Plângere contravenţională. Decizia nr. 182/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 182/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 182/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 182/2013
Ședința publică de la 13 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T., cu sediul în T., ., jud. T., împotriva sentinței civile nr. 693/22.11.2012 pronunțată de Judecătoria Măcin, în contradictoriu cu intimatul petent G. G. A. cu domiciliul ales la Cabinet Av. G. A. în G., ., ., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin la sub nr._, petentul G. G. A. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.08.2012 de intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE T., prin care a fost sancționat cu sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 560 lei pentru contravenția de a fi circulat cu autoturismul fără a avea luminile de întâlnire aprinse și de a nu fi avut asupra sa polița de asigurare obligatorie RCA valabilă, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal ca temeinic și legal. În susținerea întâmpinării s-a depus raportul agentului constatator.
Prin sentința civilă nr.693 din 22.11.2012 instanța a admis plângerea formulată de petentul G. G. A. și a anulat procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 14.08.2012, exonerând petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 560 lei.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu măsura principală a amenzii contravenționale în cuantum de 560 lei, în temeiul dispozițiilor art. 44 alin.2 OUG nr._, art.147 alin.1 din RAOUG nr.195/2002, art.99 alin.2 și art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002, reținându-se în sarcina sa fapta de a fi a fi condus autoturismul înmatriculat cu nr._, pe DE 87 km 112+500, fără a respecta obligația de a utiliza luminile de întâlnire și fără a avea asupra sa polița de asigurare obligatorie RCA valabilă.
În urma examinării din oficiu a procesului verbal de contravenție din perspectiva cauzelor de nulitate expresă și absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, s-a constatat că acesta nu este afectat de nici una dintre aceste cauze, motiv pentru care prima instanță a trecut la analiza susținerilor petentului privind nelegalitatea și netemeinicia procesului verbal, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la locul depistării în trafic, instanța de fond a apreciat că mențiunea din procesul verbal (DE 87 km112 +500) este suficientă pentru descrierea locului săvârșirii faptei, așa cum cere art. 16 din O.G. nr. 2/2001, nefiind necesară în speță o descriere mai amănunțită pentru aprecierea caracterului contravențional al faptei săvârșite. De asemenea, în ceea ce privește textul de lege indicat de petent (respectiv că art.147 nu poate fi regăsit în OUG nr.195/2002), constatăm că în procesul verbal este menționat art.147 din RA OUG nr.195/2002, astfel încât acesta este conform dispozițiilor legale în vigoare, RA O.U.G. nr. 195/2002 reprezentând o prescurtare a Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 care a fost aprobat prin H.G. nr. 1391/2006.
În ceea ce privește nerespectarea art.6 paragraf 3 CEDO, aspect invocat de către petent, instanța de fond a apreciat că, în raport de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile intră în sfera acuzațiilor în materie penală, astfel că petentului îi sunt recunoscute și garanțiile prevăzute la art.6 din Convenție, care face parte din dreptul intern și are prioritate, în baza art.11 alin2 și art.20 alin.2 din Constituția României, atunci când există neconcordanțe. Conform parag.3 al art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului, orice acuzat,are în special, dreptul să fie informat în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa. Or, în cauza dedusă judecății, deși petentul nu cunoștea limba română (în acest sens actele de identitate și documentul național de identitate –filele 4, 18), acesta a fost sancționat contravențional cu încălcarea dreptului de a fi informat, întră-o limbă pe care o înțelege, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa.
În acest context, prima instanță a apreciat că semnarea de către petent a procesului verbal de contravenție redactat într-o limbă pe care nu o înțelege, fără a fi informat de către un interpret asupra naturii și cauzei acuzației îndreptată împotriva sa, atrage nulitatea absolută a actului respectiv, motiv pentru care plângerea contravențională a fost admisă, cu consecința anulării procesului verbal de contravenție și înlăturării sancțiunilor contravenționale aplicate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut în motivarea recursului că, greșit prima instanță a admis plângerea doar pentru argumentul că petentul nu cunoștea limba română și a fost sancționat contravențional cu încălcarea dreptului de a fi informat, într-o limbă pe care o înțelege, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa.
