Plângere contravenţională. Decizia nr. 189/2012. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2012 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 14-03-2012 în dosarul nr. 189/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILĂ Nr. 189/2012
Ședința publică de la 14 Martie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. A.
JUDECĂTOR: C. B.
JUDECĂTOR: E. B.
GREFIER: L. R.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta AGENȚIA NAȚIONALĂ P. P. ȘI A. cu sediul în București, ..24, sector 3, împotriva sentinței civile nr.2193/15.06.2011 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul petent C. N. cu domiciliul în ., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Văzând că nu sunt motive de amânare instanța constată dosarul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr._ la data de 10 iunie 2010, petentul C. N. a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională pentru P. și A., anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 27 aprilie 2010, ca netemeinic și nelegal.
In motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că la data de 27 aprilie 2010 a fost sancționat cu suma de 600 lei în baza art. 58 lit. c) din O.U.G. nr. 23/2008, pentru pescuit fără permis.
A mai arătat petentul că, la acea dată, nu pescuia, ci se îndrepta cu barca spre cabană.
Prin Sentința civilă nr. 2193 din 15.06.2011, Judecătoria Tulcea a admis plângerea contravențională și a anulat procesul-verbal, exonerând petentul de la plata sancțiunilor prevăzute de acesta.
S-a reținut de către instanță că, intimata nu a depus la dosar copia procesului-verbal de constatare a contravenției și actele care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției, astfel că instanța nu a putut analiza temeinicia și legalitatea acestuia, consecința fiind aceea a admiterii plângerii petentului.
Cu privire la puterea doveditoare, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autoritate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată cu probe de către contravenient conform dispozițiilor art. 1169 Cod civil, care reglementează sarcina probei.
Potrivit art. 1169 din Codul civil și art. 129 alin. 1, teza finală din Codul de procedură civilă, petentului îi incumbă sarcina probei cu privire la netemeinicia celor reținute în procesul-verbal.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 1 din Ordonanța nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.
Cum din probele administrate în cauză a rezultat că petentul nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat, acesta atașând cauzei permisul de pescuit comercial nr. TL 1262, instanța de fond a apreciat plângerea contravențională ca fiind fondată, fiind astfel admisă.
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat recurs Agenția Națională pentru P. și A. – București, criticând hotărârea ca netemeinică și nelegală.
S-a susținut de către recurentă că, instanța a interpretat în mod eronat competențele ce îi sunt atribuite prin legislația specifică, respectiv O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, precum și prevederile H.G. nr. 545/2010.
Totodată, s-a arătat că petentul C. N. a fost depistat de către persoanele împuternicite să constate contravenția, în timp ce pescuia fără a respecta prevederile înscrise în permisul de pescuit sportiv, fapta acestuia încadrându-se în prevederile actelor normative mai sus menționate, pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii de 300 lei, fapta săvârșită fiind foarte gravă, pericolul social fiind suficient de mare pentru sancțiunea aplicată.
S-a mai arătat că, instanța a interpretat eronat gradul de pericol social al faptei săvârșite întrucât petentul nu a respectat prevederile regulamentului emis de deținătorul autorizației, în ceea ce privește accesul la resursa acvatică vie.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, Tribunalul consideră că acesta este fondat, urmând a fi admis ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a constatat că urmare probelor administrate în cauză, petentul nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat, apreciind că se impune admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție.
Ori, în cauză, instanța s-a aflat în imposibilitate de a analiza temeinicia și legalitatea procesului-verbal de contravenție, așa cum s-a arătat în considerente, întrucât intimata Agenția Națională pentru P. și A. nu a depus la dosar copia procesului-verbal de constatare a contravenției, precum și eventuale alte acte care au stat la baza întocmirii acestuia.
. nr._, intimata Agenția Națională pentru P. și A., la cererea instanței, a comunicat că nu poate depune originalul, întrucât acesta se înmânează petentului, la cotorul carnetului de procese-verbale rămânând doar o copie, însă solicitarea instanței a fost determinată de faptul că, la dosarul cauzei, petentul a depus o copie absolut ilizibilă, organul constatator având posibilitatea de a depune o altă copie, care să poată fi lizibilă și verificabilă de către instanță.
Așa fiind, întrucât hotărârea pronunțată s-a bazat în exclusivitate pe existența permisului de pescuit aparținând petentului, fără ca măcar instanța să poată analiza mențiunile din cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, referitor la faptă, încadrarea juridică, sancțiunea aplicată, se apreciază că instanța nu a cercetat și desăvârșit fondul cauzei, fiind incident cazul de casare prevăzut de articolul 312 alin. 3 Cod proc. civ.
Prin urmare, în baza acestor dispoziții procedurale, va fi casată hotărârea atacată și se va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Tulcea pentru a se desăvârși fondul cauzei, prin raportare la conținutul și mențiunile din cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat, emis de intimată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta AGENȚIA NAȚIONALĂ P. P. ȘI A., cu sediul în București, .. 24, sector 3, împotriva Sentinței civile nr. 2193/15 iunie 2011 pronunțată de Judecătoria Tulcea, în contradictoriu cu intimatul-petent C. N., cu domiciliul în ., având ca obiect plângere contravențională.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Tulcea, pentru desăvârșirea fondului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 martie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
V. A. C. B. L. R.
E. B.
26.03.2012
Red.jud.VA
Tehnored.DS/ex. 2
27.03.2012
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 6/2012. Tribunalul TULCEA | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 53/2012. Tribunalul TULCEA → |
|---|
