Plângere contravenţională. Decizia nr. 190/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 14-03-2012 în dosarul nr. 190/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 190/2012
Ședința publică de la 14 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
Grefier: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta petentă . cu sediul în București, ., sector 4, împotriva sentinței civile nr.3140/14.10.2011 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T. cu sediul în T., ., jud.T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Sub nr._ din 03.12.2010 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei T. plângerea formulată de către petenta S.C. V. T. S.R.L. cu sediul în București, ., sector 4, prin care solicita ca în contradictoriu cu intimata I.P.J. T. cu sediul în T., ., jud. T., să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/28.10.2010.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că fapta reținută în actul sancționator, constând în executarea de către angajații săi de lucrări pe partea carosabilă fără ca personalul să fie echipat cu echipament de avertizare fluorescent-reflectorizant, nu a fost săvârșită de către angajații societății, necorespunzând realității. De asemenea, petenta a arătat că procesul-verbal de constatare a contravenției nu respectă prevederile art. 16 alin. 6 din OG nr. 2/2001, fiind menționat greșit sediul societății și nefiind precizat numărul de înmatriculare în registrul comerțului.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei raportul întocmit de către agentul constatator, procesul-verbal de constatare a contravenției în original și alte acte.
Prin sen civ. nr. 3140/14.10.2011 a Judecătoriei T. a fost respinsă plângerea formulată de către petentă ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 28.10.2010 a fost încheiat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ prin care s-a reținut de către agentul constatator că petenta în ziua de 24.10.2010 ora 16:00, nu a echipat personalul de execuție a lucrărilor în carosabil pe .. T., cu echipament de avertizare fluorescent-reflectorizant, faptă prevăzută de art. 105 alin. 13 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, potrivit căruia constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a V-a de sancțiuni nerespectarea obligației de a echipa personalul de execuție a lucrărilor în zona drumului public cu echipamente de protecție-avertizare fluorescent-reflectorizant.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, prima instanță a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, prima instanță a arătat că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. 2/2001, procesul verbal de contravenție bucurându-se de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură în faza de judecată garanțiile specifice pentru exercitarea efectivă a dreptului la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Referitor la starea de fapt reținută, din declarația martorului M. C. G., angajat al petentei, instanța de fond a constatat că în mod corect a fost reținută vinovăția petentei în săvârșirea contravenției pentru care a fost sancționată.
Cu privire la aspectele invocate de către petentă, referitoare la faptul că în procesul verbal de contravenție nu este menționat sediul și numărul de înmatriculare în registrul comerțului, judecătorul fondului a constatat pe de o parte că procesul verbal conține suficiente elemente pentru identificarea exactă a petentei, inclusiv CUI, iar pe de altă parte, lipsa numărului de înmatriculare în registrul comerțului nu reprezintă o cauză de anulare a procesului verbal.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta S.C. V. T. S.R.L., care a criticat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului, a fost invocată aceeași situație de fapt expusă în cuprinsul plângerii adresată primei instanțe.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.Proc.Civ.
Legal citată, intimata I.P.J. T. a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea recursului, arătând că potrivit art. 118 alin. 31 din OUG nr. 195/2002 hotărârile judecătorești prin care judecătoria soluționează plângerea împotriva unui proces-verbal de contravenție prin care se sancționează fapte prevăzute de acest act normativ, este definitivă și irevocabilă. Pe fond, intimata a solicitat, de asemenea, respingerea recursului, arătând că prima instanță a analizat toate motivele invocate de către petentă, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Examinând recursul pe baza dispozițiilor legale incidente în materie instanța constată că acesta este inadmisibil. Astfel, societatea petentă a fost sancționată cu amendă în sumă de 1260 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 105 alin. 13 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că nu a echipat angajații care lucrau pe partea carosabilă cu echipament de avertizare fluorescent-reflectorizant. Potrivit art. 118 alin. 31 din OUG nr. 195/2002, hotărârile judecătorești prin care se soluționează, de către judecătorii, plângerile formulate împotriva actelor sancționatoare încheiate pentru contravenții prevăzute de acest act normativ sunt definitive și irevocabile, nefiind supuse, deci, nici unei căi de atac.
Prin urmare, deși în sentința recurată se menționează că aceasta este supusă recursului în termen de 15 zile de la comunicare, acest aspect este lipsit de relevanță, câtă vreme căile de atac sunt prevăzute de lege, or în prezenta cauză hotărârea primei instanțe nu este supusă, așa cum s-a menționat anterior, nici unei căi de atac.
Având în vedere acest considerente, instanța urmează să respingă recursul formulat de către recurenta ..R.L. în contradictoriu cu intimata IPJ T., împotriva sen. civ. nr. 3140/14.10.2011 a Judecătoriei T., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către recurenta petentă . cu sediul în București, ., sector 4, împotriva sentinței civile nr.3140/14.10.2011 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T. cu sediul în T., ., jud.T., având ca obiect plângere contravențională, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.03.2012.
Președinte,Judecători,Grefier,
A. ValeriaCiprian B. L. R.
E. B.
Red.Jud.Fond.SA
Red.Jud.CB/09.04.2012
Tehnored.ZD/09.04.2012/2ex
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 196/2012. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 202/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