S-a susținut că, greșit instanța de fond a apreciat că semnarea de către petent a procesului-verbal ce a fost redactat într-o limbă pe care nu o înțelege, fără a fi informat de către un interpret atrage nulitatea absolută a actului respectiv.
S-a mai critica faptul că instanța de fond nu a administrat probe în acest sens pentru a stabili dacă petentul cunoștea limba română și dacă prietena acestuia care se afla în mașină i-a tradus despre discuțiile purtate cu agentul de poliție.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea cu trimitere a cauzei pentru ca instanța să lămurească acest aspect.
Intimatul a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică, legală a hotărârii primei instanțe.
Examinând cauza în raport de critica formulată, tribunalul constată recursul întemeiat.
Petentul a fost sancționat contravențional pentru că a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe DE 87 Km 112 + 500, fără a respecta obligația de a utiliza luminile de întâlnire și fără a avea asupra sa polița de asigurare obligatorie RCA valabilă.
Sub aspectul faptei reținute în sarcina contravenientului, instanța de fond nu a reținut o altă stare de fapt pe baza probelor administrate în condițiile în care procesul-verbal de contravenție face dovada faptelor consemnate în cuprinsul său până la proba contrară, ceea ce înseamnă că nu s-a demonstrat că faptele nu ar fi fost săvârșite de către contravenient.
Dar, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu paragraful 3 al articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice acuzat are, în special, dreptul de a fi informat în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa.
In acest sens, instanța de fond a reținut că, în cauză, deși petentul nu cunoștea limba română, conform actelor de stare civilă, fiind cetățean străin, a fost sancționat contravențional cu încălcarea dreptului de a fi informat într-o limbă pe care o înțelege asupra acuzației aduse împotriva sa ceea ce înseamnă că procesul-verbal de contravenție, fiind redactat într-o limbă necunoscută de către petent, este lovit de nulitate, cu consecința anulării actului sancționator.
Dar, din nicio probă, nu rezultă că petentul contravenient nu cunoștea limba română, iar faptul că acesta este cetățean spaniol nu poate conduce automat la susținerea că nu înțelege despre acuzația adusă în trafic.
Dimpotrivă, din conținutul Raportului nr._ din 16.10.2012, întocmit de Poliția Rutieră Măcin rezultă că petentul cetățean spaniol a fost informat despre acuzația adusă prin intermediul concubinei sale care îi traducea în limba spaniolă.
Dacă într-adevăr, petentul nu a înțeles acuzația adusă din cauza necunoașterii limbii române acest aspect trebuia lămurit de către prima instanță și să pună în vedere părților să administreze probe în acest sens, fie și din oficiu, în virtutea rolului activ al judecătorului care instrumentează cauza atâta timp cât soluția instanței de anulare a procesului-verbal de contravenție se bazează doar pe acest argument apreciat ca fiind motiv de nulitate absolută.
In aceste condiții, cum în recurs nu se pot administra probe noi, în afară de înscrisuri și cum pentru lămurirea acestui aspect se impune administrarea de probe, înscrisuri, martori pentru a se stabili cu certitudine că petentul nu a înțeles despre acuzația ce i se aduce, se impune rejudecarea cauzei.
In consecință, se va admite recursul, se va casa hotărârea primei instanțe și se va trimite cauza spre rejudecare pentru administrare de probe în vederea analizării motivului de nulitate absolută reținut de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurentul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T. cu sediul în T., ., județul T., împotriva sentinței civile nr. 693/22.11.2012 pronunțată de Judecătoria Măcin, în contradictoriu cu intimatul-petent G. G. A., cu domiciliul ales la Cabinet Av. G. A. în G., ., ., județul G., având ca obiect plângere contravențională.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. B. E. B. L. R.
V. A.
01.04.2013
Red.jud.EB
Tehnored.DS/ex. 2
02.04.2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 180/2013. Tribunalul TULCEA | Plângere contravenţională. Decizia nr. 204/2013. Tribunalul... → |
|---|
