ., impotriva sentintei civile nr.2210/05.06.2013 pronuntata de Judecatoria T. in dosarul nr._, avand ca obiect plangere contraventionala, in contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN T. cu sediul in municipiul T., ., jud. T..
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat av.P. M. in calitate de aparator al recurentului-petent in baza imputernicirii avocatiale existente la dosar, lipsa fiind partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform art.87 si urm. C.pr.civ..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invedereaza instantei ca recursul este declarat in termen, motivat si scutit de taxe, după care,
Aparatorul recurentului-petent depune la dosar două sentinte civile pronuntate de Judecatoria T., despre care arata ca a facut vorbire in motivele de recurs.
Față de sustinerea aparatorului recurentului-petent, ca nu mai are alte cereri de formulat sau explicatii de dat in completarea cercetarii judecatoresti, instanta constata dosarul in stare de judecata si acorda cuvantul in recurs.
Aparatorul recurentului-petent, avand cuvantul in recurs, solicita admiterea recursului așa cum a fost formulat si anularea procesului verbal de contraventie ca netemeinic si nelegal. Mentioneaza ca este o inepție ca o persoana care locuieste in . poata lua in masina vre-un consătean sau un vecin in conditiile in care s-a facut dovada ca cele doua persoane ce erau in masina, erau consăteni si nu au plătit vre-o sumă de bani petentului.
TRIBUNALUL:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ din data de 10.04.2012, petentul N. V. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr. 0032 solicitând instanței, în contradictoriu cu C. Județean T., anularea acestuia.
Prin sentința civilă nr. 2210/05.06.2013, Judecătoria T. a respins plângerea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin procesul verbal . nr. 0032, N. V. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 5.000 lei reținându-se în sarcina acestuia faptul că la data de 28.03.2012, în localitatea T., zona Bididia, pe DJ 222C, a fost depistat cu autoturismul proprietate personala marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare_ pe ruta Nufăru – T., efectuând transport ilegal de persoane fără a deține licența de traseu și autorizație de transport public de persoane, fapta acestuia fiind încadrata pe dispozițiile art. 30.2, litera b și sancționată conform art. 30.4 alin. 2 litera b din H.C.J. nr 55/2008.
A arătat judecătorul fondului că în materie contravențională, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este apreciată în mod diferit în funcție de sistemul de drept în care se aplica, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Cu privire la persoana sancționată, instanța a arătat că aceasta are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul autonom al acestei noțiuni, delimitat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că în analiza principiului proporționalității, dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
A considerat instanța că în lumina acestor principii, petentului i-au fost asigurat dreptul la un proces echitabil însă acesta nu a făcut dovada contrară a situației de fapt consemnate în procesul verbal de contravenție.
Astfel, instanța a reținut că în conținutul procesului-verbal contestat, agentul constatator a consemnat numele persoanelor care se aflau în autoturism la momentul controlului, printre acestea fiind și numitul Mantasca L. D., iar din declarația acestuia a rezultat faptul că l-a contactat pe petent pentru a-l transporta la T. să facă cumpărături, acesta fiind în vizită la niște prieteni din localitatea Nufăru. A mai declarat martorul că nu i s-a pretins nici o sumă de bani pentru serviciul prestat de petent. În plus, a arătat martorul că se află în relații de prietenie cu petentul și că nici un moment nu s-a pus problema unor servicii contra cost.
Deși s-a încercat conturarea unui scenariu potrivit căruia petentul ar avea un loc de muncă în T. și ar face naveta între localitatea Nufaru și T., ocazie cu care ar mai lua pe unii dintre consăteni în drum spre casă, prima instanță a constatat că aceste susțineri nu au fost dovedite cu nici un mijloc de proba, decât declarația martorului Mantasca L. D. care însa nu se coroborează cu nici un alt mijloc de proba.
Mai mult decât atât, instanța de fond a considerat că apărările petentului apar ca fiind nesincere față de înscrisurile depuse la dosar de intimată de unde rezultă că acesta practică în mod obișnuit transport clandestin de persoane, în acest sens fiind și celelalte procese verbale de contravenție prin care petentul a fost sancționat pentru săvârșirea aceluiași gen de fapte ( procesul verbal . nr. 0027 din data de 11.03.2011, . nr 0003 din 13.05.2011 si . nr. 0001 încheiat la data de 04.05.2011). A rezultat astfel persistenta contravenționala specială a petentului.
Din declarația martorului C. M. C., a rezultat că în urma plângerilor și sesizărilor făcute autorităților publice județene, s-a hotărât identificarea și sancționarea persoanelor care fac transport de persoane cu autoturismele, printre acestea fiind și petentul.
Prima instanță a reținut ca petentul a efectuat într-adevăr o cursa privata transportând cu autoturismul său persoane pe ruta Nufăru – T., fără a deține licența de traseu și autorizație de transport public de persoane și a constatat că prin probele administrate în cauza nu s-a făcut dovada susținerilor petentului, și având în vedere că mențiunile procesului-verbal de constatare fac dovada celor constatate pana la proba contrara, a apreciat ca situația de fapt reținuta corespunde realității.
A arătat judecătorul fondului că procesul verbal, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta nu face proba contrarie, și nu constituie o încălcare a prezumției de nevinovăție, ci o modalitate de stabilire legală a vinovăției în raport cu art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța reținând că petentul nu a făcut dovada că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal nu corespunde adevărului, susținerile făcute în cuprinsul plângerii nefiind susținute de probe.
Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor edictate de legiuitor pentru valabilitatea sa, iar situația de fapt a fost in mod corect reținuta.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, judecătorul fondului a arătat că potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, instanța reținând că procesul verbal de contravenție . nr. 0032 a fost temeinic și legal întocmit de agenții constatatori din cadrul Consiliului Județean T..
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs petentul N. V., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod eronat instanța a reținut în motivarea hotărârii că a încercat să facă un scenariu că ar locui în . avea serviciu la T. și mergând spre casă a mai luat diferiți consăteni cu autoturismul său, scenariu care nu s-a dovedit decât cu declarația numitului Mantașca L. D., care se afla în autoturism la momentul controlului, fiind însă infirmat de declarația martorului C. M. C. și de înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Consideră recurentul-petent că această motivare nu poate fi luată în considerare întrucât el chiar are domiciliu și locuiește efectiv în . rezultă din acte și lucrează în T. și așa cum a arătat și martorul în drum spre casă a luat de pe traseu consăteni pentru că așa i s-a părut firesc, însă fără a solicitat vreun folos material.
Consideră recurentul petent că declarația martorului C. este subiectivă, întrucât această persoană sau fratele său sunt martori în sute de cauze având același obiect.
Susține recurentul petent că procesele-verbale de contravenție invocate de instanță în susținerea soluției dispuse au fost anulate de către instanță prin sentința civilă nr. 3661/21.11.2011 și nr. 3913/12.12.2011 ale Judecătoriei T., neavând nici un fel de valoare probatorie
În apărare, intimatul C. Județean T. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, se reține că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de contravenție se retine că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 16 și 17 din O.G nr. 2/2001
Relativ la temeinicia procesului-verbal de contravenție se reține că recurentul-petent a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat contravențional și anume că la data de 28.03.2012, în localitatea T., zona Bididia, pe DJ 222C, a fost depistat cu autoturismul proprietate personala marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare_ pe ruta Nufăru – T., efectuând transport ilegal de persoane fără a deține licența de traseu și autorizație de transport public de persoane
Fapta a fost încadrata pe dispozițiile art. 30.2, litera b si sancționata conform art. 30.4 alin. 2 litera b din H.C.J. 55/2008.
În materie contravențională, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este apreciata în mod diferit în funcție de sistemul de drept în care se aplică, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă. Cu toate acestea, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul autonom al acestei noțiuni, delimitat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În lumina acestor principii, instanța i-a asigurat recurentului-petent dreptul la un proces echitabil însă acesta nu a făcut dovada contrară a situației de fapt consemnate în procesul-verbal de contravenție.
În conținutul procesului-verbal contestat, agentul constatator a consemnat numele persoanelor care se aflau în autoturism la momentul controlului, printre acestea fiind și numitul Mantasca L. D., din declarația acestuia rezultând faptul că l-a contactat pe recurentul-petent pentru a-l transporta la T. să facă cumpărături, acesta fiind în vizită la niște prieteni din localitatea Nufaru. A mai declarat martorul că nu i s-a pretins nici o sumă de bani pentru serviciul prestat de petent. În plus, a arătat martorul că se află în relații de prietenie cu acesta și că nici un moment nu s-a pus problema unor servicii contra cost.
Susținerea recurentului-petent potrivit căreia ar avea un loc de munca în T. și ar face naveta între localitatea Nufaru și T., ocazie cu care ar mai lua pe unii dintre consăteni în drum spre casa, nu a fost dovedită cu nici un mijloc de proba, decât declarația martorului Mantasca L. D. care însa nu se coroborează cu nici un alt mijloc de proba.
Aceste apărări apar ca fiind nesincere fata înscrisurile depuse la dosar de intimata de unde rezultă ca recurentul-petent practica în mod obișnuit transport clandestin de persoane. În acest sens sunt și celelalte procese-verbale de contravenție prin care petentul a fost sancționat pentru săvârșirea aceluiași gen de fapte ( procesul verbal . nr. 0027 din data de 11.03.2011, . nr 0003 din 13.05.2011 și . nr. 0001 încheiat la data de 04.05.2011). Rezultă astfel persistența contravenționala specială a petentului.
Din declarația martorului C. M. C., rezultă că în urma plângerilor și sesizărilor făcute autorităților publice județene, s-a hotărât identificarea și sancționarea persoanelor care fac transport de persoane cu autoturismele, printre acestea fiind și recurentul-petent.
Instanța reține ca recurentul-petentul a efectuat într-adevar o cursa privată, transportând cu autoturismul sau persoane pe ruta Nufăru – T., fără a deține licența de traseu și autorizație de transport public de persoane.
Având în vedere aceste considerente, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, se reține că procesul-verbal de contravenție . nr. 0032 a fost temeinic și legal întocmit de agenții constatatori din cadrul Consiliului Județean T., și nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul
Pentru aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind temeinică și legală, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, va fi respins recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de către recurentul-petent N. V., domiciliat in ., împotriva sentinței civile nr. 2210/05.06.2013 pronunțat de Judecătoria T. in dosarul nr._, având ca obiect plângere contravenționala, în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN T., cu sediul in municipiul T., ., județul T., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 17 octombrie 2013.
P R E Ș E D I N T E, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. N. D. N. P. L.
L. N.
Jud. fond. C.V.
Redactat jud. D.N./15.11.2013
Tehnoredactat gref. G.R./06.12.2013/2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 746/2013. Tribunalul TULCEA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 712/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
