Plângere contravenţională. Decizia nr. 28/2013. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2013 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 28/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 28/2013
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. B.
JUDECĂTOR: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta petentă M. L. cu domiciliul în S., ..199, ., administrator al . cu același sediu, împotriva sentinței civile nr.2783/02.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI B. D. D. cu sediul în Tulcea, ., jud.Tulcea, având ca obiect plângere contravențională.
Încheierea din 16 ianuarie 2013 face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față,
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 12.07.2012 sub nr. 4698, petenta contestatoare . a solicitat, în contradictoriu cu intimata Garda Națională de Mediu-Comisariatul Rezervației B. D. D., anularea procesului verbal de contravenție nr._ din data de 10.07.2012, prin care a fost amendată cu suma de 4.200 de lei (fila 4).
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat, în esență, că în data de 10 iulie 2012, o echipă de control a Rezervației B. D. D. s-a prezentat la punctul de lucru deținut de către petentă, situat pe plaja S., constatând că aceasta nu deține acte de reglementare din partea intimatei în vederea desfășurării activității comerciale de tip restaurant.
Petenta a învederat faptul că desfășoară activități comerciale la punctul de lucru respectiv de peste șase ani.
Totodată, petenta a susținut faptul că în această perioadă de timp, au existat numeroase discuții purtate cu reprezentanți ai Administrației Rezervației B. D. D. cu privire la funcționarea punctului de lucru în ceea ce privește lacunele legislative ce au ca obiect regimul juridic al plajei S., respectiv situarea acesteia în administrarea Consiliului Local S. sau a Administrației Rezervației B. D. D..
Mai mult, petenta a arătat că a indicat agentului constatator, care a consemnat în cuprinsul procesului verbal de contravenție, faptul că a solicitat Administrației Rezervației B. D. D. prin adresa nr. 1/09.07.2012 emiterea avizului de funcționare, fără a primi însă un răspuns.
Prin urmare, contestatoarea apreciază faptul că, în această situație sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, aprobată prin Legea nr. 486/2003.
Contestatoarea a învederat faptul că, prin Nota de constatare încheiată odată cu procesul verbal de contravenție contestat, se indică faptul că se va aplica sancțiunea contravențională în temeiul art. 12 pct. 29 din Legea nr. 82/20.11.1993, iar una dintre măsurile adoptate este suspendarea activității până la obținerea actelor de reglementare de la Administrația Rezervației B. D. D.. Însă, a susținut petenta faptul că această măsură nu s-a concretizat și prin aplicarea măsurii contravenționale complementare a suspendării activității agentului economic reglementată de art. 5 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel că, a arătat petenta, sancțiunea contravențională complementară a suspendării activității poate fi aplicată exclusiv prin procesul verbal de contravenție, măsura adoptată prin nota de constatare nefiind susținută legal.
Prin Sentința civilă nr. 2783/2 octombrie 2012, Judecătoria Tulcea a respins plângerea formulată de petenta .., cu sediul în S., ., nr. 199, ., împotriva procesului-verbal de contravenție nr._ din 10 iulie 2012 încheiat de intimata GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL REZERVAȚIEI B. D. D., cu sediul în Tulcea, . A, județul Tulcea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin procesul verbal de contravenție nr._/10.07.2012 contestatoarea a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4.200 lei, reținându-se în fapt, că a organizat și desfășurat activități de tip fast-food în zone aparținând patrimoniului natural al rezervației, fără a deține acte de reglementare emise de A.R.B.D.D. (fila 4).
Fapta este prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 12 pct. 29 din Legea nr. 82/1993, modificată de Legea nr. 136/2011.
Petenta a atacat procesul verbal de contravenție nr._/10.07.2012.
Din cuprinsul acestui proces verbal reiese faptul că petentei i s-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii, fără vreo altă măsură complementară.
Din analiza dispozițiilor art. 5 alin 3 O.G. nr. 2/2001, actul normativ ce reglementează forma și conținutul proceselor verbale de contravenție reiese faptul că sancțiunea complementară a suspendării activității agentului economic se aplică numai prin procesul verbal, nu și prin act de constatare.
Prin urmare, faptul că agentul constatator nu a aplicat prin procesul verbal de contravenție măsura complementară a suspendării activității petentei, nu este de natură a duce la nulitatea procesului-verbal.
Din contră, această eroare poate profita petentei, în măsura în care agentul constatator va dori să execute această măsură, dispusă în mod greșit intermediul unui alt act.
Instanța de fond a constatat că în data de 10.06.2012, cu ocazia controlului intimatei, petenta nu deținea actele de reglementare din partea A.R.B.D.D. pentru funcționare.
Susținerea petentei conform căreia lipsa autorizației de datorează, nu relei credințe, ci unui litigiu aflat în curs de soluționare între Consiliul Local S. și Administrația Rezervației B. D. D., a fost combătută de către intimată, care a arătat că litigiul la care de face referire nu are legătură cu zona de plajă în care petenta își desfășoară activitatea. Această zonă de plajă de află pe teritoriul Rezervației B. D. D. și este în administrarea acesteia.
Din adresa nr. 1/09.07.2012, reiese faptul că petenta a depus cerere pentru obținerea autorizației legale.
Însă petenta, nu a așteptat un răspuns și și-a desfășurat activitatea, astfel că în data de 10.07.2012, a fost surprinsă de către organele de control desfășurând activitate de tip fast-food pe plaja S. fără a deține autorizația necesară.
Referitor la alegația petentei conform căreia în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 27/18.04.2003 privind procedura aprobării tacite, aprobată prin Legea nr. 486/2003 „ (1) Autorizația se consideră acordată sau, după caz, reînnoită dacă autoritatea administrației publice nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege pentru emiterea sau reînnoirea respectivei autorizații. (2) Dacă legea nu prevede un termen pentru soluționarea cererii de autorizare, autoritățile administrației publice sunt obligate să soluționeze cererea de autorizare în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia”, instanța constată că acestea e pot aplica doar în anumite situații.
Astfel, procedura aprobării tacite nu se aplică decât in situația în care, autoritatea administrației publice, sesizată cu o cerere pentru emiterea/reînnoirea unei autorizații, nu își indeplinește, în termenul prevăzut, obligațiile stabilite prin actul normativ specific, adică în cazul de față nu emite un răspuns în termenul legal de 30 zile.
Mai mult, pentru ca petenta să fi putut beneficia de procedura aprobării tacite, este ca necesar ca în conformitate cu prevederile art. 8 din O.U.G. nr. 27/2003 ”În situația în care solicitantul s-a adresat autorității administrației publice în cauză, acesta îi aduce la cunoștința existența cazului de aprobare tacită cu privire la orice act supus aprobării tacite, potrivit legii, și solicita, totodată, eliberarea, prin registratura autorității respective, a unui document oficial prin care să se confirme faptul că nu a fost eliberat, în termenul prevăzut de lege, niciun răspuns cu privire la solicitarea sa.
Documentul permite solicitantului desfășurarea unei activități, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii și se eliberează în termen de 5 zile de la solicitare”.
Petenta nu a făcut dovada faptului că autorizația pe care trebuia să o dețină în momentul controlului face parte din cele care pot fi aprobate tacit, totodată nu a făcut dovada faptului că a solicitat la registratura autorității respective eliberarea unui document care să confirme faptul că nu a primit un răspuns în termenul legal prevăzut de lege.
În speță, petenta își desfășoară activitatea pe un teren ce aparține domeniului public de interes național aflat în administrarea A.R.B.D.D., iar în cadrul punctului de lucru există dotări ce nu au acte de reglementare.
Mai mult, petenta nu a făcut dovada faptului că răspunsul intimatei i-a fost comunicat peste termenul de 30 zile.
În concluzie, contestatoarei nu îi erau aplicabile dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 27/18.04.2003.
Prin urmare, instanța și-a format convingerea că petenta a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale instanța constată că potrivit art. 13 lit. h din Legea nr. 82/1993 modificată de Legea nr. 136/2011, „organizarea și desfășurarea de activități economice, de turism și agrement în zone aparținând patrimoniului natural al rezervației, fără actele de reglementare emise de Administrația Rezervației sau cu încălcarea prevederilor acestora” se sancționează cu amendă de la 4.200 la 12.500 lei.
Astfel că, s-a constatat că amenda aplicată petentei era în cuantumul minim prevăzut de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită și de modul de săvârșire.
Impotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs .. criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive.
O parte din motivarea instanței de fond este întemeiată pe disp. O.U.G. Nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, act normativ care nu are nicio incidență în cauză, argumentația de respingere a cererii se întemeiază pe simple afirmații ale instituției din care face parte agentul constatator cu privire la competența de aplicare a sancțiunilor contravenționale, motivația respingerii plângerii întemeiată pe OUGF 27/2003 este faptul că nu s-a demonstrat că acest act normativ este aplicabil și petentei iar instanța nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea petentei de înlocuire a amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
S-a mai arătat totodată că amenda contestată este nelegală deoarece nu s-a stabilit cu certitudine dacă instituția din care face parte agentul constatator avea competență teritorială în zona plajei S., neemiterea avuizului de funcționare s-a datorat conflictului existent între Consiliul Local S. și A.R.. această situație fiind perfect aplicabilă procedura aprobării tacite, iar petenta a depus diligențele necesare emiterii actelor de reglementare încă din anul 2010 însă nu a primit nici un răspuns până în prezent.
Totodată, s-a mai susținut ce către recurentă că nu au fost apreciate corect toate probele administrate și instanța nu s-a pronunțat cu privire la fiecare dintre acestea.
A fost depusă adresa nr._ din 31.08.2012 a A.R.B.D.D.
Intimata A.R.B.D.D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, și menținerea hotărârii Judecătoriei Tulcea ca temeinică și legală.
Examinând sentința civilă atacată în raport de motivele de critică formulate, cât și din oficiu, Tribunalul consideră recursul neîntemeiat.
Recurenta .. a fost sancționată de către intimata GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU Comisariatul Rezervației B. D. D. cu amendă contravențională în cuantum de 4200 lei, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 12 pct. 29 din Legea nr. 82/1993 modificată prin Legea nr. 136/2011, pentru aceea că cu ocazia controlului efectuat la data de 10 iulie 2012 în zona plajei S. având ca obiectiv verificarea actelor de reglementare pentru desfășurarea activității de alimentație publică, respectiv activități de tip fast-food, în perimetrul Rezervației B. D. D., s-a constatat că aceasta a organizat și desfășurat activități de tip fast-food mai sus- menționate fără a deține acte de reglementare care se eliberează de A.R.B.D.D.
Din probatoriul administrat, a rezultat că petenta a solicitat la data de 9 iulie 2012 cu o zi înainte de data controlului obținerea autorizației prevăzută de dispozițiile Legii nr. 82/1993, însă la data controlului în condițiile în care nu a obținut încă actele de reglementare a desfășurat activitate de tip fast-food pe plaja din S., fără a mai aștepta un răspuns la cererea adresată intimatei.
In ceea ce privește incidența disp. O.U.G. Nr. 287/2003, privind procedura aprobării tacite, se reține că, aceasta nu este aplicabilă decât în situația în care autoritatea administrației publice, sesizată cu o cerere pentru emiterea/reînnoirea unei autorizații nu își îndeplinește în termenul prevăzut obligațiile stabilite prin actul normativ special, adică nu este emis un răspuns la solicitare într-un termen legal de 30 zile.
Totodată, pentru a beneficia de această procedură, se impunea ca în raport de disp. art. 8 din O.U.G. nr. 27/2003, petenta să solicite autorității administrației publice respectiv intimatei, eliberarea unui document oficial, prin care să se confirme faptul că nu a fost eliberat, în termenul prevăzut de lege, niciun răspuns cu privire la solicitarea sa, acest răspuns permițându-i solicitantului desfășurarea activității pentru care nu a obținut încă autorizarea necesară.
Ori, în speță, petenta .. nu a făcut dovezi cu privire la îndeplinirea acestor condiții, și nici a împrejurării că răspunsul A.R.B.D.D. i-ar fi fost comunicat după expirarea termenului legal de 30 zile.
In ceea ce privește critica referitoare la nepronunțarea instanței asupra cererii de înlocuire a amenzii contravenționale, cu sancțiunea avertismentului, și aceasta este neîntemeiată întrucât din considerentele hotărârii rezultă că instanța a analizat modul de individualizare al sancțiunii contravenționale stabilite prin procesul-verbal de contravenție și a apreciat asupra proporționalității amenzii aplicate cu gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul de săvârșire a acesteia, precum și asupra cuantumului minim al sancțiunii amenzii aplicate de agentul constatator.
Prin urmare, ținând cont de toate aceste criterii de individualizare a sancțiunii, instanța a apreciat că amenda aplicată corespunde faptei săvârșite și nu se impune înlocuirea acesteia cu sancțiunea avertismentului.
In ceea ce privește critica referitoare la necompetența teritorială a A.R.B.D.D. pentru aplicarea sancțiunii contravenționale în zona punctului de lucru aparținând petentei, și aceasta este neîntemeiată, întrucât A.R.B.D.D. a intabulat zona plajei în CF NR. 849/N cu nr. cadastral 648 terenul fiind în suprafață totală de 1.075.440,146 m.p., situat în extravilanul orașului S.. Totodată, potrivit art. 7 din H.G. Nr. 749/2004, privind stabilirea responsabilităților, criteriilor și modului de delimitare a fâșiei de teren aflate în imediata apropiere a zonei costiere, în scopul conservării condițiilor ambientale și valorii patrimoniale și peisagistice din zonele situate în apropierea țărmului, s-a făcut delimitarea suprafeței plajelor situate în extravilanul orașului S., suprafețele de teren în cauză aparținând domeniului public de interes național aflat în administrarea intimatei A.R.B.D.D.
Referitor la critica privind probele administrate în cauză, instanța reține că nici aceasta nu este întemeiată, întrucât instanța a avut în vedere actele depuse la dosarul cauzei de către petentă referitoare la solicitarea acesteia de eliberare a avizului de funcționare, atât cea din 18 mai 2010, cât și solicitarea adresată intimatei la data de 9 iulie 2012, fără a exista vreun răspuns sau avizare legală pentru activitatea desfășurată.
Așa fiind, întrucât în recurs nu au fost administrate alte probe, din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea constatată prin procesul-verbal de contravenție, în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 Cod proc. civ., se va respinge recursul formulat ca nefundat și se va menține hotărârea atacată ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil formulat de recurenta-petentă M. L. cu domiciliul în S., .. 199, ., administrator al .., cu același sediu, împotriva Sentinței civile nr. 2783/02.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA REZERVAȚIEI B. D. D. cu sediul în Tulcea, ., jud. Tulcea, având ca obiect plângere contravențională, ca nefondat.
Menține hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. B. V. A. L. R.
C. B.
05.02.2013
Red.jud.VA
Tehnored. DS/ex. 2
06.02.2013
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 808/2012. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 46/2013. Tribunalul TULCEA → |
|---|
